În ultima vreme parcă au explodat internetul, grupurile de fb şi blogurile cu acest program FlyLady pentru organizarea casei/gospodăriei. Sunt zeci de sfaturi, rutine zilnice şi îndrumări despre cum să ajungi, în cele din urmă, la un cămin curat, organizat, aerisit şi la un sine mai harnic, care nu amână, care nu adună şi care găseşte plăcere în a freca chiuveta.
Am citit pe mai multe bloguri taskurile lor zilnice şi m-am întrebat uneori dacă programul ăsta nu a fost gândit pentru casnice (eventual fără copii), pentru că e imposibil pentru o femeie care lucrează 8 ore pe zi plus 2 ore pe drum să apuce să facă toate alea şi să mai şi doarmă. M-am simţit complexată de cele care reuşeau să urmeze acele sfaturi, câte 3-4 pe zi şi destul de consumatoare de timp.
Apoi am dat peste un alt blog în care se vorbea de “baby steps”, paşii mici pentru realizările mari 😀 Şi apoi am citit mai multe despre program şi m-am lămurit că, deşi nu e pentru mine, sunt anumite lucruri pe care le pot adapta şi chiar le-am şi adaptat, chiar dacă nu voi deveni vreodată vreo zână a gospodăriei.
Ce a funcţionat pentru mine:
– aceşti baby steps: în primul rând, încerc să nu le mai fac pe toate odată. Adică să-mi dedic o sâmbătă întreagă să şmotruiesc casa de sus până jos. Le fac pe rând, astfel încât să nu mai fie nevoie de o zi de şmotru dedicat. Adică:
– în timp ce mă spăl pe dinţi seara, mai spăl şi chiuveta sau cada (mă rog, aproximativ în timp ce 😀 ) După aia, spăl toaleta. Ţin în baie cârpele/bureţii care altădată stăteau dosiţi prin dulapuri, aşa că am ce-mi trebuie la îndemână. În plus, folosesc deviza aia “săpunul e săpun” şi torn în toaletă orice am la îndemână (un pic de gel de duş, spumant de baie, chestii pe care nu prea le folosesc) şi frec cu peria sau cârpa, apoi trag apa şi totul miroase frumos. Aşa scap şi de mirosul de Domestos (pe care îl folosesc ocazional în continuare, e unul dintre produsele la care nu renunţ în veci, alături de alte câteva).
– în bucătărie am la îndemână un fâs-fâs cu oţet (aromatizat cu petale de magnolie) cu care fâsâi pe masă, pe chiuvetă, pe unde am nevoie şi şterg repede. De altfel, oţetul şi bicarbonatul apar cel mai des în menţiunile celor care folosesc acest program, zici că-s vreun soi de panaceu 😀 Cu toate astea, am simţit nevoia imperioasă de a cumpăra câteva sticle de oţet şi o găleată de bicarbonat după ce am citit despre program, plus imboldul de a freca rosturile de la gresie cu periuţa de dinţi, aşa că dacă vă aventuraţi să citiţi câte ceva despre FlyLady, o faceţi pe riscul vostru. (Şi nu, n-am cumpărat bicarbonatul iar rosturile de la gresie sunt la fel!)
– nu ies niciodată dintr-o cameră fără ceva în mână: adică ceva de dus la locul lui, ceva de aruncat, ceva de organizat etc. Încerc să fac în aşa fel încât să mi se agaţe mereu ceva de mână. Chiar şi dacă mă duc la bucătărie să beau o gură de apă, mai pun un vas în dulap sau mai mişc ceva de colo-colo.
– încerc şi eu povestea asta cu “declutteringul“, adică să scapi de lucrurile inutile, dar nu prea reuşesc. Adică, reuşesc parţial, dar nu prea se cunoaşte 😀 (ai mei sunt sideraţi că mereu când pleacă sor-mea la Iaşi cu maşina îi umplu portbagajul şi bancheta din spate şi în casă nu se cunoaşte nimic!) Am multe lucruri dragi şi nu-mi vine să le dau doar de dragul de a avea o viaţă mai simplă. E drept că uneori mi se pare prea multă mobilă şi deja sunt pe lista neagră un dulap şi un soi de mini-canapea cu ladă de depozitare pe care o ţin pe hol şi care a devenit morman de haine, mănuşi, fulare, genţi, accesorii de înot şi de bicicletă şi trebuie musai să dispară. FlyLady zice că trebuie să scăpăm de astfel de “focare” unde lucrurile tind să se adune, aşa că e musai s-o ascult!
– încerc să nu mai amân. De la treburi casnice care trebuie făcute (gen călcatul), până la chestii mai mici sau mai mari legate de mine sau de casă (gen pus agăţători la un tablou, cârpit nişte pantaloni de-ai Elizei, mers la croitoreasă, mers la medic, cumpărat florile care-mi plac, schimbat perdeaua de la bucătărie cu una roz cu volănaşe, testat o reţetă etc). Sunt conştientă însă că nu voi reuşi niciodată să fiu omul “imediat” şi “acum”. Unele chestii merită amânate uneori în favoarea unei sâmbete leneşe, cu un mic dejun de răsfăţ la o reluare din Miss Marple 😀
Voi aţi auzit de programul FlyLady, îl folosiţi, vă este util, v-a schimbat viaţa?
n-am auzit de el, dar din ce ai scris in articol majoritatea chestiilor le aplicam oricum. De cand m-am mutat la casa mea nu am avut niciodata ” zi de curatenie”, fac cat pot si cand am chef: azi intr-o camera, maine in urmatoarea. De adunat chestii prin casa nu imi place defel, principiul meu e ” cumpar o chestie noua, pleaca una veche identica”. De aia in dulap am strict haine ce sigur le port si nu ” le mai tin ca poate poate..”, am numai 2 vaze de flori si am scapat de restul, am donat cani, pahare, farfurii…Bibelourile nu le suport, am scapat de majoritatea cand am renovat apartamentul…Mi se par si inutile si enervante cand e de sters praful…Produsele cosmetice la fel, permanent le revizuiesc si arunc din ele sau daca sunt noi ( cumparate din impuls) ajung pe la altiii…Rar ma atasez de obiecte, pana si din vacante am renuntat sa cumpar suvenire, imi ajung pozele..
Eu cu suvenirurile am o problema 😀 Nu ma pot abtine sa nu cumpar ceva. Insa am incercat sa ma orientez spre bijuterii facute artizanal din materiale locale, spre chestii culinare sau cate un mic tablou pe care il pot expune pe peretele meu special, unde expun fotografii de familie, tablouri (fara valoare in bani) aduse de prin diverse locuri si alte mici obiecte.
Acusi am aflat :).
Eu m- am ghidat dupa sfaturile Irinei (dulce casa) si trag cu dintii sa las bucataria curata in fiecare seara. Doar atat am reusit. In reeeest,cum pot. Visez si eu la ordine, dar cred ca tre sa mai astept vreo 6 ani
Wow, şi chiar reuşeşti? Eu cu bucătăria nu reuşeasc neam!
Trebuie sa ma documentez neaparat !
Eu nu ma pot desprinde atat de usor de lucrurile pe care nu le mai folosesc. De exemplu de rochitele care nu mai imi vin (si sincer, stiu ca nu voi mai avea vreodata dimensiunile de cand eram studenta) nu m-am putut desparti nici acum. Nu pot, pur si simplu! Sau de hainitele lui Alex de cand era bebelus. Doamne cat imi sunt de dragi! Asa ca le-am depozitat in cutiile de carton de la scutece.
Eu am pastrat doar cateva haine de cand era Eliza mica (hainele de la botez, de la primul Craciun, de la turta, o fustita speciala primita cadou de la o matusa), in rest am dat absolut tot. Stiam ca nu mai vreau copii, aveam o fina pe drum, asa ca am “maritat” tot, tot, inclusiv jucarii, lenjerii, accesorii. Am pastrat doar cearsafurile de bebe, ca fina a avut pat pliant si nu avea ce face cu ele, din care am facut un quilt (uite-l aici https://www.laurafrunza.com/2014/11/06/cuvertura-quilt-din-cearsafurile-de-bebe/ ). Acum se fac quilturi si din haine, daca vrei. Eu zic sa triezi la sange si sa dai restul. Cat priveste hainele mele, am dat cu amandoua mainile si dau cate o sacosa plina la fiecare schimbare de sezon. Mai pastram unele chestii pentru Eliza, pana cand am vazut ca o fusta pe care o pastram pentru cand va fi Eliza mare, o sa-i vina anul viitor : )))) Asa ca am dat aproape tot, am pastrat doar vreo doua rochii de seara, clasice, foarte frumoase si care au fost destul de costisitoare. Poate macar pe alea apuca sa le poarte.
Mie mi se pare… vechi. Stiu de el de prin 2008-2009, cand Irina (dulce casa) a tradus si a avut cateva postari. La un moment dat, imi amintesc ca ma invinovateam ca nu puteam aplica (din motive independente de mine). Fac curatenie in ritmul meu, tinand cont de toate variabilele ecuatiei care reprezinta familia noastra (copii mici, bunica, etc). Oricum, rezultate vizibile asupra curateniei vad abia acum, cand H a trecut de doi ani, am terminat cu atentia deosebita care se cuvine a fi acordata unui copil mic si nici greu nu ma misc din cauza vreunei sarcini. Incerc sa nu fac din curatenie o obsesie. Inca am amintiri cu diminetile de sambata cand voiam sa mai citim, dar nuuuu, programul de curatenie trebuia respectat. Dupa tras la aspirator, periat covoare, sters podeaua, etc, oricat as fi vrut, nu mai aveam timp si dispozitie pentru citit, poate pentru temele care musai trebuia sa le pregatesc in weekend.
Şi eu tot la Dulce casă am citit prima oară despre acest program, dar recent l-am văzut în mai multe locuri. Eu am ajuns la concluzia că atât timp cât am copil relativ mic, nu voi avea niciodată ordinea pe care o visez şi sunt chiar ok cu asta (cu mici excepţii). O să am destul timp să fie toate la locul lor când va fi cuibul gol, între timp mai bine mă bucur de ceea ce am acum 🙂
Eu am auzit acum cativa ani de program, am si intrat pe blogul ei, dupa ce tot asa am citit liste cu ce fac unele.doamne( in treacat fie spus am aflat caa intrerupatoarele de curent si clantele.de la.usa.se spala:)) abia acum 2ani). Refuz sa o fac:)). Ce e drept incerc sa respect faza cu chiuveta goala si curata care la mine a dat rezultate 🙂
Vai, credeam ca sunt singura care nu spala intrerupatoarele si clantele. Desi e logic, evident, dar pur si simplu nu mi se agata de maini… sau de carpa 😀
Da, stiu de quilt, am vazut articolul acela.
Saru’mana pt sfaturi, cred ca se impune o triere la sange a hainelor tuturor din dulapuri, ma va ajuta si Alex cu siguranta! (As fi vrut sa atasez o fotografie exemplificatoare, dar nu am reusit).
Nu am auzit de acest program, o sa arunc o privire. De obicei in chestiile astea cu curatenia am deprins de mica “obsesiile” mamei care se dovedesc a fi extrem de eficiente si in mare parte sunt si cele descrise de tine. La partea cu renuntatul la lucruri am si eu o problema, la fel fac si cand vine vorba de mers la mama (cu masina plina), dar parca nu mai e “acasa” fara inutilitati :).
Ştiu ce spui. Eu nu înţeleg rostul caselor minimaliste, parcă nici nu trăieşti în ele. Tocmai cărţile alea care se aduncă teancuri-teancuri, statuietele mele preferate, tablourile aduse din călătorii şi perdelele desperecheate sunt ce fac din casa mea “acasă”!
Habar nu aveam de acest FlyLady :))
Am citit acum, pe diagonala, cate ceva despre el…
Partial aplic..fara sa stiu ca fac ce spune conceptul. Adica:
Daca inainte de copil aveam o zi dedicata curateniei generale (de obicei sambata, nu chiar toata ziua, ceva mai mult de jumatate) si eram usor maniaca la faza asta—dupa aparitia lui Andrei asta a devenit ceva la care am renuntat. N-a fost usor, dar a fost cu “ce aleg: timp cu el sau smotru?” si am ales timp cu el. Curatenie fac pe bucati, cand prind cate-un moment de copil ocupat cu ceva…atunci bag repede un aspirator, scutur cate ceva, sterg un praf..in restul casei (nu in camera unde este el).
Da, de cele mai multe ori cand ies dintr-o camera se prinde de mana mea cate ceva, nu prea le las imprastiate, chiar si camera copilului e in ordine..(nu jucariile, dar hainele sunt mereu puse la “locul lor”-exista dulap pt cele nepurtate, o zona pt cele de casa, o zona pt cele de afara…iar ce a purtat deja ajung direct in cos. La faza asta cred ca l-am “defectat” si pe el, caci este foarte organizat:)). Asta mi se trage de la faptul ca am stat ani de zile(cand eram singura) intr-o garsoniera, iar acolo nu suportam sa le vad prin toata casa..asa ca mereu puneam totul “la loc”, in ideea in care fiind si spatiu de somn si de primit vizite..eram cumva obilgata sa-l mentin intr-un anumit fel..
Bucataria arata mereu bine, pentru ca..nu ma pot abtine sa nu sterg ba o usa de dulap, ba sa spal repede o chiuveta..cand spal vasele, cand pregatesc ceva de mancare..Rapid. Am niste solutii din alea cu broscuta (din DM eu, dar stiu si-n alte magazine), cu bicarbonat si lamaie ..parca..dai un fas si stergi si gata:)
In baie fac curat, de obicei, cat il “pazesc” pe fi-miu la baie (lesinat fiind dupa apa, el face baie -nu dus- aproape in fiecare seara), mai sterg o chiuveta, o oglinda, un wc…Tot atunci mai bag si rufe la spalat…
Dovada ca sunt usor maniaca este faptul ca ..da, eu stergeam intrerupatoare si clante si inainte de copil. De fapt mai degraba atunci, acum o fac foarte rar…
Lucruri..strang mereu saci/cutii..si le dau. Haine, incaltaminte,genti.. De ale lui Andrei am pastrat doar cate ceva de la momente importante sau de cand era foarte mic (in ideea in care el chiar a fost FOARTE mic: 46 cm).
Nu pot si nici nu vreau sa renunt la “obiectelele mele”, adunate de prin toate vacantele/locurile pe unde am ajuns.. Abia astept sa ne gasim locul si noi (momentan cel unde locuim nu e chiar al nostru) ca sa le asez iar peste tot prin casa:)) Fara ele parca imi lipseste o bucata din mine. Momentan cartile/obiectele/tablourile/perne si cuverturi si alte nshpe nimicuri sunt stranse in cutii ..
Eu zic ca din ce povestesti, esti o Fly Lady adevarata! :))
sper ca ma pot trata si ca se vindeca :))