Ursulețul de pluș care îl aștepta pe Moș Crăciun

E Ajunul Crăciunului și Smiki, ursulețul de pluș, se pregătește de culcare împreună cu prietenul lui cel mai bun, Vlăduț. Smiki și Vlăduț sunt prieteni de vreo zece luni, de când băiețelul a primit ursul cadou de la o prietenă de-a mamei lui. De atunci, cei doi au devenit de nedespărțit, spre disperarea părinților care acum trebuie să care peste tot cu ei un urs mare și pufos.

Și nu doar asta! Trebuie să se asigure că Smiki nu se murdărește, pentru că Vlăduț nu vrea deloc ca ursulețul să fie spălat, și, de asemenea, trebuie să aibă grijă să nu-l uite vreodată la grădiniță, pentru că Vlăduț nu mai poate adormi fără el. Părinții băiețelului au fost prevăzători și au mai luat un ursuleț de rezervă, dar ursulețul nou nu miroase la fel, și mai are și altă culoare, așa că Vlăduț i l-a dat surorii lui, să doarmă ea cu el.

În seara asta, copiii și ursuleții sunt tare obosiți: au fost la colindat, au împodobit bradul și au decorat biscuiți de turtă dulce. Au făcut băiță (doar copiii, desigur) și și-au pus pijamale noi și călduroase. În camera surorii mai mari, Mama le citește o poveste din teancul de cărți pentru Crăciun.

În cartea aceea sunt niște poze cu iepurași care au primit morcovi și căprioare care au primit fân și niște arici care au primit mere, așa că ursuleții de pluș știu că Moș Crăciun vine la toată lumea, nu doar la copii. Și își doresc mult, mult de tot să vină Moșul și la ei!

Copiii o bombardează pe mama cu întrebări despre Moș. Mama e obosită, a stat toată ziua cu ei, s-au jucat, au gătit împreună și au primit colindătorii. Așa că le spune copiilor că Moș Crăciun nu vine decât dacă fac nani și asta cât mai repede!

Iată-i, așadar, pe copii în pat, așteptându-și pupicul de noapte bună și emoționați la gândul cadourilor-surpriză. Sora cea mare e deja învelită în plapumă, înconjurată de ursuleții ei de pluș. Își spune rugăciunea, își primește pupicul și nici nu stinge mama lumina și aprinde lampa de veghe, că a și adormit.

Pe băiețel și pe ursulețul lui îi ia mama în brațe și îi duce în pătuț, unde Vlăduț se mai foiește puțin, pentru că nu vrea pupici, vrea doar să mai citească încă o dată cartea cu Moș Crăciun, și apoi încă o dată, și apoi vrea la toaletă și să mai bea un pic de apă și să învelească mașinuțele și să culce macaraua galbenă lângă pat și, în cele din urmă, mama stinge lumina și la el și-i spune că se duce să-l aștepte pe Moș Crăciun.

Un sforăit ușor îl anunță pe ursuleț că Vlăduț a adormit. Smiki se ridică și se uită printre gratiile pătuțului spre dâra de lumină care se vede de pe hol. Ar vrea și el să adoarmă, dar nu reușește, are emoții mult prea mari! Ceva i se învârte tare în burtică și parcă se simte foarte amețit. Dacă Moș Crăciun nu-i aduce nimic pentru că nu e o ființă adevărată, ci una făcută din pluș?

Se întinde lângă băiețel și simte că ar avea nevoie de o îmbrățișare. Dar Vlăduț doarme, ca de obicei, pe burtă cu picioarele atârnând printre gratiile pătuțului și cu mâinile ținând strâns de cearșaf. Ursulețul încearcă să se înghesuie pe sub unul dintre brațele băiatului, dar Vlăduț mârâie în somn, mai zice o dată ”Hohoho” (așa spune el la Moș Crăciun) și se răsucește cu spatele la Smiki.

Ursulețul se bosumflă. Când Vlăduț e răcit sau supărat, mereu îl strânge în brațe de-l sufocă sau îl folosește ca pernă iar acum, când are și el nevoie de o îmbrățisare, se întoarce cu fundulețul la el. Smiki mai aruncă o privire spre ușa întredeschisă. Luminițele bradului de Crăciun clipocesc și aruncă umbre pe pereți.

E foarte liniște în casă și lui Smiki nu prea îi place liniștea. Și nici umbrele nu-i plac. Uneori părinții mai stau în sufragerie după ce se culcă amândoi copiii și se aude cum chicotesc sau cum foșnesc foile cărților pe care le citesc. Ah, da, își aduce aminte ursulețul. Cartea aia despre somn. Zicea acolo să respiri ca să adormi mai repede: inspiri și numeri până la patru, apoi ții și numeri până la patru și apoi expiri și numeri până la patru.

Ursulețul încearcă să respire ca în carte de câteva ori, dar somnul tot nu vine. Se întinde pe spate și închide ochii și se gândește la ceva frumos. Oo, ce frumos ar fi să îi aducă Moș Crăciun și lui ceva! Of, iar se gândește la Moș Crăciun și nu poate să adoarmă. Se sucește și se foiește iar în pătuț.

Deodată îi vine o idee. Nu e prea drăguț din partea lui să facă asta dar nu se poate abține. Se apropie de Vlăduț și îi trage suzeta din guriță, apoi încearcă și el să țocăie un pic suzeta, sperând că asta îl va ajuta să adoarmă. Are gust a cauciuc și nu-i place deloc, ce-o fi găsind Vlăduț așa bun la ea? Bleah, și mai e ruptă.

Se enervează și face un gest cam urât: azvârle suzeta, care cade pe parchet cu zgomot. Vlăduț se trezește de la zgomot și strigă: ”tete meu!” Lui Smiki îi pare rău acum că a furat suzeta și l-a trezit și pe Vlăduț, așa că se aruncă în brațele băiețelului. Vlăduț e cald și moale, cu burtica goală – niciodată bluza de pijama nu stă bine băgată în pantaloni – și, când simte ursulețul în brațe, uită de suzetă. ”Taaaaati, lăptic!” strigă Vlăduț. ”Mm, ce bun ar fi niște lăptic cald și pentru mine”, se gândește ursulețul.

Tati îi aduce lui Vlad cana cu puțin lăptic. Vlăduț ia câteva guri, apoi îi dă și ursulețului un pic de lapte. Tati pufnește pentru că știe că mâine ursulețul de pluș va mirosi urât de la laptele stricat, dar nu mai zice nimic. Ia cana și se duce la bucătărie s-o clătească.

Smiki e tare fericit acum, e în brațe la Vlăduț, burtica lui Vlăduț e caldă ca o sobiță și a mai băut și un pic de lapte. De afară se aude un clinchet ca de clopoței, dar Smiki abia apucă să-i audă, pentru că pleoapele i se închid și ursulețul adoarme fericit în brațele prietenului său.

__________

Dacă și copiilor voștri le plac ursuleții de pluș, să știți că pe Smiki și pe prietenii lui îi găsiți acum la reducere la doar 19,99 lei în 8 variante de culori în magazinele Smyk All for Kids și vă asigur eu că sunt ursuleți de treabă care nu fură suzete și care abia așteaptă să deveniți cei mai buni prieteni!

Lista magazinelor Smyk All for Kids din București și din țară poate fi accesată aici: https://smyk.com.ro/

Iar dacă v-a plăcut povestea și vreți s-o descărcați ca s-o citiți și copiilor voștri, o puteți descărca de aici, în format pdf, fără pozele cu copiii mei, desigur.