Încep de azi o rubrică ce se va numi Cronică de film. Nu e o rubrică permanentă pentru că nu am timp să mă uit la filme, dar din când în când o să vă mai recomand câte un film ce merită văzut, nu neapărat pentru că ar fi o operă de artă, ci pentru că e fie haios, fie ne atinge la suflet, fie are alte merite.
În rubrica de azi filmul Motherhood, cu Uma Thurman, film despre care sora mea a spus cuvintele de mai sus, după ce s-a terminat. Într-adevăr e un film în care nu se întâmplă nimic. O mamă, fostă scriitoare promiţătoare, acum casnică, copleşită de responsabilităţi, se chinuie să supravieţuiască unei noi zile haotice în timp ce organizează petrecerea de şase ani a fiicei ei, fără niciun ajutor din partea soţului. Multe din situaţiile în care e pusă sunt neverosimile (dar e un film, de ce ar fi verosimile?) şi sunt sigură că o să spuneţi la fiecare cinci minute “eu n-aş fi făcut aşa, eu aş fi fost mai organizată/mai eficientă/mai pricepută”. Titlul filmului este cel care declanşează oarecum desfăşurarea filmului: personajul Umei Thurman vrea să participe la un concurs unde trebuie să scrie în 500 de cuvinte ce înseamnă pentru ea “motherhood” (să fie mamă) şi filmul o urmăreşte pe Eliza (da, aşa se numeşte personajul) în încercarea ei de a-şi da seama ce să scrie în eseu.
La sfârşitul filmului mi-am pus şi eu întrebarea: ce înseamnă motherhood pentru mine? Nu cred că am aflat răspunsul încă. Voi da?
Şi eu mi-am pus această întrebare: ce înseamnă motherhood pentru mine? Sincer, am crezut că uitându-mă la acest film mi se va prezenta o idee despre asta. Dar cred că filmul exprimă, într-o manieră nu foarte fericită, ce înseamnă să fii mamă. Chiar dacă uneori e greu sau stresant sau obositor, toate aceste greutăţi sunt doborâte de bucuria de a avea un copil, care-ţi zâmbeşte, care se bucură să se joace cu tine, care-ţi adoarme în braţe în timp ce-i citeşti o poveste…De asemenea, cred că pentru a fi mamă, nu e suficient să existe doar copilul. “Abilitatea” de mamă se exersează şi se formează în timp. Mai trebuie energie, dăruire, joacă…
Laura, mi-ai oferit o temă pentru introspecţie!
Adriana
Să fii mamă… E atât de simplu şi de complicat, în acelaşi timp, e agonie şi extaz, e înălţător şi copleşitor, totodată. A fi mamă, înseamnă a fi între cer şi pământ, a şti când să urci şi când să cobori, a găsi puterea de a te ridica, atunci când se întâmplă să cazi. A fi mamă, înseamnă să fii, în permanenţă, în competiţie cu tine, să nu-ţi mai aparţii, la un moment dat, să-ţi faci aliat din lacrimi. Să fii mamă, înseamnă TOTUL.
I dare to disagree. Desi nu sunt mama cred ca din momentul in care sa fii mama inseamna TOTUL renunti putin la tine si nu mai poti sa fii femeie, sotie, prietena, sora etc. Sa fii mama inseamna o parte…. dar o parte minunata. Asta e parerea mea.
Mihaela, dacă dezacordul tău se referă la comentariul meu, aş vrea să precizez că nu am spus că a fi mamă înseamnă să renunţi la a mai fi şi altceva. Nici nu poţi fi o mamă bună, dacă renunţi să mai fii femeie, fiică, soră, prietenă, iubită, soţie, etc. Numai că a fi mamă, le însumează pe toate acestea. Eşti toate la un loc şi chiar mai mult de atât. Vei vedea. 🙂
amindoua aveti dreptate 🙂
ai un premiu la mine pe blog.pupici
in ultimul episod din Grey’s Anatomy pe care l-am vazut era discutata fix problema motherhood-ului. Sunt niste citate dragute desi sa vezi episodul are mai mult sens.
“It’s the most important job in the world. You probably should need a license to do it, but then most of us wouldn’t even pass the written exam. Some people are naturals. They were born to do it. Some have other gifts. But the good news is biology dictates you don’t have to do it alone. You can waste your whole life wondering, but the only way to find out what kind of parent you’d be is to finally stop talking about it and just do it. ”
“If you are going to wait for the perfect time to have kids – you’re never going to have kids.” (replica zisa de un personaj care recunostea ca daca ai copii nu mai ai timp de tine, de nimic, tipa non stop, mereu vor ceva, iti mananca nervii cu totul dar…… exista si parti bune :D)
Am vazut si eu filmul. Intr-adevar nu este o opera de arta, dar a fost interesant si amuzant. Mi-a placut faza cu mutatul masinii cand veneau sa curete strada si pierdeau locul de parcare, sau cand urca pe scari cu caruciorul, copilul, rucsacul, uita sa plimbe cainele.
Cat despre Motherhood, nu pot sa-mi dau cu parerea atat timp cat n-am exerimentat…
ooo ce frumos! categoria filme pe blogul tau! [nu ma asteptam, recunosc : ), mi s-a parut ca nu prea iti plac filmele, cel putin nu atat de mult incat sa scrii despre ele]
sper sa mai fi pus in timp si alte posturi. [vad eu mai incolo : )], dar vreau sa-ti precizez ca, daca nu am vazut filmul despre care vorbesti, o sa sar pagina – nu-mi place sa aflu detalii despre un film pe care nu l-am vazut, prefer sa fie nou-nout pentru mine. : )
insa daca am vizionat vreun film din cele discutate de tine, voi comenta cu placere. : ) [eu sunt mare cinefila! ;; ) ]
Sa stii ca nu cred ca am mai scris de la postarea asta :-))) Si nu pentru ca nu imi plac filmele ci pentru ca nu am timp absolut deloc sa le vad. Am atat de multe filme pe lista de vizionat….