Să n-aud de Ivy Pocket – o nouă serie de aventuri la editura Gama

Ivy Pocket este o serie nouă de aventuri, publicată recent la editura Gama, destinată copiilor cu vârsta peste 10 ani. Sunt trei volume, traduse toate deodată – yey, de obicei, mă enervează să aștept să se traducă și următorul volum și dacă eu, ca adult, simt asa, păi copiii cred că sunt și mai nerăbdători. Evident, putem să-i învățăm ceva despre răbdare cu ocazia asta, dar mai bine, nu 😀

Ivy Pocket este o cameristă de 12 ani, care a crescut la un orfelinat din Anglia (probabil perioada victoriană? nu se specifică, dar nu e epoca modernă, cu siguranță, nu au electricitate sau apă curentă) și tocmai a fost concediată din slujba unei contese, care a preferat să fugă la adăpostul nopții, doar să nu mai aibă de-a face cu ea.

Nici nu-i de mirare de ce: Ivy e aiurită, spune tot ce îi trece prin cap și acționează cam ciudat adesea, cum a fost atunci când i-a băgat capul Contesei în punciul cu fructe la o petrecere, pentru a-i domoli fierbințeala creierului. După ce se trezește singură, fără niciun ban și fără slujbă într-un hotel din Paris, peste Ivy pare, totuși, să dea norocul: ducesa de Trinity o cheamă la ea și îi dă o sarcină aparent nu foarte dificilă: trebuie să ia un obiect și să-l ducă în Anglia, la proprietatea din Suffolk a familiei Butterfield și să-l dăruiască Matildei Butterfield, la petrecerea de ziua ei.

Numai că obiectul respectiv nu e unul oarecare: e un Diamant cu Ceas care pare să arate trecutul și prezentul, ba chiar să prezică viitorul. Prin urmare, era de așteptat că o grămadă de lume va fi pe urmele lui. Însă Ivy nu e un cărăuș oarecare, așa că Diamantul cu Ceas e în siguranță cu ea și, chiar dacă încalcă promisiunea făcută ducesei, de a nu proba niciodată colierul cu diamant, face tot posibilul pentru a-l livra destinatarei.

Ivy poate fi destul de enervantă uneori: crede absolut tot ce îi spun ceilalți, inventează tot felul de povești absurde, nu pare să facă diferența între cineva bine intenționat și cineva care îi e dușman, se consideră încântătoare și de neînlocuit, e impertinentă în felul în care se adresează adulților și pare să fie destul de lipsită de empatie față de ceilalți.

Însă dacă sapi mai adânc, sub fațada aceea de bravură și falsă maturitate, vei da peste o fetiță singură, speriată și dornică să-și facă prieteni și să găsească pe cineva care s-o accepte așa cum este.

Citind cartea, mi-am adus aminte puțin de personajul Anne de la Green Gables. Amândouă au același stil pompos de a vorbi, spun lucrurile pe șleau și inventează tot felul de povești despre trecutul lor glorios, în special pentru a justifica absența părinților și statutul lor de orfane. Și, deși Anne nu a reușit să mă cucerească (din mai multe motive), Ivy mi s-a părut mult mai simpatică, în contextul fantastic, plin de lumi alternative, personaje mitice, fantome și pericole, în care se desfășoară acțiunea din carte.

În plus, cartea este mult mai comică, reușind să te facă des să râzi, pe când Anne de la Green Gables mi se pare o carte mai serioasă.

Cred că dacă ar fi să descriu cartea în doar câteva cuvinte, aș spune că este o carte despre puterea imaginației: Ivy reușește să facă față unei soarte destul de crude, folosindu-se de imaginația ei bogată. În mintea ei, părinții nu au abandonat-o la orfelinat: ba sunt plecați în călătorii, ba în expediții, ba au murit în condiții groaznice, ba a fost furată de la ei și urmează să se regăsească. Iar când toată lumea pare să se poarte urât cu ea, Ivy pur și simplu inventează situații diferite sau face presupuneri justificative.

Dacă e ceva cu care copiii trebuie să rămână după ce citesc cartea asta, atunci e vorba de optimism. În orice situație disperată, în orice moment când lucruri par fără ieșire, oricând te atacă niște opritici dubioși sau te trezești că vezi fantome, păstrează-ți optimismul și, desigur, umorul. O să te salveze din orice încurcătură!

Acum abia aștept să citesc și volumul al doilea, în care Ivy își găsește o familie cu o ocupație mai ciudată 😀 Dar o fată ca ea, care s-a luptat cu forțele răului de pe lumea cealaltă și e posibila reîncarnare a unei legende, nu putea ajunge într-o familie obișnuită, nu-i așa?