Cum să cureţi un vas din cupru

Zilele trecute am găsit într-un magazin de vechituri din Iaşi o minunăţie de ceainic din cupru. Îmi doream de multă vreme un ceainic în stilul acesta, dar emailat. Cum l-am văzut pe acesta, a fost dragoste la prima vedere şi am uitat de ceainicul emailat văzut la Chic Ville acum ceva vreme, la un preţ cam mare pentru bugetul meu.

Acesta nu numai că era mai frumos, mai plin de istorie şi mai apropiat de sufletul meu, dar preţul întreg era de 40 de lei şi am primit şi o reducere de 30% în ziua respectivă, deci am dat pe el undeva sub 30 de lei (au fost mai multe produse şi mi-au rotunjit un pic şi în minus, deci nu ştiu exact cât a fost). Ceainicul era negru de uzură când l-am luat dar altminteri într-o stare foarte bună. Cam aşa arăta:

Am întrebat pe facebook cum să-l curăţ şi răspunsul salvator a venit de la Oana Grecea, pasionată de vasele de cupru: şterge-l cu lămâie înmuiată în sare. Abia aşteptam să ajung acasă să încerc. Şi m-am apucat:

Mâzga s-a lăsat înlăturată foarte uşor. Înmuiam jumătatea de lămâie în sare fină şi frecam uşor suprafaţa. La final arată aşa, până şi mânerul auriu s-a curăţat foarte frumos:

Este destul de mare, cam de doi litri, zic eu, dar nu am măsurat apa din el încă. Îl iubesc, pur şi simplu, îl consider o comoară nepreţuită pentru bucătăria mea, mai ales că eu sunt mare băutoare de ceai. Am prins câteva comori în scurta mea vizită la Emmaus, printre care şi o farfurie Villeroy&Boch extrem de frumoasă (cea cu modele albastre din fotografia de mai sus).

Platoul cu coşul de flori din mijloc are şi picior şi abia aştept să pun pe el o tartă cu căpşuni în week-end, bolul alb de salată este minunat pentru grămezile de salată verde pe care le am în frigider (la propriu) iar setul acela de linguri pentru salată mie îmi va folosi la amestecat în oale. Îmi doresc să îmi mai iau două sau trei urcioare sau carafe din porţelan sau ceramică smălţuită ca să le expun pe blatul de bucătărie şi să ţin în ele lingurile mari de lemn şi alte spatule, să-mi fie la îndemână.

Bucătăria mea s-a cam deteriorat (mobila e veche şi era acolo când m-am mutat) şi pentru că nu pot s-o refac complet, încerc s-o înfrumuseţez cu câteva detalii. Aveau la Emmaus destule obiecte tentante dar aveam un buget limitat în care am reuşit să mă încadrez chiar şi cumpărând ceainicul şi platoul cu picior, care au fost cele mai scumpe.

Dar despre antichităţi, redecorarea bucătăriei cu câteva elemente noi şi pasiunea mea pentru lucrurile vechi (despre care a vorbit atât de frumos Karioka aici), vom mai vorbi în curând. Deocamdată mă duc să beau un ceai făcut cu apa fiartă în noul meu ceainic şi să continui să lecturez un blog nou descoperit pe care mă pierd de plăcere de câte ori intru (eu când descopăr un blog interesant, nu mă las până nu-l citesc cap-coadă înainte de a-l urmări cu fidelitate).

Atât de frumos bolboroseşte apa în ceainicul meu şi iese aburul pe gâtul subţire că e aproape hipnotic. Presimt multe seri plăcute în compania lui, doar să găsesc ceaiul potrivit, de preferat infuzie de fructe pentru că nu beau nimic ce conţine cofeină. Aveţi ceva recomandări pentru mine?