La plăcinte… înainte

Am ajuns şi eu recent să testez faimos local La plăcinte. Auzisem de el, citisem la Gena un review parţial negativ, îmi spusese şi Miha că n-a fost impresionată de mâncare dar eu am zis să merg să mă conving singură ce şi cum, mai ales că îmi era foarte poftă de o plăcintă bună cu brânză sărată. De fapt, eu visam la un şuberek cu brânză dar prin Bucureşti nu găsesc, aşa că am luat ce-am găsit mai bun imediat după el pe scara de valori 😀

Băuturile

Compotul de fructe uscate este incredibil de dulce, eu l-aş mai comanda cu o sticlă de apă plată lângă ca să-l mai combin. Oranjada tot foarte dulce, cu gust mai degraba de mandarină decât de portocală. N-am fost întrebată dacă o vreau cu apă plată sau minerală (deşi există opţiunea) şi cum eu nu beau băuturi acidulate, nu prea mi-a plăcut. În plus, apa minerală părea mai degrabă sifon, avea bulele alea mici şi înghesuite specifice sifonului, nu bulele mari, care încă se mai sparg în pahar ale unei ape minerale de calitate. Un compot de 500 ml e 6 lei, o oranjadă de 0,25 e 9 lei.

Mâncarea

Recunosc că mă aşteptam la mai multe opţiuni de plăcinte, mai ales fiind un local cu specific. Există cam două tipuri de plăcinte – cu aluat subţire (probabil dospit) şi cu aluat de tip foietaj. Nu am văzut niciun tip de plăcinte pufoase. Umpluturile care se găsesc la cele cu aluat subţire se găsesc cam şi la cele tip foietaj (“învârtite”). Cum îmi era poftă de o plăcintă sărată, am luat o plăcintă cu brânză de oaie şi brânză de vaci (16 lei), care s-a dovedit a fi foarte bună. Am continuat cu o “căciula lui Guguţă” (15 lei) şi o porţie de papanaşi (12 lei). Căciula lui Guguţă era varianta rapidă, cu clătite, nu varianta cu aluat fraged, copt la cuptor. A fost bună dar crema, care trebuie să fie din frişcă pufoasă, era mai degrabă o smântână nebătută şi pusă cu parcimonie de un bucătar care probabil primise ordin să facă economie la ingrediente. Umplutura era din belşug, vişine moi şi gustoase, era pudrată ca la carte cu ciocolată neagră dar din nefericire faptul că îi lipsea crema i-a mai tăiat din savoare. Idem în cazul papanaşilor cu smântână şi dulceaţă de coacăze negre. Dulceaţa era foarte bună dar smântâna extrem de puţină, dacă mâncai cei câţiva papanaşi de deasupra (nişte papanaşi pătrăţoşi, cu aspect de produs fabricat pe bandă rulantă, dar foarte buni la gust – printre puţinii papanaşi la care vezi şi brânza dacă te uiţi înăuntrul lor), cu greu mai puteai să-i înghiţi “pe uscat” pe cei de dedesubt.

placinta cu branza

cusma lui guguta

papanasi

În afară de plăcinte mai au şi diverse feluri de mâncare (supe, ciorbe, salate, grătare), deci puteţi merge şi pentru a lua masa nu doar pentru a gusta din plăcinte.

Servirea

Destul de înceată (am văzut că multă lume se plânge de asta pe diverse site-uri). Până ne-a adus prima plăcintă a trecut un timp rezonabil dar până au adus căciula lui Guguţă şi papanaşii a trecut o veşnicie şi senzaţia mea a fost că au uitat de comanda asta (cred că se schimbase şi tura între timp) şi abia când i-am reamintit eu noului chelner le-am primit. În rest, chelnerii sunt destul de ok, politicoşi, amabili, chiar dacă trec rar printre mese să vadă dacă mai ai nevoie de ceva.

Decorul

Mi s-a părut diferit de tot ce am mai văzut în restaurante cu aşa-zis specific tradiţional, mi-a plăcut. O îmbinare de tradiţional cu modern care nu rezultă într-un kitsch care să-ţi zgârie retina. Fără prosoape atârnate şi farfurii din ceramică smălţuită, fără coarne de cerb. Cu mici colaje din tablouri cu ţesături sau cusături tradiţionale, cu mici picturi, cu nişte lustre frumoase, îmbrăcate într-un soi de macrame, atmosfera din La Plăcinte e plăcută şi prietenoasă. Spaţiul e cam mic iar terasa îţi dă senzaţia de înghesuială. În plus au nişte scaune foarte incomode, nu ştiu care o fi ideea, probabil să mănânci şi să pleci repede : )) O bilă albă le dau pentru vesela din ceramică nesmălţuită, e simplă şi de bun gust şi se potriveşte specificului restaurantului.

IMG_1673

IMG_1672

Acces

Se ajunge foarte uşor din Piaţa Romană, localul fiind situat pe bld Dacia nr 20, imediat cum faci stânga din Piaţa Romană. La orele de vârf am înţeles că e destul de aglomerat, noi am ajuns pe la 6.15 şi încă era ok dar în 45 de minute s-a umplut. Eu am venit pe jos dar dacă veniţi cu maşina s-ar putea să aveţi probleme cu locul de parcare.

Acest articol este valabil pentru luna iulie 2014.

3 Replies to “La plăcinte… înainte”

  1. Daca gasesti pe undeva suberek, da de stire. 🙂

  2. Buna seara, caut suberek in Bucuresti si nu gasesc. Cine ne poate ajuta cu informatii?

    1. N-as sti sa iti spun unde poti gasi suberek, insa week-endul acesta (29-30 august 2014) se desfasoara in Parcul National un Festival al Placintelor. Poate gasesti acolo 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.