Au trecut trei ani de la prima şi singura mea discuţie cu Eliza pe tema reproducerii şi iată că a venit din nou momentul să abordăm acest subiect. Dacă atunci eram fericită că nu m-a întrebat exact cum ajung bebeluşii în burtă, acum n-am mai scăpat, a insistat să dau detalii tehnice, pe care le-a şi primit, oricât de revoltător ar fi asta pentru unii dintre voi. De mare ajutor mi-a fost acum cartea Domnul si doamna Hormon de la editura Panda.
Eu am pornit de la premiza că, fiind deja la pre-pubertate şi petrecându-se anumite schimbări în corpul ei, trebuie să ştie despre ce e vorba, de unde vin, cum se manifestă, ce înseamnă şi ce urmează. În plus, pentru a-i putea vorbi de anumite pericole, era important, din punctul meu de vedere, să ştie şi imaginea de ansamblu.
Discuţia a decurs mai bine decât m-aş fi aşteptat, dar asta şi pentru că aveam cumva discursul pregătit dinainte. M-am informat şi m-am pregătit foarte mult pe tema asta şi cred că nu există conferinţă pe lumea asta la care să-mi fi dorit mai mult să merg decât la Meg Hickling (organizată de Parentime), când a venit în martie, însă din păcate, nişte probleme de sănătate m-au împiedicat să ajung.
Am plâns în pumni de necaz, dar asta e, unele ocazii apar doar o dată în viaţă şi dacă le pierzi, le pierzi. Nu-i nimic, însă, pentru că cei de la editura PanDa s-au gândit să aducă în România controversatele cărţi ale lui Babette Cole şi cum le-am primit, le-am şi citit cu Eliza.
Preferata ei a fost Mami nu mi-a spus – abordează multe subiecte sensibile, e foarte succintă, cu ilustraţii destul de explicite, care te pun pe tine, ca părinte, în ipostaza de a-i explica copilului una-alta despre cum se nasc copiii, de ce unele femei iubesc alte femei (culmea e că nici măcar nu a insistat pe subiect, nu i s-a părut nimic ieşit din comun şi nici eu n-am dezvoltat subiectul), ce fac mami şi tati când încuie uşa la dormitor şi aşa mai departe.
Categoric, cartea aceasta nu este pentru toată lumea, recomand cu insistenţă s-o răsfoiţi într-o librărie înainte s-o cumpăraţi. În afară de o deschidere spre subiecte controversate, mai trebuie să aveţi şi simţul umorului şi nişte răspunsuri pregătite, înainte de a o citi cu copilul.
Domnul şi doamna Hormon mi-a plăcut mie cel mai mult. Explică, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi, procesul de transformare din copil în adult, via pubertate: creşterea sânilor, apariţia părului axial, pubian şi facial, menstruaţia, poluţiile nocturne, coşurile, schimbările de dispoziţie bruşte, îndrăgostitul etc.
Au şi ilustraţii destul de clare, iar relatarea e cu termeni facili, pe înţelesul copiilor. Şi la aceasta va trebui să daţi anumite explicaţii suplimentare. La noi toată discuţia despre modul exact în care apar bebeluşii a venit la pagina cu ejaculările involuntare ale băieţilor (evident că nu se numesc aşa în carte).
În afară de acestea două, noi mai avem una în limba engleză, Mommy Laid an Egg, în care se explică, pe înţelesul copiilor şi într-un mod amuzant, procesul de reproducere.
O să vă relatez pe scurt ce i-am povestit şi pe ce anume am insistat, cu menţiunea că nu aş vrea să stârnesc o dezbatere agresivă pro sau contra informării copiilor cu privire la reproducţie şi sex. Fiecare părinte decide singur ce şi când doreşte să-i povestească propriului copil şi exact asta i-am spus şi eu Elizei, la final: să nu care cumva să discute la şcoală sau în parc ce i-am povestit eu pentru că astfel de discuţii sunt strict sarcina părinţilor fiecăruia.
Mi-a zis să stau liniştită că oricum o să uite mai tot ce i-am spus :))) Însă după cum o cunosc eu, probabil va uita termenii oficiali, însă discuţia n-o va uita sigur.
I-am explicat cum stă treaba cu “seminţele de bebeluşi” (spermatozoizii) şi “ouăle” şi că e nevoie de ambele pentru a se face un bebe. În detalii generale, i-am spus cum ajung dintr-un loc într-altul (folosind atât termenii anatomici cât şi pe cei populari), cum se combină, cum călătoresc spre uter, cum se dezvoltă bebeluşul, pe unde iese mai exact.
I-am subliniat că actul sexual e ceva ce necesită multă responsabilitate şi că, de aceea, este ceva rezervat adulţilor. Am menţionat şi despre protecţie, boli, sarcini nedorite (în detalii foarte largi, fără să insist). I-am zis că şi adolescenţii fac sex (spre disperarea părinţilor 😀 ) şi că, din cauza dezinformării, au parte de multe consecinţe neplăcute.
Având contextul potrivit, i-am spus că nu trebuie să-şi arate părţile intime nimănui şi nici să se uite la ale altcuiva, că dacă cineva încearcă să i le arate, să spună imediat părinţilor. Mi-a zis că dacă ar încerca cineva asta, şi-ar acoperi ochii şi am insistat că nu e vorba doar să nu privească, ci că e ceva grav şi trebuie raportat părinţilor imediat.
Îmi dau seama acum că am uitat să menţionez şi de poze sau filmuleţe, va trebui să îi spun şi asta la un moment dat. Am insistat că nimeni nu are voie să o atingă în părţile intime (genitale, piept, gură – culmea e că ştia triada şi eu nu-mi aduc aminte dacă am discutat cu ea pe tema asta sau nu) şi nici ea pe altcineva.
Pentru că Eliza e la vârsta la care deja începe să se sfiască de corpul ei şi de anumite cuvinte, am insistat că nu este nimic ruşinos la corpul uman şi la funcţiile acestuia. Nu vreau să crească cu ideea că menstruaţia e ceva de care trebuie să se ruşineze (la fel cum ar trebui să fie şi în cazul băieţilor cu poluţiile nocturne) sau că actul sexual este ceva urât sau murdar.
Înţelege ideea de intimitate şi că unele chestii nu se discută public sau se fac în spatele uşilor închise. De altfel, de ceva vreme a început să închidă uşa la baie, lucru pe care nu prea l-a mai făcut până acum. Cred că şi faptul că ne pregătim să înlocuim maieurile cu bustiere (nu din motive anatomice, ci din simplul motiv ca se face foarte cald, iar cămăşile de şcoală sunt dintr-o pânză subţire) are ceva de-a face – se simte mai mare, mai matură.
Am crezut dintotdeauna în puterea prevenţiei. Nu vreau să îi vină menstruaţia şi să nu ştie ce e (de altfel, despre menstruaţie ştie de aproape un an), să râdă băieţii că i se vede pieptul prin tricou când pot preveni acest lucru cu o bucată de cârpă, să nu folosească deodorant deşi are nevoie (am mai auzit eu pe stradă o conversaţie mamă-fiică mai mare ca Eliza, în care fetiţa se plângea că îi miroase transpiraţia şi mama îi spunea “ei, şi ce dacă?”) – o poreclă pusă spontan de cineva mai guraliv se poate transforma într-un stigmat pentru multă vreme şi, Slavă Domnului, sunt destule soluţii naturale ca să nu ne lăsăm copiii să miroasă ca nişte salahori la şcoală.
Nu vreau să facă schimb de impresii… genitale cu vreun băieţel sau să se trezească pipăită de colegi în şcoala primară (cum ni s-a întâmplat multora dintre noi). Înţeleg că aceste discuţii pot fi cumplit de stânjenitoare pentru noi, părinţii, însă trebuie să trecem peste asta. Lumea de acum e mai plină de pericole decât aia în care trăiam noi iar a avea un copil informat înseamnă a avea un copil protejat.
Nu trebuie să-i povestiţi cine ştie ce, păstraţi discuţia la un nivel care respectă principiile voastre morale şi religioase (de exemplu, că sexul se face doar în cadrul căsniciei), însă depăşiţi-vă propriile bariere şi abordaţi subiectul. Curiozitatea e mare şi la un moment dat vor afla de la colegi informaţii incomplete care poate îi vor speria şi le vor stârni şi mai multe nedumeriri.
Un copil informat nu va avea curiozitatea să vadă filme porno pe internet, nu se va lăsa manipulat să-şi arate vreo parte a corpului altcuiva, nu va privi pe gaura cheii la nimeni, nu se va hlizi la ora de biologie la partea cu aparatul reproducător etc.
Ca idee, Eliza are şapte ani şi jumătate la acest moment, iar prima oară am abordat discuţia la 4 ani. Aş fi curioasă să ştiu când şi dacă aţi abordat subiectul, ce anume i-aţi spus copilului şi cam cât de utile credeţi că v-ar fi cărţile de mai sus.
Rugamintea mea ar fi să păstrăm discuţiile la un nivel decent, o să şterg orice comentarii agresive. Ca în multe alte domenii în ultima vreme, şi acesta este un subiect destul de controversat care poate inflama spiritele şi nu prea aş vrea să se întâmple asta pe blogul meu. Vă mulţumesc!
E un subiect foarte util și e bine să fie abordat din timp. Eu încă nu am propriul meu copil, însă mi-aș dori să-ți urmez exemplul, pe viitor.
Eu am aflat prima dată despre menstruație de la o vecină puțin mai mare. M-am dus cu ea la magazinul de la colțul străzii să cumpere vată și mi-a explicat, pe scurt, de ce are nevoie de vată.
În ceea ce privește cartea cu domnul și doamna Hormon, am răsfoit-o și eu aseară într-o librărie și, sincer, mă așteptam la încă vreo două pagini între pagina cu îndrăgostitul și cea cu bebelușul. 🙂
Da, ar fi mers si o pagina despre casatorie, banuiesc, insa cum in ziua de azi multi parinti nu mai sunt casatoriti cand fac copii, probabil nu au vrut sa lege reproducerea de casatorie, neaparat.
Nu m-am gândit la o pagină despre căsătorie, ci la o pagină legată de actul sexual. Dar, din ce am citit în descrierea ta, probabil că în cealaltă carte se dezvoltă mai mult acest subiect. Ori nu am fost eu foarte atentă în librărie.
Pana acum, fiimea (5 ani si 8 luni) m-a intrebat la modul general cum se fac bebelusii si cum ies din burta. La prima intrebare i-am raspuns ca “prin iubire”, iar la a doua ca decide medicul. Apoi a fost curioasa sa stie exact cum a iesit ea din burtica mea si i-am spus ca dr a facut o gaurica in abdomen prin care a scos-o. Bineinteles ca ea a generalizat si le-a povestit copiilor la gradi ca toti bebelusii ies prin burta. Despre menstruatie nu stie (inca). A vazut intr-o zi in sacosa de cumparaturi cutia cu tampoane si a intrebat ce e acolo. Recunosc, am fost nepregatita. Am raspuns doar “aaaaaa.., pentru femei” si raspunsul a venit tot de la ea “stiu, din alea care se pun aici (si a pus mana unde trebuia), ca in reclama”. Deci, intr-adevar, cel mai bine este ca noi, parintii, sa le povestim primii copiilor nostrii despre anumite subiecte mai sensibile, dar normale si naturale, decat sa le afle de la altii.
A. are 4 1/4 si am discutat despre partile intime si cum nimeni nu are voie sa le atinga. Am mai discutat despre NU…si cum poate sa refuze sa pupe pe cutare unchi/matusa chiar daca ei insista (i-am explicat clar ca e ok daca nu vrea sa pupe, stranga…si daca adultul insista sa vina imediat la mine sau la sotul meu). Cat despre partea cu copiii si cum sunt creati…..nu am abordat acest subiect inca. Cumva stie ca ies din burta mamei…insa alte detalii ii sunt complet necunoscute. La fel cred si eu…ca un copil informat este un copil protejat!
Baiatul meu la 10 m-a intrebat despre nastre, ce si cum…ne-am uita impreuna la un documentar despre asta (cred ca este o solutie ff buna), i-am explicat si eu diferenta dintre nastere natura si cezariana insa la partea de dinainte am inceput de la momentul in care celulele femeiesti de intalnesc cu cele barbatesti. Urmeaza si restul! eu vreau sa ii explic nu numai ce se va petrce cu el in viitorul apropiat dar si cu fetele…cred cca este important sa inteleaga, sa nu faca misto alaturi de colegi pe seama unui subiect sensibil pentru o fata, sa stie sa le inteleaga si protejeze. Grea treaba 🙂
Pai asa ne-a fost vorba? Eu asteptam indicatii precise, iar tu scrii doar: “În detalii generale, i-am spus cum ajung dintr-un loc într-altul (folosind atât termenii anatomici cât şi pe cei populari), cum se combină”? In afara de acest mic “detaliu”, al acuplarii propriu-zise, am vorbit despre toate cu fiica-mea, dintotdeauna. Chiar si despre homosexuali i-am povestit un pic, acum cateva luni, si a fost surprinzator de usor. I-am spus ca exista barbati care iubesc barbati si femei care iubesc femei, s-a tavalit pe jos de ras, apoi a observat ca sunt serioasa si a acceptat situatia ca pe ceva normal. Iar cand am vazut un cuplu de lesbiene la televizor (in documentarul despre Dumnezeu, cu Morgan Freeman) i le-am aratat, ca sa inteleaga mai bine.
Si mai am o nedumerire: de ce sa nu vorbeasca cu nimeni despre ce a aflat? Pe de o parte, ideea de secret, de interzis, ii va spori interesul pentru subiect, ori tu tocmai asta voiai sa nu faci, ci voiai sa i se pare ceva absolut normal. Pe de alta parte, ar fi util si altor copii sa aiba parte de o educatie sexuala corecta, sunt in stare sa pun pariu ca nu mai exista cineva din clasa Elizei sa fi vorbit atat de multe cu parintii despre asta 🙂
Detaliile ti le dau pe privat ca dupa aia apare blogul in cautari ciudate la google :)))) I-am spus sa nu vorbeasca, pentru ca eu chiar cred ca e responsabilitatea parintilor (si dreptul acestora) de a le spune copiilor ce doresc despre acest aspect. In plus, nu prea am chef sa fiu chemata la scoala pe tema asta 😀
Ca tot a intrebat cineva, si eu vreau detalii cat mai multe in privat. Sunt lipsita total de inspiratie si cartile ma cam sperie. Nu cartile de fapt, ci intrebarile care pot sa apara pornind de la ele.
Ma ajuti??? 🙂
Buna ziua,
Si eu am inceput seria de conversatii cu fiica mea. Are aproapre 6 ani şi, pana acum, am vorbit despre “cum se fac bebelusii”, “de ce eu, mama ei, am par pe corp si il epilez”, “intimitatea anumitor zone”, “igiena intima”, “menstruatia”. La intrebarile ei legate de facerea bebelusilor i-am raspuns ca bebelusii cresc dintr-o celula de-a mamei unificata cu o celula a tatalui, fara sa intru in alte detalii (avea vreo 4 ani pe atunci) si ca din aceste celule unite cresc alte celule, formandu-se usor-usor bebelusul, totul pretrecandu-se in burtica mamei. Am omis, nu intentionat, sa-i spun in ce parte a burticii creste bebelusul si ea m-a intrebat, oarecum suparata, de ce am inghitit-o!!! Va dati seama ca ne-am distrat copios pe tema asta insa nu a insistat sa stie cum a ajuns celula tatalui in burtica mamei si nu am mai deschis subiectul. I-am povestit despre aparitia parului de pe corp si despre rolul lui, insistand pe faptul ca femeile se epileaza din motive de igiena personala si de aspect. A inteles iute si acum i se pare firesc. Am vorbit si despre menstruatie, pentru ca nu am vrut sa creada ca este vreo boala. S-a speriat putin cand a aflat despre sange dar am linistit-o spunandu-i ca este firesc, ca organismul femeii se igienizeaza astfel, curatand celulele de care nu mai are nevoie, pentru a face loc altora noi. Nu ascund de ea perioadele mele, ba mai mult, sunt foarte calma si nu schimb nimic din rutina zilnica in aceste perioade tocmai pentru a-i intari convingerea de normalitate. Insist mult pe igiena intima (a invatat cum sa spele corect) si se spala singura in zonele intime. Tot pornind de la igiena intima am ajuns si la faptul ca nu este permis sa o atinga altcineva, fie ca este coleg de gradi, fie adult (tot despre triada i-am vorbit si eu) si ca nici eu, mama ei, la varsta pe care o are acum, nu mai trebuie sa o spal ca pe bebe, peste tot. Adica am inceput chiar eu cu respectarea intimitatii ei. Sigur, inca o incurajez sa ne spuna tot ce i se intampla, explicandu-i ca nu o putem ajuta daca nu avem informatia si ca nu trebuie, sub nicio forma, sa-i fie frica de cineva sa ne spuna. Ii spun constant, ca nimeni nu are voie sa-i impuna ceva cand vine vorba despre protectia, intimitatea si demnitatea ei. Si, pana acum, se pare ca functioneaza foarte bine. Scuze pentru mesajul lung …
Cu mentiunea sangelui a fost problema si la noi, asa ca eu i-am spus ca e ceva ce seamana cu sangele dar nu e, efectiv, sange. Ea are o fobie de cuvintele moarte si sange si refuza sa le pronunte.
Da, a fost un pic dificil dar am trecut repede peste, cu ajutorul unei intamplari: ea a cazut, s-a julit la un genunchi si am rugat-o pe ea sa spele bine julitura, tocmai ca sa nu se sperie de sange. S-a spalat, si-a pus bandajul si a fost foarte bine. La urmatorul accident, mai micut, s-a doftoricit singura, ca si cum facuse asta de cand lumea. A scapat de teama 🙂 Acum, cand vede sange, fuge repede la spalat si bandaje :))))) ba ma mai ingrijeste si pe mine :))))
Doamne, ce fiica mare ai!! :))))
Andrei (4 si 4) stie ca a fost la mine-n burta, ca o fost un ou mic si apoi s-a unit cu ceva de la tati si oul a inceput sa creasca, si a crescut pana a devenit bebelusul de la mine din burta, ca buricul lui a fost legat de mine si asa s-a hranit.. Astea au fost infromatii primite in timp, pe la 3 ani cred ca a inceput sa intrebe…Am avut si o enciclopedie pt copii prin casa si erau si acolo niste poze, cred ca asa am ajuns la partea cu oul care creste:))..
Da, m-a intrebat cum a iesit el din burta mea, nu l-am mintit cand i-am zis ca s-a facut o taietura pe burta mea si asa a iesit…Recunosc ca NU am mentionat si cealalta modalitate de a naste un copil, clar ca va trebui cumva..candva..
Deocamdata suntem la acest nivel.
Tampoanele le-a vazut de printr-o vacanta la 2 mai, erau prin baie, i-am zis ca-s pentru fete, care, dupa o varsta au nevoie de ele lunar..dar n-a intrat in intrebari detaliate (ar fi fost culmea! avea 3 ani si jumate). De atunci, cateodata, in Mega, daca trecem pe langa ele imi face bucuria sa-mi arunce cate unele in cos si sa strige “uite, mami , astea lunare pentru fete!”:)))
Mai stie si ca la un momenta dat ii va creste par prin unele locuri, ca si fetelor li se va intampla la fel.. Stie ca fetele si baietii sunt facuti diferit, si ca tocmai asta ii ajuta sa faca bebelusi. Nu stie cum…ah, well, cred ca va trebui sa ma gandesc cum s-o abordez si pe asta cand va fi cazul..
Ideea e ca la mine cu el lucrurile au venit asa cumva..de la sine…el a avut multe curiozitati, iar eu am fost mereu relaxata cand i-am zis toate cele…pentru ca asa ma si simt.. Cred ca e normal sa stie tot ce este de stiut, desigur in conformitate cu varsta pe care o are…
Cred cu tarie ca un copil informat este unul protejat.
Aveam 8-9 ani (veneam de la scoala, cu “Cheia de gat”, desigur..) cand a venit la mine un boschetar si si-a fluturat..spunandu-mi ca-mi da 5 lei daca.. I-am facut un scandal de-a fugit cu nadragii in vine. Bine, si eu am fugit apoi , plangand , pt ca..orisicat, era prima oara cand vedeam “live” asa ceva… Din fericire avusesem acces la destule informatii in casa/familie si stiam ca in asa situatie trebuie sa ma apar… Asa ca….da, e bine sa fie informati pt a se putea proteja..
Sa stii ca si pe vreme mea erau pedofili sau din astia de si le fluturau in parcuri si boscheti. Degeaba zicem noi ca nu erau, ca erau. Imi aduc si eu aminte vreo cateva experiente, din pacate. Mai degraba acum nu mai sunt in parcuri, ci s-au mutat online si sunt mult mai periculosi.
Da, erau :(… Prin parcuri, metrou… Eu le-am povestit fetelor de ceva vreme cam pe modelul tau. Chiar si cum am nascut (natural). Maia acum e la faza cand i se pare…scarbos sexul. Ea e deja mare (10,5), iar perioada asta de prepubertate e mai grea decat credeam. Ma asteapta vreo…10 ani interesanti :))
fiica mea are aceeasi varsta ca fata ta, dar nu am vorbit inca de mestruatie. De intimitatea goliciunii si casatorie si sex si copii, da 🙂
In rest, despre sarcina si nastere a intrebat, am explicat, am sarit partea cu copulatia. Despre nastere a fost parfum: am vazut cum naste un animal. Ea mirata: cum, pe la fund? Si eu am raspuns: da, ca la oameni. (ce buna reactie avui, de obicei imi vin replicile bune a2a zi 😀 )
Cu menstruatia nu stiu unde sa o bag. Cum eu avui tarziu, la liceu, m-a documentat vara mea (ii cautam vata prin oras, in perioada comunista…).
:)))) acu sa speram ca nu crede ca efectiv pe la fund pe unde iese caca 😀 Cu menstruatia, daca vrei sa deschizi discutia, lasa si tu tampoanele prin casa intr-o zi. O sa intrebe singura. La noi de la tampoane a pornit discutia. Am desfacut unul, i l-am aratat, i-am zis ca e ca un scutec de bebe, ca se lipeste in chiloti si foloseste lunar femeilor cand sunt la menstruatie (absorbante am folosit, nu tampoane interne).
Primel intrebari pe aceasra tema au aparut in jur de 3-4 ani. I-am explicat despre doua tipuri de “seminte”, una de la mami alta de la tati… in fine, a fost o discutie adaptata in functie de varsta. Cert este ca a retinut ideea de baza.
Ne-a surprins faptul ca o lunga perioada de timp nu a mai pus nici o intrebare. Ne-am gandit ca poate au inceput sa discute la scoala si ii este rusine sa intrebe. In consecinta, ne-am procurat o carte si am inceput sa citim impreuna, aratandu-i pe aceasta cale faptul ca suntem deschisi in eventualitatea in care va avea intrebari. O recomand ci caldura, sunt 3 in serie (4-7 ani, 7-10 ani si 10-14 ani), noi o avem pe cea din mijloc. Mi se pare foarte fain structurata si redactata cu umor, adaptata varstei
http://www.amazon.com/Its-So-Amazing-Families-Library/dp/0763668745/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1460632842&sr=1-3&keywords=it%27s+not+the+stork
Nici Eliza nu a mai pus intrebari timp de vreo trei ani si imi era teama ca afla de pe la scoala, ca deja discuta niste chestii de te doare capul.
Eu am crescut fara mama de pe la 12 ani,deci n-am stiut ce m-a lovit cand a fost vb de menstruatie,etc. Acum am 33 si inca ma simt pe dinafara cu multe chestii. Ioan nu pare genul interesat de subiectele despre care vb tu, mi se pare chiar inapoiat (in raport cu ceilalti copii) la cei 8 ani pe care-i are (pt ca de altfel cred ca asa ar fi trebuit sa fie toti copiii de varsta lui). El nu reactioneaza la injuraturile pe care le aude la colegi,cred cu tarie ca nu stie ca p… sau “cuc” inseamna acelasi lucru.
Musai sa ma pregatesc. Nu stiu cum e privita treaba din alte puncte de vedere, noi ne-am raportat pana acum la explicatii dpdv al credintei ortodoxe, dar cred ca e neaparat necesar sa le stie si p-astelalte. Merci pt post!
Bună Laura. Este prima oară când comentez la tine pentru că îmi place mult cum ai abordat acest subiect, tabu pentru mulți. Și-mi plac și cărțile pe care, cu siguranță, le voi cumpăra.
Am două fete, iar cu cea mare (5 ani) am avut deja prima discuție în jur de 2 ani si 8 luni când eram gravidă cu cea de a doua. M-a întrebat cum a ajuns surioara ei în burtă și i-am explicat în linii generale că prin iubire cu tatăl. Nu a cerut detalii (era și prea mică) în schimb m-a întrebat de ce nu pot face și tații bebe. Sincer nu mai știu ce i-am răspuns dar ce pot spune este că noi, ambii părinți, nu ne-am ascuns nuditatea nici o clipă, i-am explicat ]n timp (în momentele în care făceam baie împreună) și despre menstruație, despre pilozitate, despre sânii femeilor care sunt făcuți pentru alăptat și despre diferențele de formă ale aparatului genital dintre băieți și fete. Știe și cum ies copilașii din burtă, că sunt două căi, știe și despre cordonul ombilicat care le-a hrănit în burtă. Dar sunt convinsă că subiectul este deschis și mă aștept la alte și alte întrebări. Grea misiune.
Felicitări pentru articol!
Si eu am avut discutia asta cu baiatul meu de 7 ani si 9 luni. Am preferat un film de pe youtube ca suport vizual pe care l-am tradus pentru el. Filmul e facut dupa o carte din 1975. Mi-a placut foarte mult abordarea sincera, grafica si cu referire la dragoste si afectiune. A fost o discutie relaxata datorita filmuletului , iar in zilele urmatoare chiar nu am mai primit intrebari. Am povestiti totul aici: http://joyacoustics.blogspot.com/2016/03/the-talk.html
“Oare nu e cam devreme ca a vorbit cu Eliza despre sex? Parintii mei nici acum n-au vorbit cu mine despre asta” (Lucian, 34 de ani :)))) )
Ce-miplace asta: ”a avea un copil informat înseamnă a avea un copil protejat”. Foarte frumos spus și foarte la subiect. Despre cum ajung copiii pe lume am vorbit și noi, anul trecut pe vremea asta, când Alexia se pregătea să împlinească 5 ani. I-am arătat cicatricea de la cezariană, i-am povestit că nu a vrut să iasă, iar doctorul, ca să o salveze, a trebuit să mă taie. Nu a plâns, și-a cerut scuze că m-a făcut să mă doară. Anul acesta m-a întrebat cum a ajuns acolo, la mine în burtă. Cu toată dezinvoltura mea, crede-mă că nu am știut ce să îi spun. I-am zis că băbații trimit în corpul femeii milioane de spermatozoizi, după un timp, se formează un bob de fasole, apoi crește crește până se face bebe. Am râs împreună că nu putea spune spermatozoizi, apoi a lăsat-o baltă. Am respirat ușurată, dar știu că nu am scăpat și nu vreau să ocolesc subiectul, ci să afle de la mine ce și cum, să capete, astfel, încredere, că putem discuta orice. Așa că, în acest context, chiar mi-ar prinde bine aceste cărți. Să mă pregătesc, căci eu am nevoie de pregătire, nu ea. Acesta e feelingul meu 😉
S-a discutat despre responsabilitate, despre sarcini nedorite, etc, dar nimic despre Dragoste…..Trist!
Discutia despre dragoste nu este o discutie speciala, pentru ca noi discutam despre asta in fiecare zi. Ba mai mult, ii ofer fiicei mele un model de dragoste in fiecare zi si incercam sa ne traim viata in functie de acest sentiment minunat.