O excursie de week-end prelungit la vecinii noștri bulgari

Pentru că Eliza era la mare cu tatăl ei și îmi tot trimitea poze apetisante cu marea și nisipul, am hotărât așa pe nepusă-masă, să plecăm și noi câteva zile la mare cu Vlad.

O prietenă îmi recomandase o cazare ieftină la Balcic, așa că în două zile eram deja pregătiți de drum, cu concediu aprobat și cumpărături făcute. Ne-am dus cu gândul să mâncăm doar în cameră, ca să nu ne expunem prea mult pe acolo. Dar până la urmă știți cum e, socoteala de-acasă nu se potrivește cu aia de pe drum 😀

Joi

Am ajuns acolo pe la prânz, am mers la cazare, am făcut câte o salată, am mâncat și cică să așteptăm să mai treacă soarele. Ce să treacă, și eu și Vlad trepidam, voiam musai la plajă. Am ales cea mai apropiată plajă: Plaja comunală Balcic.

Fiind joi, nu era așa aglomerat, am pus umbrela pe plajă, în zona de cearșafuri și ne-am dus direct la bălăceală. Apa avea alge, dar era super caldă și deloc adâncă.

Nu pot spune că mi-a plăcut plaja comunală Balcic, mi s-a părut cam ca Eforie Sud la noi. Poate din cauza pandemiei sau așa o fi mereu, nu știu, dar erau multe clădiri (foste terase sau cazări) abandonate, în ruine, un amalgam de construcții ciudate și urâțele.

Vineri

A plouat cu găleata toată ziua. Cum era exclus să facem plajă sau să ne plimbăm, am plecat spre Varna, la delfinariu. Noi și încă o grămadă de alți oameni 😀 Sincer să vă spun, la bulgari lumea era cam relaxată (cel puțin în zona aia) masca era cam facultativă iar distanțarea fizică era o noțiune care nu prea exista.

În Varna, am mers un kilometru pe jos, printr-un parc, pentru că nu mai e voie să parchezi lângă delfinariu, printr-o ploaie torențială, protejați de umbrela de plajă (da, da, nu aveam haine de ploaie sau umbrele la noi, ca deh, le-am scos din portbagaj chiar înainte să plecăm).

La delfinariu am dat 70 leva intrarea pt doi adulți și un copil, a fost drăguț, dar dacă aveți un copil hiperactiv ca al nostru, probabil că nu e o idee bună. Vlad s-a plictisit, s-a fâțâit, a bombănit și a întrebat întruna când se termină.

A, iar cafeneaua aia subacvatică a lor e o mare păcăleală, o capcană clasică pentru turiști, e o cafenea cu aspect comunist, claustrofobă, mică, unde plătești și ca să intri în ea și consumația. Nu mi s-a părut cine știe ce, după ce că am stat la coadă să intrăm, am refuzat să dau masca jos de pe față și i-am rugat pe Vlad și pe soț să bea mai repede sucul și cafeaua ca să ieșim.

După delfinariu, eram lihnită de foame, nu mai mâncasem nimic de dimineață și uitasem gustările acasă. Așa că soțul a căutat repede pe Google și a găsit un restaurant cu recenzii bune. Am ajuns acolo pe la 5 și ne-au zis că putem sta maxim două ore pentru că altminteri totul e rezervat.

Recomand acest restaurant, Captain Cook se cheama, e chiar în portul Varna și se intră cu un lift direct din afară. Mâncarea a fost excelentă, cele mai bune midii mâncate de mine (în sos de unt), pastele lui Vlad au fost iarăși foarte bune. Salata Caesar avea puiul făcut pane, dar era proaspătă. Nota totală a fost cam piperată, 69 Leva pentru trei persoane (cu un singur aperitiv, două porții de pâine, câte un fel de mâncare și o băutură), dar a meritat. Și priveliștea e minunată!

N-am nicio poză cu mâncarea, atât de foame mi-a fost, că nu mi-a stat gândul la pozat 😀 😀 😀

După aceea ne-am plimbat puțin prin port, Vlad a văzut roata mare din parcul de distracții și a fost musai să mergem și până acolo să ne dăm în roată. Nu mai știu cât a costat, sinceră să fiu. Vreo 20 de leva oare pentru doi adulți și gratis pentru Vlad?

Sâmbătă

Sâmbătă am ales plaja Adora (fosta Kibela) pentru că am zis că nu mai vreau clădiri și aspect general de delăsare, vreau singurătate și natură sălbatică. Dar de unde? Plaja era mega aglomerată și toate șezlongurile rezervate. Ne-am dus și noi cât de departe am putut, ne-am montat umbrela pe care o tot bătea vântul și ne-am umplut de nisip peste tot. A fost foarte frumos!

La prânz (de fapt un soi de prânzo-cină) după alte peripeții (că doar n-am fi noi dacă n-ar fi așa), am reușit în cele din urmă să găsim restaurantul recomandat de cineva (după ce am încurcat drumul și am mers prin soare vreo câțiva kilometri) și am mâncat o masă absolut delicioasă la un preț destul de mic. Ca să vă faceți o idee, nota pentru 5 persoane a fost de aproximativ 80-90 de Leva.

Midiile în sos picant au fost excelente și atât de proaspete că puteam să jur că atunci le-au pescuit. Icrele, platoul de fructe de mare mixt, până și micii cu cartofi prăjiți au fost delicioase.

Restaurantul este foarte plin în mod normal, noi a doua zi am stat la coadă să prindem o masă, se mai eliberează doar în jurul orei 4-5. Se cheamă Laguna Snack Bar, e între Balcic și plaja Kibela.

Duminică

Duminică nu am vrut să ne mai rupem oasele la cearșaf și să ne umplem de nisip, așa că am ales iar plaja comunală Balcic, de data asta la șezlong. O umbrelă plus două șezlonguri au costat 10 leva (aici se plătește și umbrela, poți sta cu cearșaful, de ex, dar plătești umbrela și taxa de cearșaf).

A fost plăcut, pe Vlad nu-l mai scoteai din apă, chiar mă gândeam că acu un an sau doi, nu reușeam să-l băgăm și acum nu-l mai scoteam.

La prânz am zis să mergem la sigur și ne-am dus tot la Laguna, unde am testat și midiile în sos de vin.

Apoi am rămas acolo pe plaja lor, pentru că era ora 7 și deja se goliseră șezlongurile, lumea pleca deja. În mod normal, plaja aceea e doar pentru oamenii cazați la complexurile din zonă. Am prins și un apus de soare frumos.

Luni

Luni am zis să vizităm, pe drumul spre întoarcere, și faimoasa plajă Bolata care cică ar fi în top 20 plaje frumoase din lume. Plaja în sine nu are nimic spectaculos (apa e joasă, e perfectă pentru copii), dar priveliștea de sus de pe stânci e minunată. Eu n-am văzut priveliștea, era foarte cald și nu-mi ardea de urcat atâtea trepte până la far, dar soțul a fost și mi-a confirmat (poza e făcută de el).

Pe drumul de întoarcere, am văzut o grămadă de tarabe cu roșii apetisante, chiar îmi pare rău că n-am oprit să iau, am luat doar smochine de la o bătrânică, pentru tartă, cred că au fost cele mai bune smochine mâncate de mine, nu știu ce soi erau, dar au fost deosebit de gustoase.

La întoarcere am oprit în Vama Veche să mâncăm, o idee foarte proastă, am dat o căruță de bani pe o mâncare foarte proastă pe care am lăsat-o în farfurie. Probabil că am avut noi ghinion, pentru că altminteri am mâncat mâncare foarte bună în Vamă în anii anteriori.

Și cam asta a fost vacanța noastră, ne-a plăcut și ne dorim să ne întoarcem, eu una nu m-am săturat de mare pe anul ăsta 😀