Plecare 08.30 din Iaşi
Îmi doream de multă vreme să revăd Bucovina, măcar o parte, aşa că am profitat că sunt venită la mama în vacanţă ca să facem o excursie de o zi în nordul Moldovei. Ne-am pus pe listă mai multe obiective din care am reuşit să vedem o parte şi restul le-am lăsat pentru altă dată. Iată ce am reuşit să facem într-o zi superbă în Bucovina, care ne-a lăsat pe toţi cu febră musculară timp de trei zile 😀
Primul obiectiv vizitat a fost Mănăstirea Voroneţ. Era destul de aglomerat iar aleea “cumpărăturilor” care duce până la mănăstire mi s-a părut deplasată, parcă fură din sacralitatea locului. Altminteri, am descoperit un Voroneţ foarte afectat de timp, un pic şters şi la care se plăteşte taxă de intrare. Am vizitat nenumărate mănăstiri cunoscute din Vâlcea şi nicăieri nu am plătit bilet de intrare în casa Domnului. 5 lei adulţi, 3 lei copii (dar nu s-au taxat şi copiii).
După ce am ieşit de la mănăstire, ca nişte oameni prea-cucernici ce suntem, ne-am înfipt la taraba cu plăcinte, e musai să n-o rataţi, e chiar la intrarea pe aleea cu tarabe, pe stânga, şi au nişte plăcinte nemaipomenite. Am testat plăcintele cu cartofi, cu brînză dulce şi cornurile cu mere. Mai aveau plăcinte cu varză, cu carne de pui, cu urdă şi gogoşi.
Următoarea oprire a fost la Muzeul Oului din Vama, o minunăţie de muzeu, cu ghidaj audio (cu căşti), unde puteţi vedea sute de ouă decorate din toată lumea. Ca să vă bucuraţi din plin de exponate, vă recomand o tură cu ghidaj şi una fără, dacă aveţi suficient timp la dispoziţie. Taxă de acces – 10 lei. Program de vizitare 10-18, în fiecare zi.
Obiectivul numărul patru a fost Mănăstirea Gura Humorului. Aici ne-a fascinat mai mult turnul, unde am urcat şi de unde am admirat împrejurimile. Scările de acces sunt cam abrupte şi cam înguste, o să cam coborâţi pe brânci, dar a meritat efortul. Taxă de acces şi aici, tot 5/3 lei.
Teoretic a treia oprire trebuia să fie la masă, dar ne-am gândit că ratăm intrarea la salină, aşa că ne-am grăbit spre Cacica. Accesul în salină se face pe jos (fără lift sau autobuz) pe nişte scări întunecoase şi muuuulte la număr. Salina e vizitabilă pe nivele (Biserică, sala de bal, lac, sală de sport) dar nu prea ai ce face în ea, nu există nimic amenajat. Mi s-a spus şi că miroase foarte tare a motorină în interior, eu n-am simţit pentru că eram în plină criză de sinuzită şi nu aveam deloc miros. Pentru o vizită scurtă, merge, dar pentru tratament n-o recomand, chiar n-ai ce face acolo, comparativ cu Ocnele Mari, de exemplu. Taxă de acces – 10 lei adulţi, 5 lei copii. Program 9-17.
După salină ne-am oprit la masă la o terasă chiar lângă salină. Mărţişor parcă se chema. Mâncare a fost nasoală, dar aveau un soi de bere interesant, produs artizanal la Fălticeni – nu e în meniu, cereţi-l dacă vă opriţi acolo. Sucul de mere, la fel, excelent, în general nu-mi place, dar acesta era mai degrabă un soi de nectar de mere.
După ce ne-am pus burta la cale, am purces spre Mănăstirea Luca Arbore, momentan aflată în curs de restaurare, aşa că aici n-am mai plătit bilet. Ne-am căţărat şi aici în clopotniţă şi am privit împrejurimile de sus. Mi s-a părut frumos la Arbore, poate pentru că nu mai erau turişti şi era linişte şi plăcut.
Deşi aveam în plan să vizităm altceva, până la urmă soţul meu mi-a făcut hatârul şi am mers către Marginea, să vizităm atelierul de ceramică. A fost emoţionant să revin aici după aproape 30 de ani, căci ultima oară am fost într-o excursie cu şcoala când eram prin clasa a doua. Am privit cum meşterul făcea căniţe de lut şi am cumpărat vase la preţuri aproape modice din magazinul lor.
Ultima destinaţie a fost Cetatea de Scaun a Sucevei, cu o oprire pe drum la îngheţată (la cofetăria Natanael de la intrarea în Suceava, unde ne-am delectat cu îngheţată artizanală, ciocolată şi fursecuri “de casă”). Cetatea de Scaun n-o mai văzusem din clasa a noua când era doar nişte ruine vai de capul lor. Acum e un muzeu în toată regula, dotat ca “afară” cu proiectoare video şi 3D, cu replici ale izvoarelor istorice ale vremii, cu diverse atracţii pentru turişti – de exemplu cabina în care te poţi fotografia “îmbrăcat” virtual în haine cavalereşti. Pentru că am ajuns acolo seara, am prins şi proiecţiile nocturne pe zidurile cetăţii, care mi s-au părut foarte interesante. Taxă de vizitare 12 lei adulţi, 3 lei copii, program de vizitare 9- 22 şi este deschisă şi lunea.
Vizavi de Cetatea de Scaun e Muzeul Satului Bucovinean, dar acesta a rămas pe listă pentru data viitoare.
Am ajuns înapoi în Iaşi la 00.30, epuizaţi dar bucuroşi că am văzut atâtea locuri frumoase.
Tocmai de hotaraseram si noi sa mergem in Bucovina, a picat la tanc acest articol! Noi din pacate nu vom avea masina, totusi sper sa vedem ceva obiective turistice..
Cele doua manastiri (Voronet si Gura Humorului) au taxa de intrare pentru ca sunt si monumente istorice.
Le poti gasi aici: http://patrimoniu.gov.ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice
Nu trebuie sa te tulburi, NU e o taxa perceputa de Biserica. Banii colectati prin bilete de intrare se duc la Ministerul Culturii si doar o mica parte se mai intorc la acea manastire pentru intretinerea ei ca monument istoric.
Daca mergi la astfel de manastiri nu ca turist, ci pentru a te inchina si a te ruga, te lasa maicutele sa intri fara taxa, doar sa le spui scopul tau adevarat.
Mai sunt astfel de manastiri-monument cu taxa la intrare: Moldovita, Sucevita, Putna.
Multumesc pentru lamuriri! M-am uitat pe site-ul dat de tine si am verificat si manastirile din Valcea, si ele sunt monumente istorice si totusi nu se percepe taxa. Poate are legatura cu faptul ca sunt Patromoniu UNESCO?
Daca ma gandesc bine si biserica mea de parohie e monument istoric (facuta de Vasile Lupu in anii 1640) si nu se percepe taxa de intrare. Deci trebuie sa fie ceva in plus, posibil ceea ce ai spus tu, ca e patrimoniu UNESCO.
In orice caz stiam sigur ca nu e o taxa a Bisericii, ci are legatura cu Ministerul Culturii.
Heeeey! Ma bucur ca ai ajuns si prin Bucovina, de fapt prin partea de podis a Bucovinei. Sunt convinsa ca ti-ar fi placut si partea de munte a sa. Data viitoare, poate cu ramanere peste noapte in zona Dornelor (nu neaparat in oras, ca mare lucru n-ai ce vedea) pt. ca ar fi pacat sa conduci atat de mult intr-o singura zi, si ai fi mereu pe fuga. Sa iti tihneasca, sa te relaxezi, sa te destinzi.
Multumesc! Da, mai planuiesc o excursie si sper sa fie de mai multe zile.
Deci…taxa de intrare se percepe in manastirile declarate de patrimoniu si monumente istorice.
Apoi, in salina la Cacica desi se spune ca e pt tratament, nu se poate face asa ceva pt ca e miros de petrol, motorina, f intens si doar cei care se incumeta sa ajunga pana la terenul de sport, fac “tratament” batand mingea. Salina Cacica nu a fost niciodata “exploatata” comercial sau pt agrement cum e Turda, Praid sau Ocnele Mari. Si, pe de alta parte e f bine sa ramana asa. Prefer sa nu comentez aici de ce 🙂
De aici doar se scoate sare si atat. E o anexa a fabricii.
Cetatea de scaun ca si cea de la Neamt sunt oarecum “reconditionate” si par aduse la viata…in esenta e o mare prostie ce s-a facut cu ele 🙁
Mie nu mi se pare deloc o prostie ce s-a făcut cu cetăţile, aici chiar nu sunt de acord cu tine. Am vizitat cetăţi şi castele şi prin Franţa şi am văzut că dacă nu faci ceva comercial să atragi turiştii, pentru nişte pietre nu vine nimeni. Mi se pare că e transformată într-un muzeu şi încă unul destul de reuşit. Proiecţiile video au fost de cel mai mare interes pentru copii. Afli mai multă istorie datorită lor, decât afli citind o broşură.
Referitor la salină, foare rău că nu e exploatată, pentru că ar putea atrage mult mai mulţi turişti investind ceva bani acolo. Noi, ca naţie, încă nu ştim să facem turism. Ne batem cu pumnii în piept că vai ce ţară frumoasă, dar nu ştim s-o punem în valoare.
E adevarat, la Cacica e un miros puternic de petrol. Cel putin asa era acum 2 ani cand am fost acolo, n-am putut sa inaintez, m-am intors fara sa vad, practic, salina :)) pentru ca ma sufoca mirosul (am astm). Acum nu stiu cum este.
La Cetatea de Scaun n-am fost din copilarie, dar am fost la Cetatea Neamtului acum cam 3 ani. Mi-a placut mult cum arata acum, cum au reconstituit. Ceea ce nu mi-a placut, totusi, a fost faptul ca multe exponate erau replici (mi-ar fi placut sa fie obiecte adevarate) si ca era o problema mare cu umezeala in interior (sa nu afecteze mai mult zidurile).
Ce bine de mine că aveam criza de sinuzită, nu am simţit absolut nimic la Cacica! Da, şi la Cetatea de Scaun sunt multe replici, dar cred că era complicat să fie reale, ar fi trebuit puse în vitrine de sticlă, în anumite condiţii de iluminat şi umiditate, ca să nu se deterioreze. Plus că turistul român până nu pune mâna, nu se simte bine…. Mai bine strică o replică decât un original.