Cărțile lunii aprilie 2020 – despre copilărie și studenție (1)

O să împart articolul pentru aprilie în două bucăți, pentru că, în mod surprinzător, am reușit să citesc ceva mai mult decât în alte luni. Și chiar am avut câteva cărți frumușele, și de adulți, și de tineret și de copii. Tema generală a acestor cărți pare să fie studenția (3 din cărțile de mai jos și copilăria, 2 cărți). Pe cuvânt că nu le aleg intenționat să aibă vreo temă comună 😀

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă, Sofia Lundberg, editura Litera

Prima carte citită în luna aprilie s-a dovedit a fi o dramă de familie din colecția Blue Moon de la editura Litera.

În stilul deja caracteristic majorității cărților din colecția Blue Moon, și “Un semn de întrebare este o jumătate de inimă” e scrisă pe două planuri: prezentul fotografei Elin Boals, o new yorkeza bogată și faimoasă, dar nefericită în viața personală, cu o căsnicie pe butuci, desi ea si sotul ei încă se iubesc si cu o fiică adolescenta căreia nu i-a spus niciodată “te iubesc”.

În paralel, curge povestea lui Elin Eriksson, o copilă săracă din Suedia rurală, ducând o viață plină de lipsuri și abuzuri alături de o mamă depresivă, în timp ce tatăl este la închisoare. Comparativ cu Elin adulta, care are de toate dar nu pare sa-si mai găsească liniștea și bucuria în nimic, Elin copila își caută pacea si frumusețea vieții în momentele petrecute împreună cu cel mai bun prieten: serile petrecute pe malul mării uitandu-se la stele, după amiezile cu fursecuri și sirop de la vecina excentrică de la care împrumuta cărți, orele petrecute lucrând în prăvălia lui Gerd și citind reviste cu Mickey Mouse pe sub tejghea.

Un incident tragic o face pe Elin sa fuga din satul copilăriei fără să mai privească în urmă si sa trăiască încărcată de vinovăție timp de 45 de ani. Nici macar propria familie, soțul și fiica, nu îi știu trecutul care acum se întoarce s-o bântuie sub forma unei scrisori cu doar câteva cuvinte venite de la cel mai bun prieten din copilărie.

O carte emoționantă despre cum trebuie să te ierți pe tine însăți mai întâi și să faci pace cu orice fantome te urmăresc din trecut, înainte să îți clădești un nou viitor, pentru că altfel viața ta s-ar putea să se clatine mereu pe o fundație fragilă.

Băiatul de pe Facebook, Jessica Park, editura Booklet fiction

O carte simpatică, deși cu un aer general trist. Mi-am dat seama de la început care e marele mister ascuns de familia Watkins, dar asta nu m-a făcut să mă bucur mai puțin de carte, are un stil care te atrage să o citești, dacă îți place genul acesta de lectură.

Povestea e un pic atipică pentru un roman YA: Julie este studentă în anul I la facultate și, printr-un concurs de împrejurări nefericite, ajunge să stea în gazdă la familia unei foste colege de facultate de-a mamei ei. Julie are ea însăși probleme de natură personală (părinții divorțați, tatăl bogat dar absent aproape total din viața ei), dar problemele celor din familia Watkins par să le depășească de departe pe ale ei.

Soții Watkins sunt înstrăinați atât de ei înșiși, cât și de copii. Se refugiază în muncă și stau cât mai mult departe de casă. Celeste, fiica de 13 ani a familiei, foarte deșteaptă dar incapabilă să se integreze din punct de vedere social, se comportă ca un copil mic și cară cu ea peste tot o imagine de carton în mărime naturală a fratelui mai mare.

Matt, fratele mijlociu, student eminent și pasionat de matematică și calculatoare, își asumă rolul părintelui în casă, în absența fizică și emoțională a părinților săi, rol care îl însingurează și îl maturizează mult prea devreme.Iar Finn, fratele absent, pare să fie la polul opus al tuturor din casă: amuzant, sociabil, aventuros și, desigur, foarte departe de toți.

Povestea de dragoste care începe între Julie și Finn, prin intermediul email-ului și al mesageriei de pe Facebook, pare ceva desprins dintr-un film de pe Hallmark, însă lucrurile nu evoluează așa cum ne-am aștepta. Julie are multe secrete de descoperit și, în cele din urmă, va trebui să ia o decizie dureroasă care o va afecta mai mult decât credea.

Cartea a fost criticată pentru replicile sau gândurilor ușor răutăcioase ale lui Julie la adresa celor din jur, însă eu le-am simțit mai degrabă ca fiind ironice sau amuzante, și nu răutăcioase. Mi-au plăcut tachinările dintre Matt și Julie, și era normal ca ea, odată întoarsă acasă în micul orășel din care provenea, să se simtă un pic dezrădăcinată și să nu i se mai pară amuzante aceleași lucruri ca în copilărie. Odată ce iei contact cu o lume mai civilizată (sau pur și simplu altfel), cred că e firesc să nu te mai simți la locul tău printre cei pe care simți că i-ai depășit.

O recomand pentru 14+, nu e o lectură ușoară (chiar te provoacă dpdv intelectual), dar e foarte frumoasă.

Colega mea de bancă, Gally Lauteur, Booklet fiction

O carte superbă despre prietenie, loialitate, probleme de familie, prima dragoste și viața la școală în clasa a cincea (parcă așa am reținut). O ediție bilingvă română-franceză care are de toate pentru cititorii de 9+.

Constantin, Iulian Bocai, editura Polirom

O carte ca portret al vieții studențești, fără să accentueze cu boemie tușele grotești ale sărăciei și singurătății dar cu ceva mai mult umor decât ce altceva similar am mai citit. Deși Mihai, studentul provincial sărac care vine în capitală să studieze la o facultate fără viitor, are momente de tristețe vecine cu depresia, cartea are un tonus general optimist.

Romanul nu are în sine o acțiune, nu se întâmplă nimic în el. E un roman despre cineva, nu despre ceva, în cazul acesta, despre Constantin, un bătrân singuratic care îl primește în gazdă pe Mihai într-o casă dărăpănata și lipsită de orice confort. Mi-a placut cartea pentru felul în care este scrisă: limbajul, frazele, construcția poveștii mi s-au părut excelente

Primul meu bal, Jonah Lisa Dyer, Stephen Dyer, editura Epica

De obicei cărțile YA sunt previzibile de la prima până la ultima pagină si nici asta nu iese din tipar. Însă Primul bal mi-a plăcut mai mult decât altele pentru ca are în ea niste lecții de viață pe care eu le consider importante pentru tinere (citiți cu o doză de umor 😀 )

1. Trebuie să ieși din zona ta de confort. Megan este o jucătoare de fotbal pasionată si complet dezinteresată de rochii, baluri și alte preocupări mondene. Cand mama ei o obligă să participe la debut, Megan este îngrozită dar, treptat, descoperă că nu totul e asa de superficial cum i se pare.
   2. După 20 de ani trebuie sa ai un plan de back-up. Ok, acum Megan joacă fotbal dar ce va face cu viața ei dacă nu va fi selectată în echipa națională? Dar dacă nu va mai juca fotbal deloc?
   3. E nevoie sa-ti faci o oarecare experiență în relații până ajungi la facultate, altfel te vei lăsa păcălita de primul venit si nu vei ști sa citești semnele de avertizare.
   4. Băieții “rai” rămân băieți răi și nu se schimbă, ba te pot răni sau băga în belele mai mari daca le mai dai si alte șanse.
   5. Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par. Acordă-le o șansă pentru a vedea dacă nu ascund mai multe în spatele măștii pe care o poartă.
   6. Priveste întotdeauna problema din mai multe unghiuri. Nicio problemă nu e complet lipsită de rezolvare. Înseamnă doar ca nu ai găsit abordarea potrivită.
   7. Până la 20 de ani ar cam trebui să știi să cumperi prezervative. (Pasajul despre Meghan în fața raftului de prezervative de la magazin e super haios).
   8. Poți să le faci pe toate (și baluri și meciuri) dacă te organizezi și ai sprijinul celor din jur. Ideal ar fi însă să te ții departe de pumnii altora atunci când ai de mers la o petrecere elegantă.
   9. Chiar dacă urăști rozul si funditele, s-ar putea sa descoperi ca îți stă minunat cu ele.
   10. Dacă nu deschizi bine ochii și nu te uiti la ce e fix în fața ta, s-ar putea să ratezi niște ocazii uriașe.

Partea a doua aici.