Anul trecut ne-am hotărât să pornim o nouă tradiție în familie și, în jurul datei de 8 noiembrie, când avem sărbătoriți, să facem o scurtă drumeție aniversară. Să vedem dacă ne mai ține și anul ăsta 😀 Am ales atunci traseul Poteca Regală până la Stâncile Franz Joseph, cu plecare și întoarcere din și în București cu trenul.
Am luat din București trenul de 08.20 care ne-a lăsat în Sinaia la 09.44. Practic abia am apucat să ne bem cafelele, să mâncăm un sandviș și să schimbăm o vorbă, că am și ajuns.
Am traversat strada de la gară, am urcat scările și ne-am îndreptat spre Peleș. Traseul începe de undeva din spatele castelului și este marcat cu bandă albastră. Pentru curajoși, traseul duce mai departe spre cabana Piatra Arsă (încă două ore, de la stâncile Franz Joseph).
Traseul e destul de lejer, poate reprezenta o mică provocare dacă n-aveți condiție fizică deloc, altminteri o să mergeți cu lejeritate. Singura problemă reală e că e un traseu pe care apar des urși, așa că mare atenție, mergeți în grupuri, faceți gălăgie și dacă vedeți urși, nu interacționați cu ei deloc (nu-i hrăniți, nu vă faceți selfie-uri etc).
De asemenea, nu recomand să-l faceți în adidași, sunt porțiuni mai abrupte sau mai alunecoase. Plecați mereu la munte cu bocanci cu talpă anti-derapantă și nu uitați de hainele de ploaie în rucsaci.
Am făcut cam două ore jumate la dus (ne-am oprit des, am făcut poze etc) și o oră la întors (pe altă parte, cu drum pietruit), cam 15,52 km în total pe aplicația de monitorizat pașii.
Natura este minunată în perioada asta, pe mine mă uimește complexitatea nuanțelor de galben, maro și verde din frunzele copacilor și mereu sunt atentă să culeg câte ceva sau să observ mici minuni ale naturii.
Am adunat tot felul de roade, frunze sau licheni și le-am oferit copiilor o mică lecție de biologie.
Când am ajuns la Poiana Stânii (o zonă unde veți găsi și niște mese cu bănci), ne-am oprit să mâncăm și am băut și câte un pahar mic de vin (cărate de noi în rucsaci), că doar nu se poate sărbătoare fără să ciocnim, nu?
De acolo am plecat mai departe spre stâncile Franz Joseph, o zonă superbă de belvedere de unde se vede toată Sinaia.
La întoarcere, ne-am oprit pentru o masă festivă la Wood și pentru prăjitura mea preferată pe care o mai găsesc doar la o cofetărie din Sinaia. Am luat înapoi spre București trenul de 18.12.
Alte poze mai puteți vedea aici, dacă dați click pe imagine.
Iar aici a scris și sora mea despre experiența drumeției în familie. Pentru anul ăsta am stabilit ziua, dar nu și ce vom face, așa că aștept cu interes să văd la ce ne hotărâm 🙂
Noi ne-am întâlnit cu ursul la tufa de zmeură de la Stâna Regală, în august.
Din fericire, un urs pașnic. Ne-am îndepărtat și totul a fost bine.
Traseul este superb. Perfect de parcurs împreună cu copiii.
Cred ca lesinam de frica, daca mi se intampla. Bine ca a fost pasnic si nu s-a intamplat nimic! Cred ca daca oamenii sunt pasnici, si ursii vor fi. Nicio parte, nici alta nu-si doreste prea mult contact direct 😀