Am primit astazi de la sora mea recomandarea sa citesc un articol din Dilema Veche intitulat De ce nu iubim copiii. Am ramas socata de titlu si l-am deschis mai mult de curiozitate. Am descoperit ca autorul articolului, Lucian Mindruta, are dreptate. In tara asta, numai parintii isi iubesc copiii si uneori nici ei. In rest, suntem o natiune children-unfriendly si vad asta in fiecare zi, oriunde merg. Poate ca cel mai tare ma enerveaza trotuarele fara borduri joase pentru carut, sau anuntul de la un magazin cash&carry care spune ca “este interzis accesul cu copii sub doi ani” sau faptul ca nu exista portii pentru copii in restaurante sau faptul ca in hipermarketuri casele prioritare nu sunt deloc case prioritare sau lipsa spatiilor de joaca si a parcurilor…. sau… sau… Va invit sa cititi articolul si apoi sa imi mai spuneti si voi ce va deranjeaza in aceasta tara special facuta pentru adulti.
Articole similare
Diversificarea bebeluşului – Cartoful dulce
Despre diversificarea alimentaţiei bebeluşilor am mai povestit noi, dar acest subiect nu se epuizează niciodată. I-am introdus deja morcov, rădăcină de părtunjel, păstârnac, ţelină, ardei gras şi urzici (foarte bogate în fier). Nu vă sfiiţi să introduceţi în dieta copilului verdeţurile de primăvară, sunt foarte sănătoase. Nu fac piure din toate o dată, ci le…
Uneori (sau de cele mai multe ori, ca din experienta mea asa pare a fi) nici parintii nu-si iubesc copii: mame care fumeaza in timpul sarcinii, tati care fumeaza in preajma copiilor, copii care la ora 11 in noapte inca mai sunt treji si cu ochii lipiti de enormitatile ce se vad la televizor, copii de 1-2 ani care beau cola sub privirile iubitoare ale parintilor, sau la extrema cealalta copii care nu au voie sa puna mana pe jucaria prietenului din parc pentru ca nu a fost dezinfectata…..
trist
Are dreptate (daca chiar asa e (si) acum in Romania), ai dreptate, Maria are dreptate si in general imi trec prin minte o mie de lucruri care va dau voua dreptate si nici macar unul singur care sa demonstreze contrariul 🙁
Si eu sunt de acord. Am avut ocazia sa merg in Spania anul trecut si abia atunci mi s-au deschis ochii. Oricine cu un copil mic avea prioritate la intrarea in muzee, la aeroport, sali de alaptat in mai tot locul, in magazine nu se uita nimeni urat la Anastasia care pipaia mai toata marfa :). De cand am coborat la Coanda, lucrurile au reintrat in normal, am stat la coada la pasaport, nimeni nu-ti dadea voie inainte si nici un domn binevoitor angajat al aeroportului nu te invita la o casa speciala. De aici si mentalitatea ca iti “inchizi viata” cu copii, de fapt ti-o inchid altii.
In Europa de vest, in cateva capitale:.metrou cu rampe/lift, restaurante cu loc pt copii, meniu pt copii, nefumatori, nimeni nu se supara ca tipa copilul pe strada, ca alearga si chiuie prin tren. De aceea si vad familii cu 3-4-5 copii. Pt ca exista respect pt copil si parinte (si nu e vb de bani).
Ema, as mai adauga ceva. NU iti inchizi viata cu copiii. Ci inchizi ochii. Deseori preferam sa ne comportam ca ceilalti, si nu mai judecam deciziile si actiunile noastre. Cand le luam la bani marunti, si incercam sa vedem logica, si sa gasim alta logica… viata se schimba.