Hai cu mine la muzeu – Muzeul Casa Ceaușescu

Am tot vrut să ajung la Muzeul Casa Ceaușescu de când s-a deschis, dar n-am reușit, mai ales că vizitele se fac doar cu programare și mie îmi place să fiu mai spontană. Dar cum vara asta Eliza a citit cărți despre comunism, am zis să profităm de ultima săptămână de vacanță și să mergem în vizită la muzeu, să vedem cum trăia mai-marele țării pe vremea aia.

Amplasament

Palatul Primăverii sau Muzeul Casa Ceaușescu se află pe bld Primăverii nr 50, relativ aproape de metrou Aviatorilor.

Program: marți-duminică, 10-17.00. Vizitele se fac doar cu programare prealabilă, fie online, pe site, fie telefonic la 0213 180 989.

Tarife: 40 lei/adult, 30 lei/elev/pensionar.

În muzeul se pot face fotografii fără taxă (și fără blitz), dar nu se poate filma. Eu voiam să fac un TikTok sau un Reel pentru Instagram, dar când ne-a zis că nu avem voie să filmăm, m-am desumflat 😀 Ghidul nu stă cu ochii pe tine non-stop, dar am preferat, totuși, să respect indicațiile. Vreun motiv or fi având ei pentru care au impus regula asta.

Scurt istoric

Casa a fost construită între anii 1960 și 1965 pentru Gheorghiu-Dej, care n-a mai apucat să locuiască în ea. Soții Ceaușescu s-au mutat în 1965, dar casa era mai mică decât este acum și a fost extinsă ulterior. A fost transformată în muzeu în 2016 și, în prezent, arată exact așa cum arăta în 1989.

Exponate

Muzeul acesta este deosebit prin faptul că și casa în sine este un exponat, nu doar obiectele din ea. Turul ghidat vă va duce prin biroul lui Nicolae Ceaușescu, prin apartamentele copiilor, prin camerele de zi și de masă, prin apartamentele separate ale soților Ceaușescu, prin grădina de iarnă, prin sălile dedicate hainelor sau igienei și întreținerii corporale (frizerie, salon de tratamente, piscină).

Evident că mi-am făcut o poză în oglinda uneia dintre faimoasele lor băi (nu, robinetele nu sunt de aur, doar aurii):

Casa este plină de tablouri semnate de pictori celebri precum Octav Băncilă, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ștefan Lucian, George Lowendal și de obiecte de artă primite cadou de dictator de la alți conducători de state: un covor din mătase iraniană primit cadou de la șahul Iranului, farfurii din porțelan englezesc primite de la Regina Angliei, o tapiserie primită de la președintele Franței Charles de Gaulle, vase orientale primite de la Mao Zedong, un șah electronic primit de la Mihail Gorbaciov.

Multe părți din casă sunt copii alte altor clădiri sau încăperi celebre, o terasă copie după terasa lui Fidel Castro sau saloane reproduse după Versailles.

Soții Ceaușescu aveau preferință pentru lucrurile fabricate în România, așa că veți vedea mobilier de lemn de nuc făcut în România, covoare, candelabre din sticlă de Mediaș, tapiserii lucrate la Fondul Plastic etc.

Inclusiv Elena Ceaușescu avea majoritatea hainelor fabricate în România, deși deținea și pantofi sau rochii făcute de branduri de lux celebre (ca să fiu sinceră nu am reținut numele lor 😀 ). O să vedeți o parte din hainele și pantofii ei în sala dedicată garderobei.

Foarte impresionantă a fost și grădina de iarnă, cu un mandarin în mijloc și plină de verdeață, decorată cu mozaicuri superbe (grădina era încălzită iarna. Noi nu prea, din câte îmi aduc aminte 😀 ). De altfel, și piscina este decorată cu un brâu de mozaic spectaculos, realizat de doi artiști români, Olga Porumbaru și Florin Pârvulescu.

Turul ghidat se va încheia în grădina de vară a casei, unde, dacă aveți noroc veți vedea și păunii, descendenți direcți ai celor pe care i-au avut soții Ceaușescu în timpul vieții. Se pare că erau foarte pasionați de păuni, pe care îi considerau un simbol al prosperității, astfel că păunii apar și în casă pe tapiserii sau alte obiecte de artă.

Casa Ceaușescu nu e un muzeu la care să-i duceți doar pe vizitatorii străini sau din alte orașe, ci un muzeu pe care să-l vizitați și cu copiii, pentru că vor învăța multe nu doar despre istoria României, dar și a altor state, văzând fotografiile din cadrul vizitelor și evenimentelor oficiale cu șefii de stat contemporani cu Ceaușescu.

Iar dacă vă nimeriți în zonă, puteți merge și la o prăjitură la Zexe Brasserie, pentru o mică lecție de istorie grastronomică și o prăjitură cu nume precum Take Ionescu sau Regina Maria. Eu, una, am preferat o amandină 🙂