Disney a oferit mereu fetiţelor ceva la care să viseze. De fapt, basmele în general, dar cele animate de Disney şi mai şi. Timp de mulţi ani, fetiţele şi-au dorit rochii de Cenuşăreasa, de Aurora, de Albă ca Zăpada, iar mai nou, fetiţele se împart în cele care vor rochii de Anna şi cele care vor rochii de Elsa.
Din păcate, mult prea puţine fetiţe vor rochii de Anna – majoritatea se mulţumesc cu rochia de Anna dacă au o soră şi respectiva primeşte rochia de Elsa. În rest, biata Anna nu prea e idealul nimănui. Şi stau şi mă întreb de ce, mai ales că şi Eliza a cerut de ziua ei tot rochie de Elsa (şi va avea şi petrecere cu tema Frozen) şi am discutat puţin cu ea pe tema asta, încercând să îi arăt ce fiinţă umană ok este Anna, spre deosebire de “magica” Elsa.
Elsa e o fetiţă şi apoi o tânără timorată, care se ascunde şi care nu-şi înfruntă fricile. Îşi evită sora şi îşi asumă nişte responsabilităţi doar atunci când este absolută nevoie. Când dă greş, se ascunde în munţi, se îmbracă în sclipici de gheaţă ca într-o platoşă, decide să trăiască în izolare şi face oameni de zăpadă uriaşi care o atacă pe sora ei.
Anna, în schimb, este dulce şi caldă. Nu renunţă la relaţia cu sora ei, insistând an după an s-o cheme la joacă. Da, este naivă şi crede că s-a îndrăgostit de Hans, dar asta doar din cauza faptului că nu are destulă experienţă de viaţă, nu a avut cine s-o înveţe ce înseamnă dragostea.
Are suficient curaj şi tărie de caracter să plece la drum prin zăpadă, alături de un necunoscut, să se lupte cu lupii şi oamenii de zăpadă uriaşi, cu frigul şi cu oboseala, ca să îşi salveze sora.
Nu renunţă nicio clipă, continuând să aibă încredere că sora ei va reuşi să rezolve totul. Iar la final face acel gest de iubire adevărată, sacrificându-se pe sine pentru a-şi salva sora. Este amuzantă, bună la suflet şi sociabilă. Cu siguranţă Anna poate fi un model mult mai bun pentru fetiţe, dacă stai s-o iei la bani mărunţi.
Şi atunci, de ce toate fetiţele vor să fie Elsa?
Foarte frumoasa intrebarea! Si justificata, in masura in care Anna ar trebui sa fie mai apropiata sufletului copiilor, prin tineretea si caracterul ei. Dar Elsa e cea care are puterea, totusi, iar puterea este fascinanta la orice varsta. Daca adaugam admiratia pentru magia pe care o detine si mila pentru trauma copilariei ei, avem un posibil raspuns la intrebare. Si mai e si acea scena construirii castelului, in care Elsa este suprema. M-am zbarlit la scena aia la cel putin primele zece vizionari 🙂
Da, pe mine nu mă impresionează neapărat scena aia, deşi cântecul este superb. Îmi plac mai mult scenele amuzante dintre Anna şi Kristoff 🙂
Toate mamele o iubesc pe Ana si toate fetitele o iubesc pe Elsa!
Cea mai simpla explicatie am primit-o da la fetita mea de 4 ani “Da, dar Ana nu stie sa faca magie!” (ba stie, puiule, si inca din aia adevarata)
Stii cum se spune ca atunci cand incepe sa-ti para rau pentru Tom (din Tom&Jerry) e semn ca incepi sa te maturizezi.
Cred ca e valabil si pentru Ana si Elsa.
Daaaa, eu de fiecare dată când mă uitam la Tom şi Jerry cu Eliza, mă întrebam cu voce tare: oare de ce Jerry nu-l lasă în pace pe amărâtul ăla de motan? 90% dintre conflicte nici n-ar mai apărea : ))
N-am sa o intreb pe Nora, ca stiu ce-mi va raspunde: Elsa e mai frumoasa, rochia ei e mai frumoasa, are puteri magice si e personajul cel mai important. Fireste ca toate astea-s discutabile (mie imi plac mai mult costumatiile cu aer tirolez ale Annei, deh, de gustibus) si totul tine de perceptie. Cred ca fetitele reactioneaza la primul impact, fara sa filtreze cumva povestea. In plus, Elsa e blonda si, cumva, aerul asta de zana impresioneaza. Noroc ca lucrurile se mai si schimba. Eu visez la vremurile cand fetele vor dori sa semene cu Tiana sau Mulan, dar va mai dura…
Ehe, să vrei să semeni cu un personaj care face ceva cu viaţa lui, nu doar stă şi aşteaptă…. E mare lucru. Eu cel mai tare o detest pe Cenuşăreasa, trebuie să recunosc: stă, se lasă umilită de alţii, munceşte ca sclava pe degeaba şi cântă despre cum visele se împlinesc dacă ai răbdare şi aştepţi. Mda, şi noi vrem să le învăţăm pe fetiţe să pună osul la treabă pentru a-şi împlini visele. Dar probabil că altele erau timpurile atunci şi între timp personajele Disney s-au mai modernizat şi ele.
Oh, da, rezonez cu tine. Anna mi se pare de admirat pentru iubirea, rabdarea si perseverenta de care da dovada. Si chiar si cand totul pare pierdut, alege sa creada – la final, se sacrifica ptr a-si salva sora care o lovise.
Elsa, in schimb, are magie… si cred ca asta ii incanta pe copii: sa creezi gheata si figurine de gheata si patinoar si sa faci sa infloreasca florile, daca te simti bine. Sa-ti schimbi hainele si parul la comanda (stiu ca fetelor mele le-a placut asta, imbracatul e inca dificil ptr ele).
Si mai e un lucru: copiii rezoneaza foarte bine cu emotiile Elsei. Elsa isi iubeste sora foarte mult si a acceptat singuratatea camerei ei dupa ce a ranit-o din greseala. Fuge ca sa nu le faca rau celor din jur, totusi provoaca involuntar iarna. Cum e cu copiii care fac o boacana, parintii se supara, copiii se intristeaza si apoi se supara si ei si fac o boacana si mai mare?
Apoi, Elsa arata ca se poate si juca, creand castelul si pe Olaf, dar se si infurie (si nu intr-un mod asa dragut ca la Anna). O raneste pe sora ei de 2 ori, fara sa vrea (exact cum li se intampla multor copii). Are o putere imensa de a face bine, dar si rau, si parintii o izoleaza de oameni din cauza acestei puteri (de aici, poate a invatat ca puterea o izoleaza). Elsa se poarta ciudat la petrecerea de incoronare, cand nu-si mai poate controla emotiile (precum un copil care face un tantrum).
Anna pare un om bun, un om fain, iubitor si consecvent, dar cati pot fi asa pana la capat, in viata reala? Mai ales copiii, care se lupta cu emotiile lor, cu reactiile la evenimentele vietii. Si ei invata ca au o putere si o unicitate care merita afirmate si prezentate lumii.
Observ ca multa lume si-a pus intrebarea asta 🙂
http://www.quora.com/Why-is-Elsa-so-much-more-popular-than-Anna
Văd că magia e pe primul loc în mai toate comentariile, să poţi face ceva fără efort. E puţin trist, dar e normal pentru vârsta copilăriei. Şi Eliza mi-a zis deunăzi că şi-ar dori să plouă cu tot ce-şi doresc copiii 🙂
fiica mea a zis ca e de la rochii, par, aventura etc.
“Elsa este magica” – asta mi-a spus fiica mea; nimeni in afara de ea, nu stie sa creeze din nimic; da, intr-adevar Anna este “calda” , dar fiica mea a perceput-o pe Elsa cea care ofera dragoste, prin sacrificiul pe care l-a facut (“mami, ea a stat izolata…de ce au izolat-o, pentru ca n-a facut rau, intentionat”).
Este exact cum a spus cineva, inainte: cand incepi sa-ti para rau de personajul “negativ”, inseamna ca te-ai maturizat.
(noi am fost si in ‘faza” de Rapunzel (cu tot, cu peruca blonda 🙂 ).
Eliza trece prin etapa Ariel: vrea coadă de Ariel ca să poată vorbi sub apă 😀 Şi nu găsesc, i-aş fi luat de ziua ei.
Eu cred ca desenul Frozen a fost facut cu cap tocmai ca sa obtina o audienta cat mai mare, sa atraga copii de varste cat mai diferite impreuna cu parintii lor. Sunt doua surori, exista diferente intre ele, unii o prefera pe Elsa, altii pe Anna, intriga si personajele sunt complexe pentru niste desene animate, exista multe subiecte de discutat in jurul Frozen, intr-un cuvant te plictisesti greu de el. Totusi, e clar ca Elsa e personajul principal. E sora mai mare, e mai inalta, are magie, arata nu ca o printesa, ci ca o super-printesa, si, argumentul suprem, ea este regina, nu doar in palatul ei de gheata, ci si in regatul oamenilor. Totul la ea e puternic, si magia, si emotiile, si puterea. Treaba asta ii atrage indiscutabil pe cei mai mici. Lectia de maturizare este sa reusesti sa iti controlezi emotiile, iar Elsa reuseste sa o faca in final, si lectia ei ii va urmari pe copii cu trecerea anilor in propriul proces de maturizare. Iar atunci, dupa ce o vor fi admirat atata timp pe Elsa, o vor descoperi pe Anna, cea din umbra, the underdog, care este totusi baza familiei lor, piatra de temelie. E mult mai usor sa fi atras de Elsa pentru ca straluceste de-ti ia ochii, ca sa o apreciezi pe Anna e nevoie de mai multa intelepciune, pe care cei mici o capata in timp. E cum zicea cineva mai sus, ca atunci cand incepe sa-ti para rau pentru Tom e semn ca incepi sa te maturizezi.
In plus, cred ca povestea Elsei este pozitiva. Da, vedem cum puterea ei are multe efecte distructive, pe cand Anna nu se abate de la drumul cel drept (in paranteza fiind spus, si noi ca oameni mari intr-o mai mica sau mai mare masura simpatizam cu cei care gresesc. Intr-un film destinat adultilor, personajele care nu se abat niciodata de la calea cea dreapta cad in desuetudine). Dar eu interpretez magia ei ca pe un dar pe care poate sa-l aiba orice copil, fie ca este talent la desen, la muzica, la sport, la orice, un dar care trebuie cultivat si educat, la fel cum Elsa invata sa-si educe puterea. Este o trasatura de caracter pe care o poti interpreta sau ca defect sau ca o calitate. La fel ca, de exemplu, un copil indraznet si aventuros, care din cauza asta intra deseori in bucluc, dar care tot din cauza asta invata multe si castiga o experienta pe care o poate transforma intr-un capital foarte important in viata. Este orice trasatura de caracter care, daca o lasi la voia intamplarii, este distructiva, dar care, daca o educi, iti aduce multe beneficii. La fetita mea ar fi incapatanarea, care uneori ma mai duce la capatul rabdarii, dar care provine din spiritul ei independent si ambitios, care o ajuta sa fie un copil descurcaret si bine adaptat. Extrapoland, poveste Elsei cred ca se poate aplica oricarui copil: orice copil se naste cu trasaturi de caracter care trebuie educate pentru a culege roadele, in loc de a fi lasate la voia intamplarii.
Dar de ce se pune intrebarea de ce toate fetitele vor sa devina Elsa si nu se pune intrebarea ce este rau in a deveni Elsa? Sau plecam din start cu ideea ca exista copii rai si copii buni?
Pai Elsa e un adult si, teoretic, ai putea porni de la premiza ca unii copii pot deveni adulti rai si altii pot deveni adulti buni. Asta daca tinem musai sa diferentiem. Eu vorbeam doar de faptul ca un personaj mai degraba secundar in film este mai iubit decat adevaratul personaj principal doar pentru ca face magie. Si ca fetilele sunt, mai degraba,cucerite de aceste abilitati de a face magie, decat de curajul, indrazneala, bunatatea si simtul practic al Annei.
sa stii ca nu doar fetele o admira mai mult pe Elsa ci si baieteii. zilele trecute mi am prins parul in doua codite si Dante mi a spus ca nu asa trebuia, ci o singura coada asezata intr-o parte, asa ca Elsa. nu i-a trecut prin cap ca aveam codite ca Ana. si in general, mai mult despre ea vorbeste desi la scenele cu Ana se amuza cel mai mult…