Cu Vlad la Teatrul Ion Creangă – Călătorii prin galaxii

Atunci când Eliza avea vârsta lui Vlad, era deja mega obișnuită cu evenimentele culturale. Mergeam și am continuat să mergem cel puțin de două ori pe lună la teatru, film, muzeu, expoziții diverse, spectacole, festivaluri etc.

De altfel, înainte de pandemie, abia dacă exista weekend când stăteam acasă. Mai mereu mergeam pe undeva, mai mereu era un atelier, o lansare de carte, un concert, o întâlnire cu cineva, un spectacol sau act artistic de vreun fel. Dacă e ceva ce i-a lipsit enorm în ultimul an, atunci clar evenimentele culturale au fost acelea.

Din februarie anul trecut, când am fost la Excelsior la spectacolul Fluturii sunt liberi (un spectacol extraordinar de frumos, păcat că nu am mai apucat atunci să scriu despre el), nu a mai mers nicăieri. Aveam bilete la musicalul Mamma Mia (cu Horia Brenciu și Loredana) la Sala Palatului, dar evident nu s-a mai ținut și nici banii nu i-am mai recuperat vreodată.

Vlad, în schimb, nu a avut baftă de educație artistică prea multă. A mai prins el câte un teatru pe la creșă sau grădiniță, dar foarte puțin. Împreună am mers doar în februarie anul trecut, în cadrul Zilelor Tic Pitic, la teatrul Ion Creangă la un spectacol foarte frumușel, Împrelună.

Mă uit cu drag la poza asta, în care actorii interacționau cu micii spectatori și îi făceau să zâmbească (nu mai e cazul de interacțiune acum, desigur).

Dăm pe repede înainte un an mai târziu, și iată-ne iar în februarie, alegând să mergem tot la un spectacol la Teatrul Ion Creangă, Sala Mică. De data asta, am ales o piesă din aria de interes a lui Vlad, care mai mereu ne întreabă despre stele și planete, despre când va exploda soarele și unde ne vom muta atunci 😀

Am văzut Călătorii prin galaxii, în regia doamnei Alexandrina Halic (cu doamna Halic în rolul Soarelui și Anca Zamfirescu în rolul Lunei) și unde am revăzut-o și pe Ioana Ginghină în rolul lui Venus.

Pentru că Eliza își dorea mult să iasă undeva, am luat-o și pe ea. M-am temut că se va plictisi, dar nu a fost așa, dimpotrivă, mi-a spus că a durat prea puțin (40 minute). I-am explicat că asta e durata optimă pentru piesele adresate copiilor mai mici care, altfel, s-ar plictisi.

Spectacolul, derulat sub forma unui dialog între Lună, Soare (cu intervenții de la alte planete) spune povestea unui astronaut intergalactic care își caută un loc unde să aterizeze. În paralel, Pământul trece printr-o criză: un asteroid enorm se îndreaptă spre ei și poate distruge planeta.

Piesa e așa de fain făcută să fie educațională (înveți foarte multe despre planete) încât nici nu-ți dai seama că ăsta e scopul ei. Ești acolo și te simți bine și poate că mai reții ceva, dar nu-ți dai seama că și înveți, pentru că o faci în joacă.

Partea amuzantă e că spectacolul e adaptat la lumea în care trăim: cei doi aștri prieteni vorbesc pe Skype unul cu altul și cu ceilalți, au laptopuri și sunt la curent cu tehnologia. Jocul actoricesc e combinat și cu proiecții animate, care îi vor ține atenți și concentrați pe cei mici. Iar numărul muzical al planetelor Venus și Marte este foarte reușit.

Am plecat de acolo cu gândul să revenim, Vlad a ales un pliant cu niște pinguini și a zis că vrea la Pinguinii melomani. Am verificat și se joacă pe 7 și 20 martie așa că n-am nicio scuză să nu iau bilete. Și, în plus, o prietenă mi-a recomandat spectacolul De-a Micul Prinț (pentru copii de 4-6 ani), așa că e musai să-l vedem și pe acela.

Spectacolul Călătorii prin galaxii se mai joacă în martie, pe 11 și pe 18. Sunt puține bilete, pentru că teatrul respectă toate regulile legate de distanțare: se stă doar pe familii (maxim 16 persoane intră în sală) și zonele sunt delimitate cu niște panouri de sticlă.

Se stă cu mască, eu l-am rugat și pe Vlad s-o poarte și mi-aș dori ca părinții să respecte cu toții aceste reguli pentru că doar împreună vom reuși să continuăm să mergem cu cei mici la teatru. Indiferent că sunteți sau nu de acord cu purtatul măștii, unde-i lege nu-i tocmeală, iar în spațiile publice închise e important s-o purtați!

 

În plus, modul de acces e foarte civilizat, există parcare în curtea teatrului, mai ales că zona e super centrală și cu greu poți parca pe acolo prin jur.

Teatrul Ion Creangă este singurul teatru din București care are spectacole pentru copiii sub 3 ani și spectacole gândite special și adaptate (inclusiv cu echipe teatrale din străinătate) pentru copiii de 3-6 ani, ca parte din proiectele lor dedicate educației timpurii.