Recomand atât de multe cărți de ficțiune pe blog de obicei, atât pentru copii, cât și pentru adulți, că uit că eu, în jurul meu, în viața reală, în imediata apropiere, am mai mulți oameni care citesc biografii și non-ficțiune istorică decât beletristică 😀
Soțul meu citește multă non-ficțiune istorică, soacrei mele îi plac biografiile și am o prietenă căreia îi place să citească non-ficțiune despre tragedii, cu toate detaliile tragice, sângeroase și cumplite incluse.
Prin urmare, am zis că nu se poate să nu le dedic și lor un articol, mai ales că tocmai am selectat din oferta editurii Corint trei cărți de dat cadou de Crăciun care fac parte tocmai din aceste categorii: biografii și non-ficțiune istorică (sau, mai exact, o combinație dintre cele două genuri).
Fiica lui Stalin. Viața extraordinară a Svetlanei Allilueva – Rosemary Sullivan
Mereu am fost fascinată de ideea de a afla ce a fost în mintea aparținătorilor unui dictator. Mereu m-am întrebat dacă soțiile și copiii, frații și surorile au știut ce se întâmplă și au susținut pornirile tiranice ale dictatorilor sau dacă au fost feriți, în special copiii, să afle ororile la care și-au supus propriile popoare sau pe ale altora. De asemenea, am fost mereu curioasă ce s-a întâmplat cu copiii dictatorilor, odată ce aceștia au murit sau au fost îndepărtați de la putere cu forța.
”Autoarea Rosemary Sullivan ne propune o biografie excepțională, cea a unicei fiice a lui Iosif Vissarionovici Stalin – Svetlana Allilueva. Născută în anii de început ai Uniunii Sovietice, Svetlana și-a petrecut tinerețea între zidurile Kremlinului. A fost ferită de grijile cotidiene, dar nu a putut evita tragediile familiei sale. Rând pe rând, din viața ei au dispărut toți cei pe care i-a iubit, printre care mama, doi frați, mătuși, unchi și un iubit de două ori mai în vârsta decât ea.
Pe măsură ce a aflat despre grozăviile tatălui său, după decesul acestuia, Svetlana nu a mai putut sa tacă. În 1967 a fugit în Statele Unite ale Americii, lăsându-i în urmă pe cei doi copii ai săi. Viața ei s-a schimbat – s-a mutat des, a avut un mariaj dezastruos, s-a izolat de ceilalțI imigranți ruși și, într-un final, a murit în sărăcie, în Wisconsin.” (sursa: site Corint)
Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu – Lavinia Betea
Se pare că Elena Ceaușescu, o altă ”aparținătoare”, mai tirană decât tiranul, a ținut în ultimul ei an de viață o agendă zilnică de întâlniri. Bazându-se pe acest izvor istoric, descoperit recent, și pe alte memorii și documente oficiale, Lavinia Betea conturează destul de fidel portretul unei femei care a fost, la un moment dat, mai de temut decât ”tovarășul”.
Cred că personalitatea celor doi dictatori îi va fascina mereu pe oameni, mai ales pe cei care au trăit în comunism, care vor dori să afle mai multe informații din spatele cortinei.
Maria Tănase. Artista, omul, legenda – Stejărel Olaru
O personalitate despre care am fost curioasă mereu și despre care au apărut anul acesta nu una, ci două cărți: o biografie scrisă de un istoric la editura Corint și o biografie romanțată (ficțiune istorică) scrisă de Simona Antonescu pentru Polirom. Eu vă recomand azi varianta de la Corint:
”Stejărel Olaru, cu mult talent scriitoricesc, cu înclinație de «detective psihosocial», cu aplecare maniacală asupra detaliilor, este ca o umbră care în această carte a însoțit destinul cântăreței. Maria Tănase trebuie căutată în simbioza între ea, ca om și artist, și vremea ei. Că era slobodă la gură, dar și în comportament, cuceritoare ca prezență scenic și ca voce, cu un autentic chef de a trăi prin cântec, nativ charismatică, generoasă și iubitoare de oameni, dar și trădată de ei, opusul parvenitismului, de o simplitate uluitoare, este adevărat. Că și-a dorit cu ardoare să cânte ca o pasăre liberă, știind că mereu se va întoarce în colivia de unde a plecat și unde s-a născut, că această libertate i-a fost luată, veți afla din această carte, pentru că, da, Maria Tănase este o legendă.” (Aurora Liiceanu pentru Corint)