Cartea de miercuri – 54/24

Cu paşi mai mici sau mai mari se apropie două evenimente foarte importante care pot avea sau nu legătură unul cu altul. Primul este Bookfest, al doilea este vacanţa de vară! De ce spun că pot avea legătură? Pentru că dacă nu v-aţi hotărât încă unde să plecaţi în concediu, la Bookfest veţi găsi la reducere multe cărţi de călătorie frumoase, şi spun cărţi de călătorie şi nu ghiduri, pentru că prefer cărţile care fac şi literatură, în loc să înşiruie sec liste de obiective turistice şi detalii de cazare. Una din cărţile mele de călătorie preferate este 54/24 a lui Bogdan Teodorescu, publicată  la Tritonic în 2010 pentru că are, în cincizeci şi patru de povestioare savuroase, tot atâtea recomandări de destinaţii, din douăzeci şi patru de ţări diferite.

Povestioarele sunt pline de umor iar dacă Ion Creangă ar fi trăit în timpurile noastre şi ar fi scris poveşti de călătorie, fix aşa le-ar fi scris. Mi-l şi imaginez pe Bogdan Teodorescu la cenaclu la Junimea (chiar aduce puţin cu Creangă la înfăţişare) încântând scriitorimea ieşeană cu snoave din Mexic, Brazilia, Franţa, Caraibe, Germania, Italia, Portugalia, Japonia, India şi multe alte ţări minunate. Partea mea preferată din fiecare poveste este cea culinară, în care Bogdan Teodorescu recrează în imaginaţia noastră bucate deosebite, chelneri hâtri, locande dubioase şi gusturi exotice.

Am citit cartea pe nerăsuflate dar pe măsură ce citeam se aprindea în mine o revoltă: dar cum, niciun loc din România nu a meritat câteva rânduri în această carte? Însă am răsuflat uşurată când am ajuns la final şi răbdarea, sau mai degrabă, nerăbdarea, mi-a fost răsplătită. Ultima poveste rememorează un loc din ţara noastră care nu e nici pe departe cel mai vizitat sau cel mai apreciat obiectiv turistic neaoş, ci este o cârciumă “pe şoseaua dintre Constanţa şi Mangalia, după Costineşti, dar înainte de intersecţia spre Neptun” unde se mănâncă “cea mai bună ciorbă de peşte din România” şi unde sper să ajung şi eu într-o zi să văd “roiurile de musculiţe dansând în jurul becurilor aprinse, să simt răcoarea care începe să vină dinspre marea tot mai întunecată şi să plec spre staţiuni pe drumul acoperit cu praf ca de cretă, sub stelele foarte strălucitoare, în zona aceea neluminată de becuri.”

Chiar dacă o să lungesc postarea asta inutil de mult, o să vă redau citatul meu preferat din carte:

“Am învăţat mergând că sunt foarte importante monumentele, siturile istorice, muzeele şi peisajele, dar că la fel de importante sunt hotelurile în care stai şi locurile în care mănânci. Şi că aceste locuri nu sunt neapărat cele mai scumpe sau cele mai premiate (nu e rău să mergi şi în acelea). Poţi să ai un prânz minunat lângă o tarabă cu mâncare etnică în vreo piaţă europeană, într-un refugiu pe munte sau într-un stabiliment de patru mese dintr-un sat de pescari. Poţi să mănânci în farfurii personalizate de firme de prestigiu sau pe şerveţele de hârtie, să bei în pahare care scot clinchete cristaline atunci când le ciocneşti sau în cănuţe din plastic verzui. Tot ce contează este starea cu care rămâi , gustul, mirosul şi imaginea cu care intri în contact, distanţa pe care acea masă o pune între tine, omul obişnuit şi omul călător în care te-ai transformat din secunda în care ai plecat de acasă.

Este nemaipomenit să vezi catedrale, castele şi cascade, dar tot nemaipomenit este să asişti la evenimente publice semnificative ale locului în care te afli, să intri în bazaruri, pieţe de vechituri, târguri de duminică, să participi la festivaluri, la meciuri şi la spectacole în aer liber, să asculţi trupele ambulante de muzicanţi, să te uiţi la cei care desenează portrete, să fii martor la ceremoniile religioase. Să iei micul dejun alături de localnici, să citeşti – dacă înţelegi ceva – ziarele lor, să încerci să le asculţi discuţiile şi să vezi ce-i enervează şi ce-i încântă, să stai la o bârfă despre echipa favorită sau cea detestată, despre politicieni şi despre femeile celebre şi fiindcă, de fapt, nimic din toate acestea nu te afectează, eşti doar un turist, să te simţi încă şi mai liber.”

Şi acum vă invit pe voi să vă exprimaţi opiniile: vouă ce vă place să vedeţi/să faceţi în călătorii?

Mulţumesc Lumea Mare pentru că la un eveniment cu Poveşti l-am descoperit pe Bogdan Teodorescu!