Week-end-ul care a trecut am fost să ne luăm la revedere de la mare pe litoralul românesc, în stațiunea Venus. A fost o alegere inspirată, stațiunea pustie mi-a plăcut foarte mult și chiar am reușit să-mi mai revin puțin. Până la finalul săptămânii trecute acumulasem atâta oboseală, că mă dureau capul, genunchii, gleznele și eram extrem de prost dispusă.
Marea a reușit să mă refacă puțin, măcar cât să îmi fac curaj să mă apuc săptămâna asta de un proiect uriaș de traducere 😀 Dar despre asta cu altă ocazie. Deocamdată vreau să vă povestesc despre două cherhanale (restaurante cu specific pescăresc) de pe litoralul românesc, la care merită să vă opriți în drumul vostru pe acolo.
Dacă veți citi articolul acesta la mult timp după data publicării, să știți că impresiile și prețurile sunt valabile pentru septembrie 2020.
Cherhanaua Venus
Cum vă ziceam, stațiunea era închisă aproape cu totul. Mai eram doar câțiva zăpăciți care ne plimbam prin ea, în timp ce hotelierii și proprietarii de restaurante trăseseră de mult obloanele. E foarte frumos toamna la mare, sau poate doar așa ni se pare nouă, avizi de liniște, pace și spațiu.
Așa am ajuns la cherhanaua Venus așezată pe malul unui lac cu nuferi și rațe. Are o terasă mare, închisă cu perdele din alea de plastic transparent (nu știu cum le zice), deci se poate merge acolo și când e mai rece sau plouă.
Rățuștele vin până aproape de mal, copiii vor fi încântați de el. Nu și al meu care e sătul de atâtea animale pe care i le tot arătăm 😀 Asta îmi aduce aminte o fază amuzantă, când ne întorceam de la mare am trecut prin Tuzla. Și acolo e un avion într-o intersecție. Și noi când trecem pe lângă diverse obiective, îi tot arătăm lui Vlad: uite, Vlad, avioane, uite un vapor, uite berze, uite o statuie, uite oile, în fine, pricepeți voi. Și trecem noi pe lângă avion și Vlad, înaintea noastră: uite, mami… (noi, mega mândri că a remarcat avionul)… Lidl.
Mda, Vlad remarcase magazinul arhicunoscut de la epopeea cu stikeezuri și în niciun caz avionul 😀 😀 😀
La cherhanaua Venus am comandat următoarele feluri de mâncare: aperitivul pescarului cu diverse preparate din pește (icre, pate, zacuscă, hamsii marinate, batog – de remarcat că se comandă pâinea separat), saramură de crap și tochitură de morun. Eliza a luat mămăligă cu brânză și smântână, săraca nu poate mânca decât mâncare moale o vreme, iar Vlad supă de pui cu tăieței și cartofi prăjiți.
Preparatele din pește au fost bunicele, poate icrele un pic cam grase. Le-am devorat pe toate. Saramura a fost foarte gustoasă, picantă. Carnea crapului de captură a fost fermă și deloc grasă. Și supa lui Vlad a fost bună.
Soțul nu a fost din cale-afară de încântat de tochitura de morun, dar cred că nu a putut s-o aprecieze la adevărata ei valoare pentru că ne îndopaserăm cu aperitive.
Desertul a fost un cataif foarte bun, nu prea dulce, cu un gust echilibrat.
Trebuie să menționez servirea care a fost extrem de amabilă, în special cu copiii. Rar găsești chelneri care să fie amabili cu copiii și am fost surprinsă de o atitudine care ar trebui să fie o normalitate.
Nota a fost de 270 de lei pentru cinci persoane cu băuturi și un singur desert, destul de decent dacă te gândești că a fost aproximativ 50 lei de persoană pentru aperitiv, fel principal și băutură și o linguriță de desert 😀
Pescăria lui Matei, Agigea
La întoarcere am avut ideea (noi și alți o sută de oameni) să ne oprim la Pescăria lui Matei din Agigea, la care mai fusesem și anul trecut. Știți cum e, ai impresia că ai avut o idee bună doar ca să descoperi acolo vreo 80 de mașini parcate 😀
Am descoperit, însă, un sistem bine pus la punct acolo, totul mergea brici. Te înregistrai la un hostess la intrare, te trecea pe listă cu număr de telefon și te anunța cât ai de așteptat. Cât au zis (o oră jumate), exact atât am așteptat, pe plaja lor micuță dar drăguță, unde era suficient spațiu să stai sau să te plimbi respectând și distanțarea fizică.
Vlad a apreciat locul de joacă din lemn iar Eliza a făcut un TikTok pe terasa de lemn de lângă părculeț. Eu am fotografiat arborii de sălcioară cu fructele lor asemănătoare măslinelor, am urmărit păsările care pescuiau subacvatic în Marea Neagră (am presupus că sunt lișițe, dar nu sunt așa de sigură) și m-am bucurat de ultimele raze de soare.
Imediat ce am fost sunați, am mers la restaurant unde am fost conduși la masă. Meniul poate fi accesat pe telefon scanând un cod QR. Ni s-a luat comanda aproape imediat iar băuturile, aperitivul și cartofii prăjiți ai copiilor au venit foarte repede.
Am comandat saramură de scrumbie (eu), hamsii cu cartofi prăjiți (Eliza), ciorbă de pește (soțul) și crap prăjit cu mămăliguță (mătușa). Vlad tot pe varianta cartofi prăjiți a mers. Cu toții am luat și icre, care vin însoțite de pâine. Ne-au plăcut foarte mult icrele, le recomand.
Mâncarea a fost unanim apreciată. Priveliștea de pe terasa lor e frumoasă și interiorul restaurantului e decorat cu bun gust, mie îmi place mult acolo.
Nota a fost de 212 de lei, prețurile sunt puțin mai mari decât la Venus, dar am comandat mai puțină mâncare. Recomand să mergeți cu rezervare prealabilă. Este deschisă tot anul, din câte știu.
Despre alte cherhanale de pe litoralul românesc am mai scris aici:
Voi ce cherhanale/restaurante pescărești cu mâncare bună recomandați pe litoralul românesc?
Nu stiu cum e in Venus, dar la Pescaria lui Matei am fost si eu de mai multe ori (si demult…) si confirm ca se mananca foarte bine. La fel de bine se mananca si vizavi, la Golful pescarilor, insa acolo as vrea sa nu ma mai duc, dupa ce am aflat ca e o afacere pornita dubios, de primarul din zona, care ar fi luat cu japca teren apartinand Pescariei lui Matei. E foarte complicat sa vrei sa fii si etic, sa traiesti si bine, in tara asta in care presupun ca majoritatea business-urilor au la baza ilegalitati, mai mici sau mai mari…
Iar o alta cherhana de care imi aduc aminte ca era buna si cu preturi rezonabile acum vreo zece ani, cand am fost ultima data acolo, era cea din Olimp, intre lac si mare. Dar parca imi amintesc ca ai scris si despre aceea la un moment dat?
Ce afacere urata, nu stiam! Bine ca nu ne-am dus la ei pana la urma. Asa ce ma enerveaza lucrurile astea, doar exista loc sub soare pentru toti. De ce sa vrei mereu sa furi din bucata celuilalt?