Vă povesteam într-un articol precedent că am fost într-o ieșire de week-end în zona Parcului Buila, județul Vâlcea, excursie care a fost prilejuită de participarea la evenimentul Brunch la Costești.
După ce am vizitat Muzeul Trovanților și am participat la cel mai simpatic brunch rural, am plecat spre cazare. Deși organizatorii ne recomandaseră Hanul Vatra, noi am ales să mergem la o pensiune pe care o știam de mai mulți ani și unde mai stătusem, Casa Cucu. A fost cea mai bună alegere!
Hanul Vatra este chiar la drum și era plin de petrecăreți care dăduseră muzica la maxim. În plus, camerele sunt foarte scumpe și înțeleg (din auzite, nu e nimic oficial) că nici nu cazează pentru o singură noapte. Însă pentru pozat și pentru curte merită să faceți o plimbare până acolo, dar, atenție, nu servesc masa decât celor cazați la ei.
Cazare Costești – Casa Cucu
O pensiune minunată situată într-un loc mai ferit, aproape de malul râului. Este foarte liniște acolo și doar cocoșii te pot trezi dimineața din somn, dacă nu ești suficient de obosit după plimbările prin zonă.
Pensiunea are și 2 camere cu pat dublu, dar majoritatea au câte trei paturi și pot acomoda și familii cu mai mulți copii. Vara la pensiune se organizeaza și diferite tabere, așa că sunt obișnuiți să le mișune mulți copii pe acolo. Camerele sunt decorate cu covoare, preșuri și ii tradiționale, colecționate de gazde din zona Horezu și împrejurimi.
Gazdele sunt foarte cumsecade, iar doamna Cucu vă și gătește dacă îi cereți dinainte. În general, la pensiune nu se servește masa, dar au o sală de mese mare unde puteți mânca ce ați adus de acasă sau puteți gusta din bucatele delicioase ale doamnei Cucu, doar să-i spuneți dinainte că vreți mâncare.
Sala de mese, în sine, merită o vizită, deoarece este plină de ceramică de Horezu și obiecte vechi din gospodăria tradițională, printre care o colecție impresionantă de fiare de călcat cu jar și lămpi pe gaz.
Prețurile sunt foarte bune, sub 100 de lei pe cameră, au și o parcare destul de mare, animăluțe, un foișor și posibilitatea de a pleca în ce direcție vreți de acolo: Horezu (unde se face și un cașcaval special de Horezu, care aduce a parmezan – informație aflată de la doamna Cucu, care ne-a și dat să gustăm), mănăstiri, Cheile Bistriței, Culele de la Măldărești etc.
Iar în apropiere, lângă Hanul Vatra sunt și trei izvoare sulfuroase, cu ape vindecătoare, dar care, din păcate, nu mai sunt utilizate în scop terapeutic, căci Băile de tratament s-au închis (erau pe locul actualului Han Vatra).
De la pensiune, cum ieșiți pe poartă, faceți stânga și apoi iar stânga și puteți merge într-o plimbare relaxantă pe malul râului, până ieșiți în partea cealaltă de sat.
De vizitat în județul Vâlcea: mănăstiri, ceramica de Horezu, peșteri, Transalpina, muzee (nu uitați de Muzeul Satului Vâlcean). Am scris mai multe aici: Ce vizităm în Horezu și împrejurimi?
Cheile Bistriței – Parcul Național Buila
Cum vă spuneam, sâmbătă am fost la brunch, iar duminică am ales să mergem într-o drumeție pe Cheile Bistriței. În Parcul Buila sunt multe trasee care se pot face, dar noi am vrut ceva nu prea greu, nu prea lung și în apropiere de Costești. Dacă am fi avut mai mult timp, am fi mers spre Schitul Pahomie, ca să facem o drumeție spre Pătrunsa. Dar era cam departe și ne-am limitat la împrejurimi.
Am mers cu mașina spre Mănăstirea Bistrița, am vizitat mănăstirea (au un cor minunat, dar în rest nu prea m-a impresionat), apoi am parcat mașina în apropiere și am plecat pe jos spre Cheile Bistriței. Am înțeles că din curtea Mănăstirii se poate urca până la Peștera Liliecilor, e un drum de vreo 15-20 de minute, dar numai dacă găsiți pe cineva din cadrul mănăstirii să vă însoțească pe post de ghid, altminteri nu aveți voie să urcați.
Pe Cheile Bistriței, se poate urca și cu mașina, este drum forestier cu pietriș, dar noi voiam să admirăm Cheile cu ochii noștri, nu prin geamul mașinii, așa că am luat-o pe jos pe traseul cu triunghi albastru. Dacă urmați dreptunghiul albastru, veți ajunge la Mănăstirea Arnotă, dar este un traseu lung și dificil, așa că nu recomand să-l urmați dacă aveți copiii cu voi. Aici aveți detalii despre traseele disponibile în Parcul Buila-Vânturarița.
Am prins o vreme splendidă, era cald și soarele colora toată natura într-un auriu prăfuit. Traseul este ușor, poate fi accesat și cu căruciorul, noi l-am purtat pe Vlad în spate, într-un rucsac special, dar nu știu cât anume a reușit și el să vadă.
Pentru că am avut rucsacul și echipament, am putut urca și la Peștera Urșilor. Urcușul e destul de anevoios, apoi se coboară în peșteră și se poate explora în interior doar dacă aveți frontale. Noi nici lanterne la telefon nu aveam, așa că am vizitat puțin doar intrândul peșterii și ne-am întors.
Nu am mers foarte mult, ne-am oprit pe la borna cu numărul 25 (practic după ce ieșiserăm bine de tot din Chei), am făcut un popas unde am mâncat mere, niște nuci culese de pe jos pe drum și niște batoane de cereale – atât am avut la noi. Ne-am întors la mașină cam flămânzi și am plecat spre următoarea noastră destinație, casa unei prietene, care ne-a așteptat cu pâine de casă, grătar și cartofi copți 😀
Înainte de a ne urca în mașină, ne-am întâlnit cu un măgăruș, care a venit drept la noi și s-a lăsat mângâiat. Ne-am fi dorit să mai avem mere să-i dăm să mănânce, dar nu mai aveam nimic.
Abia astept sa mergem si noi din nou, ni s-a terminat rezerva de branza (sa traiasca Doamna Cucu) :))
Chiar când plecam noi de acolo, primise doamna Cucu o rezervă nouă de brânză :))) Noi n-am putut lua, că era cale lungă până acasă, dar data viitoare sigur umplem portbagajul!