Concluzii după atelierul creativ de la Bookfest

Fac menţiunea că, deşi voi folosi termenii generali “părinţii” şi “copiii” nu înseamnă că mă refer la toţi părinţii şi la toţi copiii, cu atât mai puţin la cei care au fost astăzi la atelier. Sunt nişte concluzii pe care le-am tras eu de mai demult şi pe care mi le-am întărit azi, fără să vreau.

Atelierul a fost foarte reuşit, am avut mai multe cereri decât locuri disponibile şi îmi pare tare rău pentru copiii pe care nu i-am putut primi, sper să ne revedem cu altă ocazie. Copiii au decorat foarte frumos, aveau propriile lor idei despre cum ar vrea să arate inimioarele şi căsuţele lor şi au plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, mândri de tot ce realizaseră.

Şi acum, concluziile:

– părinţii au impresia că dacă e gratis, îşi pot bate joc – de exemplu, s-au înscris o mulţime de oameni care n-au venit. Pe de o parte a fost bine pentru că am primit copii din târg, pe de altă neplăcut pentru că i-am tot aşteptat să vină şi am şi refuzat câţiva copii, cu gândul că vin cei înscrişi. Dacă vă înscrieţi undeva, respectaţi-vă angajamentele sau daţi un email că nu puteţi veni. Asta demonstrează respect arătat organizatorilor.

– atât părinţii cât şi copiii au impresia că dacă e gratis îşi pot bate joc – da, am mai zis-o o dată, dar o repet – copiii nu ştiu să respecte materialele de lucru, pe care le irosesc după bunul plac. La fel şi părinţii care vor ca fix copilul lor să aibă paleta plină de acrilic (acrilic care nu este ieftin, totuşi), deşi are nevoie de culoarea respectivă doar ca să traseze două linii. În general, am remarcat că nu există respect pentru materialele de lucru, indiferent de tehnica folosită, iar cei care irosesc cel mai mult sunt părinţii.

– de asemenea, sunt părinţi care se servesc din materiale – căci dacă e gratis, se pot lua şi acasă, nu?

– la atelier a fost şi educatoarea Elizei. Mi-a zis la un moment dat: nu pricep de ce sunt părinţi care calcă în picioare stima de sine a copiilor. Avea dreptate: de ce sunt părinţi care le spun copiilor: ce urât/aici mai trebuie ceva, lasă că fac eu/hai nu fă aşa, fă altfel/uite, ăla face mai bine decât tine/uite, copilul celălalt face cum îi spune mama? Dragi părinţi, apreciem ajutorul vostru, apreciem că vă interesează ce face copilul, apreciem că vă mănâncă palmele să faceţi voi, dar dacă vreţi să ajutaţi, vă rog s-o faceţi cu blândeţe şi fără să interveniţi în mod agresiv peste ceea ce doreşte să creeze copilul vostru.

– dacă vii la spartul târgului când deja eu strâng de pe mese şi-mi trânteşti “da’ nu puteţi să-i daţi şi ei acolo ceva de făcut?” nu faci decât să-mi demonstrezi proasta creştere pe care o transmiţi mai departe copilului.

– părinţii sunt mari amatori de aşa-zisa “mocangeală” – un atelier creativ nu e nici baby-sitter pentru copilul tău cât fumezi tu o ţigară şi nu e nici un loc din care să pleci acasă cu cărţile expuse. Mulţi părinţi se servesc, pur şi simplu, din cărţi fără să întrebe nimic. La atelierul din iarnă a dispărut o carte Hoinari prin anotimpuri (deşi nu-mi pot da seama cum au sustras-o, că doar e mare, nu se bagă aşa uşor în poşetă), acum am avut noroc, a dispărut doar un foarfece şi era cât pe ce să se facă nevăzut şi un teanc de şerveţele. Am reuşit să salvez şi cărţile expuse de editura Casa, despre tehnica şerveţelului. Lumea avea impresia că sunt de dat, aşa, ca nişte broşuri. Există şi oameni care întreabă (o mamă a întrebat dacă poate lua) dar majoritatea nu întreabă.

– pe viitor voi pune afiş mare pe care să scrie “Atelier cu preînscrieri – toate locurile ocupate” ca să nu mai facă nimeni scandal că nu s-a anunţat “nicăieri” unde se pot înscrie. Nu ştiu unde am fi putut anunţa, un banner pe cer oare ar fi fost suficient?

Copiii de azi au fost foarte silitori, au lucrat frumos, au ascultat instrucţiunile, nimeni n-a făcut crize, se vedea că sunt copii foarte bine crescuţi. Şi atunci, de unde totuşi, proasta creştere a părinţilor?

Atelierul a fost organizat de editura Casa, cu sprijinul Profi Art.