Am avut ocazia să văd week-end-ul trecut, la invitația Cine Globe, primul lung metraj inspirațional românesc, filmul Coborâm la prima al regizorului Tedy Necula. ”Inspirațional” e un cuvânt foarte pompos și sună și foarte elitist, ca și cum filmul se adresează doar unei categorii de oameni, dar realitatea e că ”inspirațional” e cuvântul cel mai potrivit, iar filmul se adresează tuturor oamenilor, indiferent de ocupația pe care o au, de educație, de categorie socială și așa mai departe.
Ca să nu plecați la film cu așteptările greșite, o să vă spun câteva cuvinte despre subiect: în sâmbăta de după Colectiv, mai mulți oameni se urcă în metrou la stația 1 Mai. O defecțiune oprește trenul în tunel și oamenii se văd nevoiți să petreacă un timp (nu se știe exact cât) împreună, în acel spațiu mic și sufocant al vagonului de metrou.
”Noi suntem în metroul ăsta așa cum suntem și în viață. Unul lângă altul, dar cu inimile la kilometri distanță.”
Este un film în care, aparent, nu se întâmplă nimic, însă așa static cum e, în el se întâmplă foarte multe. Pentru că viața curge, chiar și atunci când pare că nu se întâmplă nimic. De la început apar prejudecățile, identificăm personajele aparent negative și pe cele aparent pozitive și avem impresia că știm în ce direcție merge treaba.
Doar că, treptat, ca și cum am trage de pe ei o cortină invizibilă, oamenii încep să ni se dezvăluie. Cei ”răi” au ceva bun în ei, cei care judecă fără să cunoască devin mai deschiși, cei ”buni” își mărturisesc păcatele. Se fac și se desfac relații, se iau decizii de viață și de moarte. Se învață lecții, se maturizează caractere.
”Când ne-am urcat în metroul ăsta, am crezut că mergem doar câteva stații și coborâm. Dar uite că am mers câteva vieți.”
Aceasta este concluzia personajului jucat de Constantin Cotimanis. Și are dreptate. Oamenii se dau jos din acel vagon complet schimbați. Sau așa îmi place să cred.
“Este o poveste inspirațională pe care o trăim în fiecare zi. Suntem în metrou așa cum suntem și în lume. Nu este un film despre Colectiv, dar viața nu poate nega evenimentul. Sunt povești paralele din viețile mai multor oameni care se întâlnesc într-o zi cu o semnificație specială pentru unii. ” spune regizorul Tedy Necula despre filmul său.
De menționat, legat de Colectiv, este că pe coloana sonoră veți regăsi melodia Back to Life a formației Goodbye to Gravity.
Cred că ar trebui să vă dau și câteva detalii despre regizor, ca să înțelegeți mai bine povestea din spatele realizării acestui film:
Tedy Necula regizează și produce filme inspiraționale. A creat peste 40 de filme documentare care vizează proiecte și cauze sociale în Europa. În filmele sale caută să transmită inspirație în orice subiect sau brand, chiar și în locuri unde alții descoperă doar drame. Este primul regizor cu dizabilități din România. Povestea lui de viață inspiră audiențe largi în cadrul speech-urilor inspiraționale pe care le ține, sau prin filmele sale.
Vă recomand Coborâm la prima din toată inima, pe mine m-a impresionat foarte mult și, chiar dacă nu pot crede, la fel ca regizorul, că fiecare om are un strop de bunătate în el, sunt convinsă că un asemenea film o să vă facă să vă simțiți mai bine în viețile voastre după ce îl veți vedea.
Draga mea. Multumesc pentru că m-ai convins sa merg la film (in care joaca si o colega). Saptamana viitoare voi merge singura ziua, si abia astept! Ce ma amuza este ca la toate filmele despre care scrii trebuie sa merg si eu si niciodata nu ajung:)
Ce rol joaca colega ta? Si musai sa ajungi de acum incolo, unele sunt chiar frumoase!
As vrea sa stiu ce e totusi ,,inspirational”, in afara de calc englezesc. Multumesc!
Si cine a compus coloana sonora daca se poate.
Inspirational inseamna exact ceea ce inseamna, nu cred ca e nevoie de explicatii suplimentare. Si chiar as fi curioasa cum i-ati zice dvs fara sa folositi acest calc englezesc, daca tot suntem la ora de limba dacica.
Cealalta informatia o gasiti la o simpla cautare pe Google.