Dragoste la prima vedere

Aseară am terminat de citit At first Sight de Nicholas Sparks (tradusă Dragoste la prima vedere, eu o aveam în engleză). M-a impresionat, ca toate cărţile scrise de Sparks, dar l-am urât instantaneu pe autor. De ce a trebuit el să strice tot? În Miracolul, prima parte a poveştii, Jeremy Marsh este un jurnalist care se duce într-un orăşel îndepărtat pentru a distruge un mit cu privire la nişte lumini magice care apăreau noaptea în cimitir. Acolo o cunoaşte pe Lexie, bibliotecara oraşului, şi se îndrăgosteşte de ea. Miracolul, faptul că Lexie rămâne însărcinată deşi lui Jeremy i se spusese că nu poate avea copii, îi uneşte şi mai tare şi cartea se termină cu un final fericit, aşa cum ne-am fi dorit. Bineînţeles că autorul nu s-a lăsat şi a trebuit să continue singura carte cu final fericit cu încă o carte cu final nefericit dar plin de speranţă, aşa cum, de altfel, se termină toate cărţile lui. Parcă nu dragostea, ci speranţa este mereu tema principală a cărţilor lui. Am plâns, desigur, la final, aşa cum am plâns şi la Nopţi în Rodanthe (şi eram în tren) şi la Dragă John şi la O plimbare de neuitat şi la Nunta şi la Jurnalul unei iubiri. Nu poţi să nu plângi la Sparks şi nu poţi să nu iubeşti romanele lui. Sunt scrise frumos şi trist şi le devorezi ca pe o prăjitură cu ciocolată care îţi dă după aia o durere de burtă. Ai savurat fiecare înghiţitură şi în ciuda durerii de burtă, mai mănânci şi altă dată. Aşa şi eu, abia aştept să mai citesc încă un roman de Sparks (apropo, se apropie ziua mea 😀 ), poate Accidentul sau ce altceva a mai apărut la noi. Vă recomand din tot sufletul orice carte de Sparks, aşa cum recomand şi orice carte de Marc Levy, pentru toate sufletele sensibile care vor să evadeze într-o lume plină de romantism, realism şi ficţiune, poate fantasy pe alocuri.