Cum a furat Grinch Crăciunul încheie astăzi Calendarul de Advent al cărţilor de Crăciun. Cu siguranţă aţi auzit măcar de Grinch dacă nu cumva aţi văzut şi filmul. Noi am văzut chiar şi o piesă de teatru inspirată de cartea lui Dr Seuss, pusă în scenă de teatrul Ion Creangă şi care s-a numit Sticluş Căpcăunul a furat Crăciunul (mai multe detalii despre spectacol aici)
Despre Grinch, sigur ştiţi că el este monstrul verde din Whoville (Cineşti) care are inima din piept cu două numere mai mică şi urăşte Crăciunul cu toate desfăşurările sale de forţe (daruri, gălăgie, mâncare, colinde, dansuri). Aşa că Grinch se hotărăşte să fure Crăciunul şi prin Crăciun el înţelege toate acele lucruri materiale care, crede el, alcătuiesc Crăciunul: decoraţiunile, jucăriile, bradul, curcanul din frigider etc.
Urcă toate lucrurile într-o sanie şi vrea să le dea drumul de pe vârful unui munte, cu o ureche ciulită înspre oraş să audă plânsetele locuitorilor săi când îşi dau seama că nu mai vine Crăciunul.
Numai că ce să vezi, locuitorii sunt nu sunt deloc trişti, ba chiar cântă iar Grinch este din cale-afară de uimit. Atunci trage el faimoasa concluzie: “Poate Crăciunul nu vine din prăvălie/Poate… poate-i chiar mai mult decât pare să fie.” Până la urmă Grinch se dă pe brazdă, returnează cadourile şi petrece Crăciunul împreună cu locuitorii din Cineşti.
Vă invit pe toţi să descoperiţi, odată cu această carte, că Crăciunul nu vine de la magazin. Da, şi cadourile, şi bradul şi decoraţiunile şi mâncarea fac parte din sărbătoare, că doar altfel nu ar mai fi sărbătoare. Dar, în primul şi în primul rând, Crăciunul vine din sufletele noastre şi înseamnă multă, multă dragoste. Haideţi să dăruim cu dragoste, să gătim cu dragoste, să decorăm cu dragoste. Şi să nu uităm că dragostea a fost cel mai de seamă sentiment propovăduit de Iisus atunci când a ajuns pe lume. Căci doar naşterea Lui sărbătorim de Crăciun, nu altceva, nu?