Articole similare
Învăţămintele unei mame către fiica ei de abia 4 ani şi în curând 16
ByLaura FrunzaCe vreau si sper s-o învăţ pe Eliza până la 16 ani, după modelul pe care l-am văzut la Adela. 1. Dacă nu eşti lăsat să plângi cât eşti mic, nu vei şti să plângi când vei fi mare. Îţi vei înăbuşi mereu sentimentele. Plângi cât mai mult oricând ai nevoie, braţele mele sunt mereu…
7 ani de blog
ByLaura FrunzăAzi se împlinesc 7 ani de blog, în curând se vor împlini şi 7 ani de Eliza. Când spun “şapte”, parcă nu-mi vine să cred. Parcă mai ieri scriam, cu timiditate, prima postare, gravidă fiind în aproape 8 luni, neştiind ce amploare va lua acest blog în următorii ani. Iată că după 7 ani de…
La casa noua, blog nou
ByLaura FrunzaTocmai m-am mutat intr-o casa noua, asa ca va puteti imagina cat de plina de idei sunt sa imi aranjez cuibusorul cat mai frumos posibil. Asa ca m-am decis sa ma mut si pe un blog nou, caci oricum, vorba surorii mele, pe yahoo 360 nu te citeste nimeni. Avand in vedere ca, la acest…
Cum a fost în tabără (pentru amândouă)
ByLaura FrunzăCu două zile înainte de a pleca în tabără, noi eram la mare şi Elizei i s-a făcut rău. Mi-a zis brusc că se simte rău, iar la scurtă vreme au început vărsăturile care au continuat seara şi pe toată durata nopţii. Nu putea înghiţi nici apă, o vărsa instantaneu. A doua zi dimineaţă am…
Prima zi de şcoală
ByLaura FrunzaA fost bine. Neaşteptat de bine. Da, careu obositor, discursuri sforăitoare, momente artistice inutile, înghesuială. N-am reuşit s-o văd trecând pe sub podul de flori, doar mi-a lăcrimat inima auzind imnul şcolii. “Hai la şcoală, hai la şcoală” şi Eliza desprinzându-se de lângă mine, cu ghiozdanul cu Barbie în spate, superbă în sarafanul bleumarin şi…
Despre ceaiuri şi pasiunea pentru ele
ByLaura FrunzaDragostea mea pentru ceaiuri începe de undeva din copilăria timpurie. Îmi amintesc şi acum prima oară când am insistat să mi se facă un ceai. Eram destul de mică, să fi avut vreo trei-patru ani şi eram la ţară, la bunica. Cred că eram răcită sau tuşeam şi o vecină i-a spus bunicii să îmi…
11 Comments
Leave a Reply Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


Imi place mirosul de lalele, poti sa ti-l imaginezi cum vrei:)
Miros si a muguri si a ramuri verzi 🙂
Frumos.
Aaaaah! Foarte frumos. Si gestul si lalelele.
Laura, e foarte frumos sa sti ca in viata cunosti oameni care sunt capabili sa iti schimbe starea de spirit prin niste alegeri asa de frumoase, simple in sinea lor dar superbe intr-un anumit context.
te tzuc.
visele se pot implini si in alte feluri.
Nice!!!!
eu n-am decat o obiectie: se spune “visurile”.:))
[visele sunt alea pe care le avem cand dormim]
Nepretuit…
foarte frumos gestul tau , superb buchetul ,felicitarii.
Cineva ti-a auzit/citit dorintele! Ce frumoooooos! Bravo, le meriti din plin!
Superb… vezi, niciodata nu trebuie sa ne pierdem speranta. Atat de putin ii trebuie soarelui sa rasara pe strada noastra: un zambet cu miros de lalele. Le meriti din plin pentru tot ce esti tu si pentru tot ce faci!
Ce gest frumos, Laura! Sunt absolut superbe!