Când eram copil, îmi plăceau mult versurile și prima carte de care îmi aduc aminte este una cu poezii. Dar, ca adult, recitind Elena Farago, de exemplu, am realizat că nu e tocmai tipul de poezie pe care l-aș citi copilului.
În plus, Eliza nu a fost deloc pasionată de poezie, așa că o vreme am sărit cu totul acest segment de literatură, mai ales că piața contemporană de poezie pentru copii e destul de limitată în materie de teme și stil de versificație.
Nu zic că nu s-au scris poezii frumoase și în ultimii zece ani, de când au început autorii români să publice mai mult. Însă e așa o abundență de căței, de pisici, de boboci de rață și de ode închinate anotimpurilor, încât am ajuns la o suprasaturație, utilă pentru serbări, ce-i drept, dar nu tocmai atractivă pentru citit împreună cu copilul și cu siguranță deloc captivantă pentru copiii mai mari.
Așa se face că am urmărit aparițiile volumelor de poezie pentru copii doar cu coada ochiului până când am remarcat că a apărut un nou autor în peisaj: Carmen Tiderle. Și nu doar un nou autor, dar și un nou stil de a scrie poezie pentru copii: poezia satirică și comică pentru copii.
Nu m-am lăsat convinsă chiar de la primul volum apărut, recunosc, dar am început s-o urmăresc pe pagina de Facebook și am descoperit că abia aștept să mai posteze câte ceva! Poeziile ei sunt atât de hazlii că au reușit să cucerească până și un Grinch ca mine!
Poezia lui Carmen Tiderle se adresează copiilor ceva mai mari. Autoarea nu se teme de neologisme sau de cuvinte mai complicate, de rime atent lucrate și de subînțelesuri. Nu se teme nici să abordeze subiecte sociale actuale, să ia în râs diverse trend-uri, să facă mișto de anumite apucături, ba chiar să rescrie istoria, vreo două texte biblice și niște povești sau poezii clasice, din altă perspectivă. Poeziile ei conțin și ”englezisme”, chiar, numai bune să-și mai exerseze un pic copiii engleza de gaming 😀
Cine a pus piper în mare? este cel mai recent volum publicat de Carmen Tiderle, la editura Humanitas. Acu ce să zic, conține și poezii despre pisici, căței, cu Moș Crăciun, cu toamna și cu vara și cu bunicuțe.
N-am găsit niciuna cu boboci de rață, dar nu e timpul pierdut 😀 În schimb sunt multe poezii despre pești, despre urși polari, despre păduchi, despre gândaci, despre șobolani, despre țânțari, despre lame și berze, despre pastele all-arabbiata, despre cuci și pinguini, despre Manneken Piss, despre Centrul Vechi al capitalei, despre fructe exotice, despre poșeta mamei, despre mâncarea raw, despre salata Boeuf și despre orele de geografie.
Subiectele sunt atât de variate că n-o să lăsați cartea din mână până n-o veți termina. E uimitor cum poate găsi autoarea inspirație în tot felul de lucruri care n-au mai apărut în poezii înainte. Căci cine s-a mai gândit să scrie despre magneții de pe frigider, despre odorizantele de cameră, despre tigrii de platan, despre căpușe și despre fast-food?
Nouă ne-a plăcut foarte mult cartea lui Carmen Tiderle și abia așteptăm și alte volume!