Pătlăgelele (sau gogonelele) verzi sunt delicioase nu numai murate, ci şi în salate sau chiar dulceaţă. Pentru că am fost la ţară la bunica şi am rugat-o să-mi facă o salată de pătlăgele verzi şi turte coapte pe plită, m-am gândit să vă prezint şi vouă reţeta, poate o încercaţi şi vă place la fel de mult cum îmi place şi mie.
Pentru salată se folosesc roşii necoapte din grădină, chiar înainte de a da în pârg, pe la începutul lunii august. Cele de toamnă, bune pentru murat, nu mai sunt aşa dulci şi gustoase şi nici salata nu va ieşi la fel de bună. Veţi avea nevoie de pătlăgele verzi, două cepe, sare, ulei şi, după gust, ardei iute.
Pătlăgelele se fierb până se înmoaie şi se curăţă de coajă. Se toacă mărunt, la fel ca vinetele.
Se toacă o ceapă mărunt, se căleşte în ulei (nu vă zgârciţi la ulei, la fel ca vinetele şi pătlăgelele absorb destul de mult ulei) şi se adaugă tocătura de pătlăgele. Se lasă pe foc vreo zece minute timp în care se amestecă încontinuu. Se lasă la răcit şi se adaugă ceapă tocată crudă. Se potriveşte salata de sare şi, dacă vă place, se adaugă ardei iute copt şi curăţat de pieliţă şi seminţe. E o reţetă numai bună pentru postul Sfintei Marii, mai ales dacă o serviţi cu o pâine foarte bună. Noi am fost norocoşi să avem şi salată de pătlăgele şi salată de vinete şi zacuscă, plus un bonus de dulceaţă de coacăze, cu care să dăm gata turtele 🙂
Am găsit prosopul galben, cusut, la bunica şi mi s-a părut perfect pentru poze. Bunica mi l-a dăruit mie (împreună cu alte două comori), e un prosop pe care l-a primit când a fost soacră mică 🙂
Multumim pentru reteta, Laura! Chair ma intrebam zilele astea ce sa fac cu rosiile necoapte care s-au rupt de pe planta. O sa fac si eu salata asta.
Mare pofta mi-ai facut..intr-adevar o reteta inedita, nu stiam de ea
Foarte frumos stergarul! Iar turtele ma fac sa salivez si sa ma gandesc la mamaita mea, cum le facea pe plita, cand eram mici. Iar mainile ei ….
Salata de gogonele este insa mostenire de la tata, si eram destul de sigura ca e inventata de el :)) O fac si eu, dar numai cu gogonelele fierte, decojite, tocate si scurse putin, apoi amestecate cu sare, ceapa cruda tocata si ulei doar cat sa o “lege”.
Recunosc, pana nu vine toamna, sa fiu sigura-sigura ca nu se mai coc gogonelele acelea, nu-mi vine sa le rup ca sa o fac 🙂
Trebuie sa incerc si eu…n-am mancat niciodata..
oooo, daaaaaaaa! zilelel trecute mi-am amintit de salata asta de gogonele-era preferata bunicului meu- si imi pusesem in gand sa fac. Acum, ca ai prezentat asa de frumos si,in afara de amintiri am strans un “kil” de apa-n gura, nu mai am de ales. Dau fuga in gradina la cules de gogonele si-n pod la adus faina pt turte :).Multumesc!
si pt ca esti al capitolul bunici, indraznesc sa te rog s-o intrebi pe bunica ta dc stie cumva sa pregateasca “frageda”- era un fel de prajitura cu faina,zahar si bicarbonat si “malai” -se facea un aluat cu faina si terci de mamaliga parca,si apoi se punea la copt in soba/test :).nu am reusit sa gasesc retete pt nici una din ele…as ramane profund recunoscatoare dc m-ai ajuta,sarutmana 🙂
O sa o intreb, cred ca se numea altfel la noi 🙂
nu conteaza…frageda sa fie :).tu scrie reteta, eu o pun in practica si spun dc e ceea ce caut eu :)- caut “prajitura” asta de vreo 9 ani :(. acum ma gandeam…chiar nu-mi aduc aminte…parca punea si ou, sau untura… ori era de post…nu mai stiu :((, dar stiu sigur ca simt s-acum mirosul si gustul :). o taia mamaia in romburi si presara zahar pe deasupra….multumesc!
yumiii cred ca este delicioasa.
este ffffffffff buna,merci Laura pt ca mi-ai amintit.
Nu am mancat niciodata asa ceva,dar mainile acelea harnice,ale bunicii tale, ma indeamna sa ma pun pe treaba.
Arata tare bine salata,dar turte coapte pe plita n-am mai mancat din liceu,cand bunica unei colege,atunci cand ii trimitea paghet ii punea di o duzina de astfel de turte si un borcan mare de smantana de casa.Stateam la internat si totul se intampla inainte de 90.
Stergarul chiar e o comoara!
Noapte buna!
Nici nu stiam ca se pot gati astfel, chiar as fi curioasa sa vad ce gust are aceasta salata
Ce fain, Laura! Multumim! M-a transpus undeva departe postarea asta, dar habar nu am unde, ca n-am avut pe nimeni la tara eu, singura mea mamaie e mutata aici in Constanta de cand avea cam 30 de ani si e venita de prin Braila din satul Mircea Voda parca… Pe ea am prins-o mai mult, cealalta mamaie a murit cand eram clasa 1.
Din seria retete simple eu am tocana de gogonele murate :D… tot zic sa pun reteta pe blog, dar n-am apucat.
Pai pune-o, sa vedem si noi cum se face 🙂
Super reteta. O facea si mama, tin minte din copilarie, era o delicatesa. In ce priveste stergarul- un comentariu- nu e cusut, e tesut la razboiul de tesut de acasa, la „stative”. Nu mai avem acum rabdare sa lucram de mana.