Eu și ai mei

Am fost aproape o săptămână singură cu Vlad. Eliza – plecată în tabără. Tati – cu treburile lui. Noi: acasă amândoi, el ziua la creșă, eu lucrând, seara împreună. Și trebuie musai să scriu aici aventurile noastre, măcar ca să le citească el peste ani, să vadă ce copil ”cuminte” a fost când era mic…

Mi-a fost destul de greu să găsesc în limba română un corespondent pentru dance mom. O dance mom este echivalentul unei soccer mom, doar că, cu puțin noroc, își petrece majoritatea timpului în interior, și nu dârdâind pe undeva prin tribunele unor terenuri de fotbal. O dance mom este acea mamă care are un copil…

A trecut o lună și mai bine de când Vlad a intrat la creșă, am trecut și prin prima boală, cu baletat între zile cu lucrat de acasă și zile de mers la serviciu în care a stat soțul acasă, și am supraviețuit, deși presimt că o luăm curând de la capăt. M-am agitat mult…

Acum un an şi jumătate, la scurt timp după ce a murit bunica mea, scotoceam disperată prin cămară după un borcan de 600 de grame cu magiun, pe care mi-l dăduse bunica cu ceva timp în urmă. Mi se năzărise să fac răsucite cu magiun şi voiam neapărat să găsesc borcanul ăla. Mi-era dor de…

Unul dintre motivele pentru care încerc să ajung la Iaşi în preajma Paştelui este că la noi se iese la cimitir cu pomeni şi nu vreau s-o las singură pe mama să meargă la tata. Ieşitul la cimitir se practică în multe zone ale ţării, rurale şi urbane, doar că obiceiurile sunt diferite. La soacra…

Citisem la un moment dat pe net un articol care avea exact titlul ăsta: copiii până în doi ani nu au nevoie de jucării. Asta se întâmpla când Eliza crescuse deja, avea probabil vreo şase-şapte ani. Şi m-am enervat eu atunci şi am zis “păi, cum aşa, să nu aibă ei, săracii, nişte cuburi de…