Cred că am citit prima oară de chiparoase în O mie și una de nopți sau în vreun basm arab similar, prin copilărie. N-am știut atunci ce înseamnă și nici n-am mai aflat, pentru că pe vremea aceea nu exista internet. Cine ar fi spus că atâția ani mai târziu, aveam să mă plimb printre culturi de chiparoase, într-o zonă recunoscută la nivel european pentru ele? Căci chiparoasele nu sunt altceva decât tuberozele, flori prețioase și sensibile, al căror secret de cultivare a fost păstrat de sașii din județul Sibiu timp de sute de ani.
Cultivatorii din Hoghilag povestesc cum, în copilărie, lucrau în grădinile de tuberoze ale sașilor, și cum la plecare erau controlați peste tot ca nu cumva să fi furat vreun bulb. Până prin anii ’60, nimeni n-a vrut să împărtășească românilor secretele cultivării tuberozelor, aceasta rămânând strict o îndeletnicire a sașilor.
Tuberoza, Polianthes tuberosa, este o floare albă (neapărat doar albă spun cultivatorii din Hoghilag), cu mai mulți boboci pe un singur lujer, care înfloresc pe rând. ”Este ca un copil”, ne-a spus domnul primar Nicolae Lazăr (foto), care ne-a făcut un tur al grădinilor de tuberoze din Hoghilag. ”Îi place să stea cu picioarele în pământul umed și cu capul în soare.”
În Hoghilag, tărâmul tuberozelor, există 20 de familii cultivatoare. În grădinile lor sunt mii de fire de tuberoze, însă nu toate înfloresc în același timp. Tuberoza, floare delicată, înflorește doar o dată la trei ani, astfel că în fiecare an cultivatorii trebuie să aibă trei culturi diferite.
L-am întrebat pe domnul Viorel Coldea, un cultivator cu grădina aranjată milimetric, fără fir de buruiană printre tuberozele superbe, dacă îi vor prelua copiii ocupația atunci când el și soția nu vor mai putea face asta. Mi-a răspuns că nu, copiii lui nici măcar nu au învățat tainele acestor flori, fiecare având meseria lui la oraș.
Nu e ușor să crești tuberoze: bulbii se scot în fiecare toamnă, se depozitează la căldură peste iarnă și se replantează primăvara. Se udă (uneori cu apă cărată cu cisterna din Târnava), se plivesc și, din când în când, li se cântă.
Da, doamna Nona, o altă cultivatoare, ne-a mărturisit că uneori cântă pricesne și că ea crede că de asta cresc tuberozele ei atât de frumoase. Cel mai greu e la scos din pământ, ne-a mai spus domnul Coldea, etapă la care mai angajează uneori și ziliere. La plantat, însă, se descurcă doar în doi, dumnealui și soția.
Dacă până acum câțiva ani, tuberozele erau vândute exclusiv în piață (cel mai adesea samsarilor pe un preț mic), din 2016, oamenii din Hoghilag au festivalul lor propriu: Sărbătoarea Tuberozelor.
Anual, la începutul lui august, satul se umple de turiști dornici să afle istoria tuberozelor săsești și să cumpere minunatele flori cu brațul. La sărbătoare se țin evenimente culturale, se vând produse tradiționale și se fac vizite în curțile cultivatorilor.
De altfel, în toată comuna și în satele adiacente, se simte acest vânt al schimbării în bine în interesul comunității. Atât în Hoghilag cât și în Valchid, există comunități mari de romi, pe care primarul încearcă să-i apropie de educație, prin intermediul copiilor. A renovat grădinița, oferă masă caldă gratuită și program prelungit și copiii de romi vin, mai ales iarna, și stau câte jumătate de oră, dimineața, lipiți de parchetul prin care trece încălzirea din pardoseală. La Valchid există a doua cea mai inteligentă școală din România, iar Nicu Lazăr spune că nu se va opri aici.
”Vrem să reinstaurăm noțiunea de comunitate, de bună vecinătate”, spune domnul primar, arătându-ne cu mândrie remiza de pompieri dotată cu ajutorul donațiilor unei stații de pompieri din Germania. Remiza are doar pompieri voluntari, atât adulți, cât și copii. Tânărul care ne face nouă turul este elev în clasa a șaptea și știe perfect ce echipamente au și cum funcționează mașinile de pompieri, ba chiar ne povestește și câteva întâmplări de la intervenții.
Localnicii din Hoghilag sunt mândri de comuna lor. Pe porțile cultivatorilor tronează o plăcuță cu un buchet de tuberoze și sigla ”Producător”. Dacă mergeți acolo în sezon, nu doar la Sărbătoarea Tuberozelor, și bateți la poartă, oamenii vă vor primi cu bucurie să vă arate culturile lor.
Și pentru că atunci când mergi la un festival, vrei să te cazezi și vrei să mănânci acolo, de preferat gastronomie locală, în comună s-au înființat deja și câteva pensiuni și, cel mai important, puncte gastronomice locale.
Punctul gastronomic local este o inițiativă relativ recentă și este menită să pună în valoare produsele și rețetele locale, fără birocrația necesară deschiderii unui restaurant. Oricine își poate amenaja un punct gastronomic local, dacă îndeplinește câteva criterii: să aibă statut juridic de asociație familială, spațiul necesar și să folosească aproape exclusiv produse din gospodăria proprie. În general, aici nu se gătesc multe feluri de mâncare, ci doar unul-două feluri și se anunță dinainte sosirea, pentru ca gazda să gătească totul proaspăt.
Noi am fost la Maria Duda sau ”În șură la Măria”, un loc desprins de pe coperta unei reviste de country living, cu o șură transformată în spațiu de luat masa, cu tot felul de decoruri stil country chic, inclusiv un colțișor foto (photo corner) cu un leagăn foarte simpatic.
Maria ne-a povestit cum domnul primar a întrerupt-o din renovarea șurii și i-a spus să lase în pace sacii cu mortar, pentru că frumusețea ei constă tocmai în bârnele și pereții de lemn rudimentari. Și așa a rămas: în loc de tencuială, pereții s-au acoperit de ștergare, de lăicere țesute și de vase decorative.
Mâncarea a fost extraordinară, chiar discutam după aceea cu soțul în mașină că a fost pur și simplu peste așteptări: o ciorbă de legume dreasă cu smântână cum n-am mâncat la niciun restaurant din țară, fasole scăzută cu cârnați, prăjitură cu mure, socată și sirop de coacăze, totul făcut în gospodăria proprie. Pe Maria Duda o găsiți în Hoghilag la nr 22 și ar fi bine s-o sunați înainte la 0763710112.
Dacă ajungeți în zonă, după ce vizitați tuberozele și mâncați ceva bun la Maria, neapărat să dați o fugă la Dumbrăveni să vizitați Colecția Etnografică Zestrea Fetei, o colecție muzeală extraordinară (și, de asemenea, punct gastronomic local), căreia îi voi dedica un articol separat, pentru că m-a impresionat extraordinar de mult.
@laurafrunza1 Voi știați că anual, la Hoghilag, în jud Sibiu, se ține Sărbătoarea Tuberozelor? #turistinromania #tuberoze #hoghilag #romaniafrumoasa #beautifulromania #traveltiktok #travelmoment #travelblog #turistinromania #topromaniaphoto #romaniameafrumoasa #romaniaturistica #romaniaturistica #descoperaromania #romaniaascunsa #wanderlusting #visitromania #travelmoments #travelpic #travelblog #discoverromania #descoperaromania #romaniawow #iggersromania #romanianlandscape #beautifulromania #naturepic #romaniateiubesc #countryside #hiddenplaces #fyp #foryoupage
Am primit tuberoze la logodnă. Atunci am aflat de existența acestor flori. Au un parfum minunat!
Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România şi a 3 a din Europa protejată la nivel european după Azaleea de Gent (Belgia) și Trandafirul de Szoregy (Ungaria).
Ieri am fost la Hoghilag și doresc sa fac catevs precizări:
-evenimentele muzicale din cadrul festivalului tuberozelor au avut loc intr-o biserica evanghelică marcată vizibil de trecerea timpului și cu elemente minimale decorative adăugate probabil pentru festival (costume populare și covoare tradiționale, cojoace …),
-interacțiunea cu oamenii din Hoghilag foarte plăcută,
-spațiul in care se ținea târgul de produse tradiționale a fost curtea bisericii evanghelice si curtea școlii amenajat cu tarabe și câteva spații deschise acoperite (un fel de corturi cu câțiva baloți de paie) si pe jos putina iarba si mult pământ/praf
-meniul din Șură la Maria a fost format din: ciorba de perișoare fadă (40 de lei), o tocănița de cartofi plină de zeama (semăna cu o ciorba mai deasa) cu mici spre infime bucăți de carne de porc și slăninuța (40 de lei), apa, socata cu prea mult zahăr după gustul meu, palica și vișinata care erau la liber, dar de fapt incluse in prețul celorlalte. Nu aveau desert pt ca doamna Maria (gazda) a spus ca le puteam găsi la târgul de produse tradiționale. Servirea prompta (mai mulți membri ai familiei erau implicați), personalul amabil, șura amenajată frumos, in stil rustic.
Ar fi fost de dorit ca autoritățile sa contribuie mult mai mult in amenajarea spațiului unde s-a desfășurat festivalul, având in vedere faptul ca promovarea intensa de pe rețelele de socializare a adus foarte mulți vizitatori .
Multumesc pentru comentariu! Eu am vizitat tuberozele in afara festivalului, nu am ajuns niciodata sa vad efectiv cum e. Sunt sigura ca impresiile tale vor ajuta cititorii pe viitor sa ia decizii informate.