Aveam pe listă Muzeul Poezie(i) încă de când s-a deschis în 2021, dar de fiecare dată când mergeam la Iași, nu reușeam să ajung. De data asta, am profitat de singura zi însorită din preajma sărbătorilor de Paște și am luat la pas centrul orașului cu două opriri: una la Galeriile Grumăzescu, unde am vizitat o expozitiție dedicată orașului Iași la 1800, iar alta la Casa Muzeelor, unde funcționează 5 muzee: Muzeul Pogromului de la Iași, Muzeul Teatrului Evreiesc în România, Muzeul Poezie(i), Muzeul Copilăriei în Comunism și Muzeul Literaturii Române, care a fost transferat de la Casa Pogor.
Amplasament
Casa Muzeelor se află pe strada Vasile Alecsandri nr. 6, foarte aproape de Piața Unirii (în spatele Stării Civile).
Program: Marţi – Duminică: 10:00-17:00 (16:30 – eliberarea ultimului bilet de intrare); Luni: închis
Bilete: 30 lei bilet unic pentru toate expozițiile/adult, cu reduceri pentru elevi/studenți. Se plătesc și bilete individuale, cred că au fost în jur de 16 lei/adult și 8 lei/elev (am aruncat biletele și nu mai știu exact, iar pe site nu se specifică).
Scurt istoric
Casa Muzeelor este deschisă în această formulă din iulie 2021 într-o clădire cu o puternică încărcătură istorică: în iunie 1941 aici a avut loc un masacru al evreilor din Iași, întrucât în această clădire funcționa Inspectoratul Județean al Jandarmeriei și al Chesturii de Poliție. Anterior, clădirea a fost deținută de proprietari evrei și apoi de Societatea „Viaţa românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu.
Pe aleea de la intrare veți găsi fotografii și mărturii despre Pogromul Evreilor de la Iași, iar în clădire puteți vizita și Muzeul Pogromului de la Iași.
Timp de mulți ani, clădirea a adăpostit singura tipografie din Iași, apoi a fost cumpărat în 1934 de Ministerul de Interne. Pe perioada comunistă a fost sediul unor diverse societăți de stat, printre care și o unitate de mică industrie, cu strunguri, lucru care îmi aduce aminte de clădirea în care funcționează actualul Muzeu Municipal Regina Maria, care a avut aceeași soartă și cred că asta spune multe despre felul în care comuniștii au încercat să înăbușe cultura și istoria unor oameni și locuri.
Exponate
Mă voi referi, în cele ce urmează, doar la cele două expoziții pe care le-am vizitat.
Muzeul Poezie(e) are trei încăperi cu mai multe instalații artistice moderne realizate de artistul vizual Ion Barbu.
Pașii poeților (în toate sălile) – perechi de încălțăminte care au aparținut unor poeți moderni, dar și încălțăminte fictivă a unor poeți clasici.
Sticle pentru minte, inimă și literatură (sala din dreapta) – o spirală formată din sticle variate în care se află poezii scrise de mână de poeți contemporani.
Scrisori către bunul Dumnezeu (sala din centru) – 10 mașini de scris personalizate, fiecare dedicată câte unui poet român.
Haute couture / Haute culture (sala din stânga) – o „prezentare de modă” formată din manechine de plastic îmbrăcate în diferite ținute pe care sunt pictate versuri.
Pietre pentru templul meu (sala din stânga) – câteva vitrine cu pietre pictate cu simboluri și cuvinte care formează versuri din poezia contemporană.
Pe pereții sălilor veți găsi picto-poeme, tot felul de tablouri sau compoziții ghidușe care trimit spre poezii sau poeți cunoscuți.
Muzeul Copilăriei în Comunism este un muzeu de mici dimensiuni, cu doar două săli: o expoziție cu lucruri folosite de oameni în comunism (jucării, produse de igienă, decorațiuni etc) și o sală de clasă la dimensiune reală, cu bănci, manuale, accesorii didactice și rechizite.
Sala de clasă mi-a adus aminte de clasa în care am învățat eu, la fosta școală 35, o clădire micuță cu doar două săli, cu cancelaria care funcționa și pe post de cabinet medical când eram vaccinați, cu toaletă afară, în curte, cu femeia de serviciu care ne aducea bulgări de glucoză contra unei monede de 5 lei și cu clopoțelul din care suna elevul de serviciu când ni se dădea pauze.
Le-am povestit copiilor despre uniformele de pionier și șnururile roș-galbene-albastre, despre Abecedar, despre penarele din lemn, despre riglele cu imagini mișcătoare, despre stilourile chinezești și despre multe alte lucruri care au fost omniprezente în copilăria noastră și despre care ei (din fericire, aș zice eu) nu mai știu nimic acum.
Alte muzee din Iași:
Muzeul Mihai Eminescu și Colecția Istoria teatrului
Muzee și Case Memoriale din Iași
.