Experiențe la cinema – filme pentru oameni mari și foarte mari

N-am mai scris demult despre filme, și nu pentru că n-am mai fost la cinema sau n-am mai văzut filme, ci pentru că n-am avut timp. Cred că am în minte de cinci luni un articol despre trei filme românești mai noi pe care le-am văzut recent și tot n-am reușit să-l scriu. Așa că mai bine să scriu despre filmele văzute anul ăsta, că pe cele vechi, chiar că nu le mai vedeți nici voi.

Miracol

Prima ieșire de anul ăsta a fost la filmul românesc Miracol (un fel de continuare a seriei începute cu Neidentificat), în regia lui Bogdan George Apetri, cu Ioana Bugarin și Emanuel Pârvu în rolurile principale.

Este un film care se vrea o un thriller polițist cu o tentă mistică, un pic pe filon american. Mie mi-a bântuit nopțile, pentru că se întâmplă ceva destul de nasol în el și a atins în mine un punct sensibil. Pe scurt este vorba despre o tânără, novice la o mănăstire, care se furișează afară din lăcașul sfânt pentru a rezolva o treabă secretă în oraș. Pe drumul de întoarcere i se întâmplă ceva rău și apare un detectiv care încearcă să găsească dovezi contra vinovatului. La final are loc miracolul din titlul și spectatorii rămân să se întrebe ce naiba tocmai au văzut 😀

Partea bună a filmului ăstuia e că o să te facă să-ți pui multe întrebări legate de încrederea oarbă în religie și de felul în care așteptăm să ne rezolve Dumnezeu problemele, dar și legat de ajutorul divin, de miracol: cine îl merită mai mult, cei buni sau cei răi?

Belle

Belle este primul anime ajuns vreodată în cinematografele din România și am descoperit, cu ocazia asta, ce mulți fani are acest gen la noi în țară. Filmul a fost unanim apreciat de critici și îndrăgit de public și ne-a plăcut și nouă la fel de mult.

Pentru Eliza a fost prima experiență cu lumea anime și cu siguranță nu va mai evita acest tip de film de acum înainte.

Belle reia cumva mitul din Frumoasa și Bestia, dar într-un metavers în care îți poți crea un avatar care se va inspira din personalitatea ta ascunsă. Belle este avatarul lui Suzu, o liceancă timidă și retrasă, cu probleme de relaționare legate de moartea prematură a mamei ei. Dacă Suzu este necomunicativă și închisă în sine, avatarul ei, Belle, este frumoasă, strălucitoare, vocală și reușește cu talentul ei muzical să adune milioane de followers.

În acest metavers, Belle îl cunoaște pe Bestie, un personaj misterios, care pare să sufere foarte mult. Belle/Suzu încearcă să afle cine este Bestia, atât în metavers cât și în realitate, lucru care va declanșa o serie de evenimente nefericite. Filmul nu înfierează tehnologia sau lumea virtuală, căci, în fond, prezența în metavers este cea care îl va salva în cele din urmă pe Bestie, dar arată destul de mult modul în care funcționează rețelele de social media: azi ești pe val, mâine nu mai ești, apoi urci din nou, lumea te critică indiferent ce ai face și tot așa.

Belle este o experiență cinematografică splendidă și îl recomand pentru copiii mai mari, poate un 10+ (filmul conține scene de abuz parental, așa că dacă aveți copii sensibili, mai bine nu mergeți cu ei).

Moarte pe Nil

Am așteptat multă vreme continuarea re-ecranizărilor după Agatha Christie, cu Kenneth Brannagh în rolul lui Poirot, mai ales după ce am văzut Orient Express. Lansarea filmului Moarte pe Nil a fost mult întârziată de pandemie, dar uite că a apărut până la urmă.

Moarte pe Nil este un film spectaculos, cu niște cadre și peisaje uimitoare. Cum zicea Oana Valeria Radu, un film instagramabil, chiar sunt deosebite imaginile din Egipt. Altminteri, Hollywoodul a făcut ce știe el mai bine și a hollywoodizat din belșug acțiunea din carte, transformând-o într-un film cu totul nou. Da, criminalul rămâne același, dar modul în care se desfășoară totul se schimbă puțin față de ecranizarea din 1978 cu Peter Ustinov.

În această variantă, totul este opulent, strălucitor, extravagant, vizionarea filmului este o adevărată experiență, un regal de culoare, muzică și emoții. Decorurile, ținutele, bijuteriile sunt fastuoase și fac mai mult de jumătate din acest film.

Moarte pe Nil poate fi văzut în rețeaua Cinema City, abia a intrat și sigur va mai poposi o vreme pe marile ecrane.

One Reply to “Experiențe la cinema – filme pentru oameni mari și foarte mari”

  1. Am si eu in plan sa ajung la Moarte pe Nil.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.