Cartoon Network împreună cu Asociația Telefonul Copilului au lansat a cincea ediție a campaniei anti-bullying desfășurată sub umbrela conceptului Clubul Prieteniei. Ambasadorul de anul acesta este Cătălina Ponor, multiplă campioană olimpică la gimnastică.
Am participat la conferințele de lansare și sunt alături de acest proiect de la începutul lui, în 2015. Am scris atunci despre prima ediție.
Despre bullying s-a tot discutat, este un subiect inepuizabil și vă spun sincer că, uneori, am impresia că discuțiile sunt degeaba. Tocmai din acest motiv am și întrebat la conferință care sunt, concret, rezultatele acestor campanii, pentru că fenomenul pare să ia amploare, în loc să scadă. La asta contribuie, desigur, și tehnologia și accesul nesupravegheat la ea al copiilor, care duce la cyber-bullying.
Răspunsul a fost că aceste campanii ajută la conștientizarea fenomenului, sprijină inițiative legislative concrete în acest sens (fără de care poliția nu poate interveni), crește numărul de raportări ale cazurilor de bullying și îi încurajează pe copii și pe adulți să nu mai stea deoparte și să intervină.
Proiectul este binevenit pentru că Asociația Telefonul Copilului le pune la dispoziție copiilor și părinților un număr de telefon și o platformă unde să ceară ajutor atunci când se confruntă cu bullyingul. Numărul de telefon la care puteți suna când aveți probleme cu bullyingul este 116 111.
Însă: avem mare nevoie de instruire în rândul cadrelor didactice și al consilierilor școlari. Și vă spun asta din experiență. O să vă dau un exemplu, cunoscut din cercul nostru de prieteni.
Situație:
Un băiat la școală (gimnaziu), etichetat de copii drept agresor încă din clasele primare, cu comportament agresiv, în mod evident, pentru care nu s-a făcut, concret, nimic. Copilul continuă să-și agreseze colegii dar, surpriză, atunci când încep să sap mai mult în povestea asta, aflu că acel băiat este în mod constant tachinat (bullied, mai exact, pentru că nu sunt tachinări în joacă) de colegi.
De cele mai multe ori, reacțiile sale agresive sunt o contra-reacție la bullyingul colegilor. Nimeni nu face nimic. Băiatul are o ieșire urâtă la adresa unui coleg, în timpul unei ore, profesorul nu poate gestiona situația, este chemat consilierul școlar.
Ce credeți voi că a făcut consilierul școlar?
L-a amenințat că îi face raport pentru scăderea notei la purtare. Pam-pam! Ce soluție bună, nu-i așa?
Nu-i așa.
Eu nu sunt de specialitate (nici profesor, nici psiholog) și tot m-am prins că o soluție ideală ar fi fost asta.
Soluția dacă nu ideală, măcar mai bună ca aia inițială
- Să soliciți acordul părinților să iei copilul la cabinet (Nu știu legislația la noi, dar teoretic ar trebui să-l poți lua la cabinetul școlar și fără acordul părinților).
- Să stai de vorbă cu el, să afli de unde a pornit toată povestea. Să afli dacă are probleme acasă, dacă nu face față la școală, dacă îl hărțuiesc colegii.
- Să-i oferi niște instrumente care să-l ajute să-și gestioneze în alt mod aceste ieșiri pe viitor, ca să nu se ajungă la vreo tragedie.
- Să chemi părinții la școală să discuți cu ei și să îi îndrumi pe calea terapiei.
- Să chemi dirigintele la discuții, să puneți la cale o lecție despre bullying, cu exemple concrete și cu prezentarea consecințelor, care vor deveni, cât de curând, de natură penală (se așteaptă promulgarea legii anti-bullying).
Cătălina Surcel, director executiv al Asociatiei Telefonul Copilului, spunea că uneori copiii vor doar să fie ascultați, nu neapărat să le rezolve cineva problemele. Și de multe ori așa e. De multe alte ori, nu e așa. Am trecut și eu cu Eliza printr-o situație și am tot ascultat-o și încurajat-o să rezolve singură problema cu doamna la școală, până am pus mâna pe telefon.
Părinții sunt primii care trebuie să intervină și, așa cum zicea și Sorin Stănică (reprezentant al Poliției Române în campania anti-bullying, nu i-am reținut exact funcția), reacția la bullying nu trebuie să fie vindicativă și de moment, ci cu efecte educaționale și pe termen lung.
În calitate de părinți (de victimă să zicem), este aproape imposibil să facem acest lucru fără colaborarea școlii și fără munca în echipă a directorului, dirigintelui/învățătorului și consilierului școlar. Și ce te faci când oamenii ăștia nu vor decât să se spele pe mâini cât mai repede sau să se prefacă că nu se întâmplă nimic grav la ei în școală?