Pentru că tot am fost plecată acasă la mama câteva săptămâni, m-am gândit să încerc să ajung în împrejurimile oraşului Iaşi, să vizitez câteva dintre mănăstirile mai cunoscute, care ar putea intra în circuitul turistic, dacă ar fi promovate mai mult. Unele dintre ele nu sunt cu nimic mai prejos de cele din nordul Moldovei şi merită să fie alese ca destinaţie de o zi, cu plecare din Iaşi sau împrejurimi.
Mănăstirea Hadâmbu
Amplasament: se află în comuna Mogoşeşti, la 30 km distanţă de Iaşi. Drumul până acolo este foarte frumos, prin păduri şi peste colinele din jurul oraşului. O parte din şosea este asfaltată, o parte e cam cu gropi, dar se poate ajunge cu orice tip de maşină.
Transport în comun: microbuz din zona bazar până în sat Hadâmbu şi apoi pe jos, peste deal.
Atracţii pentru credincioşi: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.
Mai multe fotografii profesioniste puteţi vedea aici: Doxologia.ro
Atracţii pentru copii: dintre toate mănăstirile, aceasta pare singura care s-a gândit şi la copii. Are un parc intitulat un pic exagerat Lumea Copiilor, dar e frumos pentru plimbare şi admirat animalele pe care le au (struţi, alpacale, llame, iepuraşi, porumbei, păuni, lebede). Din păcate, nu se poate interacţiona cu animalele. Promenada heleşteului e amenajată cu leagăne şi băncuţe aşezate sub sălcii.
De altfel, tot domeniul mănăstirii este amenajat cu multe flori, copaci, spaţii verzi. E linişte şi frumos de nu-ţi mai vine să pleci. Noi am fost într-o sâmbătă după-amiaza şi nu era deloc aglomerat. Pe dealurile din jurul mănăstirii se poate face picnic, am văzut şi nişte grătare amenajate.
De cumpărat: să nu plecaţi fără să cumpăraţi produse lactate fabricate la Mănăstire. Am cumpărat smântână şi telemea şi mi s-au părut extraordinare. Smântâna avea consistenţă de frişcă, extrem de densă şi cremoasă.
Preţuri: ouă de prepeliţă – 10 lei caserola, unt – 30 lei kg, smântână – 13 lei borcanul de 800 gr, caşcaval de vacă – 25 lei kg, telemea de vacă – 20 lei kg, miere pastură 15 lei borcanul. Vin roze şi roşu – 20 lei sticla de 2 litri. Produsele se găseau într-o anexă dotată cu vitrină frigorifică, nesemnalizată. Dacă n-o găsiţi, întrebaţi.
Mănăstirea Vlădiceni
Amplasament: este în comuna Vlădiceni, la periferia oraşului Iaşi. Drumul până acolo este foarte prost, cu multe gropi.
Transport în comun: nu există, dar se poate merge pe jos de pe Şoseaua Bucium, din staţia de autobuz 46 sau 30, pe drumul numit de localnici “Drumul Hoţilor” (strada 3 Fântâni). Sunt în jur de 2-3 km de la Şoseaua Bucium până acolo, dar nu există trotuare şi e destul de mult praf. Puteţi lua un taxi, mai degrabă.
Atracţii pentru credincioşi: multă lume merge acolo pentru părintele Calistrat, destul de cunoscut în mass media. Când am fost noi, părintele nu ţinea slujbă în Biserică, ci doar discuta cu credincioşii care formaseră o coadă uriaşă pentru a ajunge la el. O mătuşă de-a mea a stat două ore la rând.
Atracţii pentru copii: nu există. Domeniul Mănăstirii nu este amenajat mai deloc, arată foarte sărăcăcios, nu sunt zone cu umbră. Cu toate astea, era plin de familii cu copii care veniseră la slujbă. Ne-am şi nimerit într-o duminică în timpul slujbei şi era puhoi de lume.
De cumpărat: în magazinul bisericesc aveau siropuri, dulceţuri, miere, vinuri şi ulei de măsline adus de la o mănăstire din Grecia. În parcare au deschis, pentru cei care ieşeau de la slujbă, o tarabă unde aveau nişte plăcinte delicioase (de post, cu măr sau dovleac, 5 lei plăcinta) şi sirop rece (de brad sau căpşuni). Mi s-a părut o idee inspirată pentru că toată lumea iese flămândă sau însetată de la slujbă, deşi la cea din duminica respectivă s-au împărţit sarmale, cozonac, fructe şi dulciuri (celor care au stat la coadă, desigur).
Preţuri: sirop de brad – 15 lei, dulceaţă de nuci, căpşuni sau cireşe negre – 20 lei, ulei de măsline 40 lei, lichior de nuci verzi – 26 lei, vin alb sau roşu îmbuteliat în sticlă – 10-12 lei.
Mănăstirea Bârnova
Amplasament: comuna Bârnova, la aproximativ 10 km de Iaşi, se ajunge cu maşina din oraş, pe lângă hanul Trei Sarmale, o adevărată clădire iconică a oraşului, acum lăsată în paragină. Plânge sufletul în mine de fiecare dată când trec pe acolo.
Transport în comun: microbuz până în satul Bârnova, opreşte chiar aproape de mănăstire.
Din păcate pentru turişti, mănăstirea este în renovare şi nu mai poate fi vizitată. Eu am văzut-o anul trecut când am fost la Prisaca Bârnova. Când am revenit acum, m-am bucurat să aflu că se renovează, chiar arăta rău. O mătuşă pe care am vizitat-o acolo în comună şi care frecventează Mănăstirea ne-a spus că lăcaşul de cult încă mai păstra urmele de gloanţe din timpul războiului. Biserica mănăstirii era nepictată şi domeniul arăta destul de auster.
Cu toate astea, călugării ţineau capre şi produceau lactate şi diverse preparate din carne, pe care le comercializau într-o piaţă din oraş sau chiar în incinta Mănăstirii. Din ce mi-a spus mătuşa, după renovare, părintele Calistrat va deveni stareţul mănăstirii şi mai mult de asta am zis să menţionez în articol şi Mănăstirea Bârnova, chiar dacă nu va fi vizitabilă o perioadă. Data de pe plăcuţa constructorilor indica sfârşitul anului 2020 ca dată de finalizare.
N-am stiut ca la Manastirea Hadambu gasesc smantana si telemea, ce fain! N-am vazut, noi am luat numai miere si sirop de brad.
Nu vreau sa te supar, parerea mea e ca la manastiri nu trebuie sa fie neaparat atractii pentru copii, adica nu e un punct care sa conteze. E foarte fain ca Manastirea Hadambu are animalute, dar e numai ca o cireasa de pe tort ca sa zic asa.
Copiii trebuie sa invete sa perceapa sfintenia locului, sa se miste cu putina sfiala, sa se inchine si sa admire icoanele, linistea, taina. Au parte de destul zgomot in viata lor in restul timpului. Imi amintesc cand mergeam cu parintii mei pe la manastiri in vacanta de vara, pentru mine era ceva deosebit. Sau cand mergeam cu mama la “Sfânt” (Sf. Ioan cel Nou de la Suceava), pentru mine ca si copil biserica manastirii avea ceva tainic. Si acum are. Si cred ca de atunci, din copilarie, am inceput sa indragesc chipurile monahale. Vederea unei maicute sau a unui calugar ma bucura si acum, e tot ceva tainic.
Maria, eu la toate mănăstirile la care am fost, la care m-am nimerit la slujbă, nu am văzut niciun copil liniştit şi pătruns de sfinţenia locului. Toţi alergau şi se jucau, socializau între ei, râdeau, erau veseli. Cred că cerem prea mult copiilor noştri la vârste fragede, ei sunt plini de energie şi şansele ca ei să înţeleagă că trebuie să stea tăcuţi în curtea mănăstirii sunt prea mici. Eu cred că, dimpotrivă, având atracţii pentru copii, mănăstirile şi Bisericile, în general, vor reuşi să-şi apropie mai mult copiii şi familiile decât şşşş-indu-i în permanenţă.
Am si eu copil, sunt si eu mama. Trebuie sa avem rabdare in biserica cu ei, sa iesim cu ei pe-afara cand se plictisesc, sa se mai plimbe prin curte, sa mai aiba o jucarie. Desigur ca “șșșt” nu e o solutie. Dar nici sa vina la biserica atrasi de jocuri, jucarii. Pentru ca vor ramane la stadiul acesta, sa mearga la biserica numai pentru socializare si joaca. Din punctul meu de vedere educatia incepe de cand sunt bebelusi, inca de atunci sa-i tinem in biserica atat cat se poate si cat nu deranjeaza pe ceilalti. Urechile lor sa se obisnuiasca si cu altceva. Altfel riscam ca pentru educatia religioasa autentica sa nu vina niciodata momentul potrivit.