Cărțile lunii iulie 2021 – autori români și cărțile lor de debut

Am citit doar două cărți în iulie și asta pentru că am făcut un soi de maraton în ultimele două zile și am terminat cea de-a doua carte, Fotograful Curții Regale, altminteri sigur aveam doar o singură carte încheiată în luna lui Cuptor.

Și a fost Cuptor pe bune, extrem de cald, nu reușeam deloc să mă concentrez atunci când aveam câteva momente libere. La asta s-au mai adăugat concediul nostru activ și termene limită strânse pentru traduceri și lectura a căzut pe ultimul loc.

Ambele cărți citite sunt sau au fost romanele de debut ale acestor scriitoare, una abia la început, alta deja consacrată și cu care am făcut și un interviu aici: Secrete din industria de carte: Simona Antonescu, scriitoare.

Dilibau – Povești oltenești, Cristina Belodan, editura Curtea Veche

Puțin trase de păr poveștile oltenești ale Cristianei Belodan (mai ales povestirea cu Dili și șofatul, unde Dili avea patru ani jumate, adică atât cât are băiețelul meu acum), dar totuși savuroase, scrise în limbaj autentic ”caracalean”, cu isprăvi urbane și rurale ale celor doi copii, Dili și Cristiana. Alte personaje precum Moșica, Bunica, vărul Mihai, Nașu Costică sau nea Titel vin să completeze galeria de portrete oltenești memorabile.

O carte amuzantă despre copilăria comunistă autentică, pe alocuri veselă, pe alocuri tristă (mai ales când era însoțită de chelfăneli zdravene), un mini-documentar binevenit despre copilăria din anii 80-90 (la început), care nu arăta doar ca în cărțile cu pionieri pe copertă.

Dacă vă tentează, puteți citi aici câteva pagini.

Fotograful Curții Regale, Simona Antonescu, editura Polirom

Cartea asta a fost pur și simplu un regal literar. Poveste cu poveste, lumea Bucureștilor anilor 1870 – 1889 ni se conturează sub forma unor tablouri vivante.

Fiecare capitol al cărții este povestea (imaginară, desigur) a unei fotografii alb-negru din interiorul căreia ne zâmbesc oameni care au trăit în altă epocă. Fotograful Franz Mayer este cel care imortalizează acele chipuri folosind o tehnică inovatoare pentru acele vremuri. Rând pe rând, din fotografii se desprind întâmlări și personaje memorabile precum grecul Chiron (vânzătorul de măsline), Despina Agopian (fiica progresistă a negustorului armean de cafea), Eli Rosenthal (patronul ceainăriei evreiești), fetele de la Școala Centrală, Regina Elisabeta (Carmen Sylva), surorile Budișteanu (croitoresele repudiate, cu sânge albastru), Filipa Dieter (cumnata fotografului, curtată de tinerii ofițeri ai orașului), un taraf întreg de lăutari și, desigur, mulți copii în diferite straie și stări emoționale.

Copiii, subiectul preferat al lui Franz, copii pe care nu i-a avut niciodată. Am sperat până la ultima filă într-un final diferit pentru nobila Anna cea tristă, dar n-a fost să fie. Cartea se încheie într-o notă nostalgică, cu un gust dulce-amărui cu care rămânem și noi cititorii.

Poate că n-am fost acolo să gustăm personal cofeturile de la Capșa, să-l ascultăm pe Fărâmiță cântând imnul la Marea Expoziție de la Paris, să simțim mirosul de cafea venind dinspre prăvălia lui Agopian și să auzim sacagiii strigând ”Apă de pomană”, să fim de partea Despinei și a Filipei care militează pentru renunțarea la corsete și să bem un ceai special cu ulei de bergamotă pregătit de Miriam, dar cu siguranță ne putem imagina și putem deplânge (așa un pic, în imaginația noastră) trecerea acelor vremuri.

Voi ce ați citit în iulie?