M-am apucat de citit colecţia Iubiri de altădată şi mi-am pus în plan să le citesc pe toate anul acesta. Prima a fost Ali şi Nino şi a doua, Femeia de ciocolată de Gib Mihăescu. Am vrut musai să fie asta a doua pentru că e singura carte din colecţie scrisă de un autor român şi eram curioasă cu privire la motivele pentru care au ales-o. Citesc acum Iubire şi gimnastică de Edmondo de Amicis şi cred că încep să întrevăd un tipar – să vedem dacă se confirmă.
Femeia de ciocolată e despre iubirea obsesivă nerostită – eu cel puţin aşa am văzut-o. M-am identificat puţin cu Negrişor, personajul principal masculin, prin faptul că e un tip care îşi face scenarii în cap, cu multe detalii, şi dacă vreodată încearcă să le pună în practică, eşuează lamentabil (evident 😀 ). Mai degrabă îi ies lucrurile când le face spontan şi nici atunci nu prea se ridică la înălţimea evenimentelor. Negrişor e un tip mediocru chiar dacă e aparent dispus la gesturi măreţe (care se petrec doar în mintea lui), şi nici ţinta pasiunii lui, domnişoara Eleonora, nu mi se pare o femeie potrivită pentru a fi obiectul adoraţiei bărbaţilor. De fapt, nu aflăm mai nimic despre ea şi despre lumea ei interioară, majoritatea cărţii învârtindu-se în jurul fabulaţiilor lui Negrişor.
Negrişor îl are ca rival la iubirea Eleonorei pe Modreanu, un personaj pe care Negrişor îl ucide în imaginaţie şi trăieşte, apoi, cu impresia că acesta a murit şi în realitate şi că dorinţa lui a condus la asta. Din nefericire, Modreanu reapare în cel mai nepotrivit moment şi îi strică lui Negrişor momentul marii declaraţii.
Nu vă dezvălui finalul ca să nu vă stric plăcerea lecturii – cartea se citeşte uşor dacă aveţi răbdare şi atenţie – eu, citind-o la metrou, a trebuit să mai tot revin la anumite pasaje ca să pricep ce s-a întâmplat – oscilarea aproape insesizabilă la un moment dat între fanteziile lui Negrişor şi realitate m-a cam indus în eroare pe alocuri. Nu am reuşit să pricep, în cele din urmă, dacă e vorba de proză fantastică sau nu, vă las pe voi să descoperiţi asta şi să-mi spuneţi şi mie.
P.S. Motivul pentru care am ales cărţile din colecţia Iubiri de altădată e că sunt uşoare şi îmi încap în geantă, aşa că sunt numai bune pentru drumul cu metroul.
Gib Mihaescu repeta obsesiv tema iubirii obsesive.
Sau ok, la modul serios vorbind:
Eu am citit doar 3 carti scrise de el, toate 3 la nimereala, insa fiecare din cele 3 avea in centru o obsesie pentru o anumita caracteristica feminina; nu femeia in sine, cat trasatura ei. Let me guess, aici e una creola?
In Donna Alba e vorba despre unul care face o pasiune pentru femeia nobila, femeia de vita , femeia alba la piele si albastra in sange.
In Zilele si noptile unui Student Intarziat apare leit motivul femeii cu picioare lungi. Si cel care cauta indarjit femei cu picioare cat mai lungi, face o adevarata apologie a coapsei. A treia, ierare dar nu mai tin minte cu ce era, tot cu o femeie si tot cu o trasatura fizica fetisizata.
Ce e incantator de observat din aceste carti nu e atat firul epic in sine, Xulica se culca cu Yuleasa pentru ca are craci lungi sau pedigree, cat excelenta detaliere a obsesiei, liricizarea viermelui scormontor care arde clipe si ingreuneaza vise.
Citeste Gib Mihaescu pentru a simti, fara neaparat a intelege, cum e sa idolatrizezi o aroma si cum e sa divinizezi o coapsa. Citeste Gib Mihaescu pentru a intelege ca zeitele femei sunt faurite din carne, sange si sex.
Buna! Dar se gasesc si la chioscurile de ziare aceste carti? Sau unde le-as putea gasi?
Cărţile din colecţia Iubiri de altădată sunt disponibile spre comandă online, pe site-ul nostru, http://www.all.ro, pe site-urile partenere, dar şi în toate librăriile din Bucureşti şi din ţară.
Aș vrea să aflu cum se încheie… Cred că-i super faină! Da… Plină de ficțiune… Cu unul dintre cele mai frumoase titluri pe care le-am auzit…
Eu am citit multe cărți de dragoste, dar mai multe cu războaie și aventuri. Cele de dragoste, în general, pentru mine, sunt foarte frumoase, deși nu găsesc prea multe adecvate vârstei mele.
Te pup cu drag!
MRIA