Tatăl meu a crescut la ţară şi a rămas mereu apropiat de natură, ca atunci când era copil. Ştie toate soiurile de ciuperci şi de buruiene care se mănâncă şi mereu ne aduce acasă câteva ceva cules de el de prin locurile unde se duce. Problema când le aduce e că ne “obligă” să le mâncăm, vorbind la nesfârşit despre ele, cum le-a cules, unde le-a găsit şi ce bune sunt 😀 Dar asta e parte din farmecul lui! În balcon se află acum rezultatul strădaniei lui, o pungă cu leurdă. Arată superb, frunzele au o culoare verde smarald şi miros a leguma mea preferată, usturoiul. Nu mai spun că leurda e o bombă de sănătate, curăţă organismul în întregime: stomac, ficat, sânge şi îmbunătăţeşte memoria.
Când sunt zile cu soare, mergeţi în orice pădure apropiată şi o găsiţi din belşug. Nu vă sfiiţi s-o aduceţi acasă, e bună şi pentru copii – elimină viermii intestinali la copii, ajută la prevenirea problemelor aparatului digestiv (constipaţie, balonare, dureri de burtă). Este o adevărată minune pentru bolnavii de hipertensiune arterială, sub formă de vin sau tinctură de leurdă.
Făcând cercetări despre leurdă, am dat şi peste o poezioară haioasă despre această plantă:
“Leurda se lăuda/Că e neam cu usturoiul/Numai altul, zice/Soiul./Şi miroşi ca el?/O, da.
Frunzele-mi dădu, de probă/Să le pun în papricaş./Văd, am zis, că el ţi-i rudă/Nu-n zadar te lăudaşi.”
Găsiţi aici un articol mai detaliat despre proprietăţile leurdei.
ca sa vezi, eu nu am auzit in viata mea de leurda. : )
[…] cu ghebe. Mi-au plăcut bureţii din copilărie, de când îi aducea tata acasă (v-am mai spus că tata e expert la cules tot ce creşte prin pădure) şi îi făcea mama la ceaun sau zacuscă […]