Prima oară în viața mea am mâncat balmoș la Mărișel, o comună din județul Cluj. Mai mâncasem eu și până atunci diverse variante de mămăligă cu brânză, dar asta era ceva special.
Am aflat încă de atunci rețeta (care nu e ceva complicat, doar procurarea unui ingredient e mai dificilă), dar nu am făcut niciodată acasă. Apoi, când a mai crescut Vlad și a început să fie mega mofturos la mâncare, mi-a trecut mie prin minte să îi fac o mămăliguță mai moale în care să încorporez diferite feluri de brânză.
Mămăliga rezultată a fost un succes pentru toată lumea, așa că am început s-o fac adesea și ca garnitură la diferite feluri de mâncare.
Dar pentru că balmoșul autentic conține jintiță (zer nestrecurat, cu bobițe de urdă prin el/zer încălzit), probabil că balmoșul meu o să fie contestat de apărătorii rețetelor tradiționale 😀 Cel din poze, gătit special pentru acest articol, e făcut, într-adevăr cu zer de la cașul de oaie, dar cu zer strecurat și cu caș de oaie.
Iar cel pe care îl gătesc acasă e făcut cu un amestec de apă cu lapte și unt (baza lichidă), la care adaug diferite brânzeturi de prin casă.
Dar să o luăm cu începutul și să enumerăm ingredientele: apă sau zer (sau un amestec de apă cu lapte și un cub de unt), mălai (grișat, din comerț sau din acela de țară, dar nu mălai prefiert), brânză rasă, după preferințe (caș sau telemea, eu am mai pus și o combinație de brânză de oaie cu brânză de vaci sau chiar Almette, în lipsă de altceva), sare.
Apa (sau zerul) se pune la fiert cu un strop de sare până dă ușor în clocot (să facă bule mici). Se adaugă mălaiul în ploaie până se formează o mămăligă moale, aproape lichidă, să o puteți amesteca foarte ușor cu telul. Eu nu știu cantități, câtă apă, cât mălai, pentru că o fac din ochi. Dar vă asigur că după ce o să încercați rețeta asta o dată, o să vă prindeți cum stă treaba. Lăsați să fiarbă, să nu simțiți mălaiul tare între dinți.
Când s-a legat bine mămăliguța, adăugați brânza rasă. Eu adaug la un ceaunel mic de mămăligă cam două mâini mari de brânză. Dar totul depinde de cât de sărată e brânza și de cum preferați să fie la gust mămăliga (mai ”mămăligoasă” sau mai ”brânzoasă”). Unele brânzeturi se topesc, omogenizându-se cu mămăliga (cum e cașul de oaie proaspăt), altele vor rămâne ca niște fulgi albi prin mămăligă (telemeaua, de exemplu).
Când e gata, o răstorn într-un bol și o dau la masă. O mâncăm ca garnitură la ouă, cartofi prăjiți, carne, tocăniță de ardei etc. Balmoșul original se servește cu smântână (tot la Mărișel am mâncat cea mai bună smântână din lume), noi rareori (în afară de Vlad) o consumăm ca mâncare de sine stătătoare și o preferăm pe post de garnitură.
Aici e o poză făcută într-o seară, când am mâncat balmoșul cu ostropel de pui, iar lui Vlad i-am pus separat într-un castronel.
Am și eu un copil ”mămăligar”, o să încerc și eu rețeta ta adaptată la ce lactate am prin casă.
Mi-ai adus aminte de bulzul pe care îl făcea bunica. Dar bulzul fără plită pe care să rumenești și să lipești puțin mămăliga parcă nu e bulz adevărat.
Da, clar, bulzul fara jar nu e bulz!