10 idei pentru un CV reuşit

Am scris această postare cu gândul la sutele de mămici care şi-au pierdut jobul în perioada concediului de creştere copil şi care au nevoie să îşi caute un nou loc de muncă, dar şi pentru cei care sunt în căutarea unui nou loc de muncă şi ajung întâmplător pe blog. Ideea mi-a venit citind această postare, în care m-a revoltat nu numai faptul că un om de HR poate face aşa ceva, dar şi faptul că o persoană tânără, cu studii superioare, nu ştie ce să scrie într-un cv. Am văzut cv-uri de muncitori cu şcoala profesională scrise cu mai mult bun simţ, iar dacă acest cv nu este o glumă pusă la cale de cineva, atunci este cu adevărat tragic, şi nu comic.

Din experienţa mea de candidat dar şi din experienţa de om de HR care vede cv-ul respectiv, vă pot oferi următoarele sfaturi:

1. Renunţaţi la scrisorile de intenţie foarte lungi în care nu spuneţi de fapt nimic. Folosiţi câteva fraze scurte gen: Am citit în ziarul cutare sau pe site-ul cutare, sau am fost informat că aveţi un post vacant de….pentru care aş dori să candidez. Vă rog să consultaţi cv-ul alăturat şi dacă îl veţi considera potrivit, vă stau la dispoziţie pentru un interviu. Nu trebuie să reproduceţi fix aceste cuvinte, ci ceva in genul acesta, fără s-o lungiţi că sunteţi un bun profesionist şi interacţionaţi bine cu oamenii. Genul acesta de discuţii se poartă la interviu. Scrieţi o scrisoare de intenţie mai lungă doar dacă aduce în plus informaţii care nu sunt cuprinse în cv. De exemplu, aplicaţi pentru o poziţie de web developer, sunteţi student, fără experienţă, dar în timpul liber, faceţi site-uri pentru prieteni. Este important să menţionaţi asta, dar nu e chiar de trecut la categoria experienţă din cv, şi atunci menţionaţi asta în scrisoarea de intenţie.

2. CV-ul trebuie să cuprindă ca date personale doar numele, prenumele, oraşul de reşedinţă şi obligatoriu date de contact, adică număr de telefon şi adresă de email. Atenţie la adresa de email, ea trebuie să sune cât mai decent. Fără adrese gen micasirena69 sau delfinasul_sexy pentru că, în afară de faptul că sunt neprofesioniste, vă pot pune şi într-o situaţie penibilă. Dacă recruiterul vrea să vă trimită pe mail câteva detalii despre post şi vă spune: haideţi să confirmăm adresa de email, sunteţi delfinaşul sexy?” Ce puteţi răspunde decât „da, sunt!”

3. Dacă aveţi o fotografie decentă, profesionistă, o puteţi ataşa. Dar fără poze decupate din albumul de la nuntă sau din vacanţă, fără poze de pe hi5 sau cu decolteuri prea… decoltate. Nu vă spun câte asemenea poze am văzut. Oricât de mândri sunteţi de copiii sau de căţeii voştri, ei nu au ce căuta în poza de la CV. Nu oferiţi date personale gen seria de la buletin, CNP-ul, adresa completă. Trăim timpuri nesigure, vorba aia, şi e bine să ne protejăm cât mai bine identitatea.

4. La experienţa profesională, treceţi în ordine invers cronologică cele mai importante locuri de muncă. Dacă aveţi 15 ani de experienţă şi aţi început ca vânzătoare la fast-food şi acum sunteţi ingineră, puteţi trece doar experienţa relevantă pentru postul la care aplicaţi. Mare atenţie şi la modul de formatare al CV-ului. Numele trebuie scris cu un font mai mare, numele firmei la care lucraţi şi denumirea postului trebuie bolduite. Uneori un spaţiu în plus face totul.

5. La responsabilităţi detaliaţi doar aspectele importante ale jobului, câteva liniuţe, maxim 3, fără să exageraţi, dar care să explice ce faceţi cu adevărat. În ziua de azi când avem atâtea denumiri exotice de posturi, poate fi dificil pentru un recruiter să ghicească ce faceţi doar din denumirea postului. Pe de altă parte, însă, CV-ul nu trebuie să fie un roman, pentru că un recruiter care are de citit 800-1000 de CV-uri pe zi nu va citi tot ce scrie acolo sau se va plictisi şi va trece la următorul. Concizia şi claritatea sunt cuvintele cheie la acest capitol.

6. La realizări scrieţi doar câteva cuvinte, altfel nu o să aveţi ce discuta mai departe la interviu. De exemplu: „am crescut vânzările firmei cu 10% în ultimul an”, fără să detaliaţi. La interviu veţi fi întrebat „cum aţi crescut vânzările firmei cu 10%?” şi voi veţi răspunde „am dezvoltat o nouă strategie de marketing care presupune…” şi aveţi ce discuta. Dacă aţi fi trecut aceste informaţii în cv, nu aţi fi avut ce să mai adăugaţi nou la interviu.

7. La studii, treceţi în ordine invers cronologică doctoratele, masterele şi facultatea. Liceul doar dacă este relevant, de exemplu aţi făcut liceul în limba germană şi aplicaţi pentru o poziţie la care este nevoie de limba germană sau dacă nu aveţi alte studii în afară de liceu. Şcoala generală în niciun caz. Dacă aveţi ani de pauză între liceu şi facultate, atunci menţionaţi şi liceul, şi fiţi pregătit cu o explicaţie rezonabilă pentru perioada de pauză. Unele firme cer şi diploma de bac la dosarul de personal şi va fi penibil să explicaţi ulterior unde aţi fost în cei doi ani dintre liceu şi facultate, mai ales dacă aţi stat acasă pe banii părinţilor şi n-aţi făcut nimic.

8. La premii, cursuri, doar pe cele relevante. Un curs de machiaj nu este relevant decât dacă aplicaţi pentru o poziţie la un salon de frumuseţe. Dacă aplicaţi pentru un post de secretară, sunt relevante cursurile de calculatoare, de limbi străine, de negociere, de comunicare, orice numai cursurile de origami nu.

9. Vă sfătuiesc să renunţaţi la paragraful cu hobby-uri dacă nu aveţi un hobby cu adevărat deosebit, gen voluntariatul la organizaţii care protejează mediul. Dacă scrieţi citit, ascultat muzică, plimbări în natură, nu spuneţi nimic despre voi cu adevărat, sunt lucruri banale care nu aduc nimic în plus. Dimpotrivă, dacă hobby-ul vă poate afecta prezenţa la lucru (sunteţi jucător profesionist de handbal sau fotbal), este bine să specificaţi acest lucru.

10. Când mergeţi la interviu, nu vă duceţi la cravată dacă ştiţi că nu vă puteţi îmbrăca aşa în fiecare zi. S-ar putea ca voi să aveţi acasă doar o colecţie de blugi iar compania să aibă dress code de fustă neagră şi cămaşă albă. Prezentaţi-vă decent îmbrăcat dar cât mai apropiat de stilul pe care îl abordaţi în fiecare zi. Am avut o colegă care se îmbrăca în haine foarte colorate şi în combinaţii uşor extravagante. A plecat să lucreze la o bancă şi s-a întors după două luni pentru că acolo avea ţinută obligatorie pe care ea nu o putea respecta. Nu vă faceţi iluzii că o să vă adaptaţi dacă ştiţi că nu puteţi face asta. Sora mea a lucrat la un moment dat undeva unde era nevoie să poarte machiaj complet (fond de ten, blush, rimel, fard de ochi, ruj de buze, unghii date cu lac), iar ea este genul care nu poartă nici măcar ruj. Evident nu era locul de muncă ideal pentru ea. Aspectele de genul acesta contează foarte mult. Dacă nu porţi pantofi cu toc şi locul de muncă te obligă să îi porţi, te alegi cu frustrări şi dureri de spate şi atât.