Anul ăsta de ziua Elizei m-am decis să-i fac o surpriză și s-o duc la Port Aventura în Spania, unde există și un parc cu tematica Ferrari. Eliza e foarte pasionată de Formula 1 și, evident, de echipa Ferrari.
Pentru că Eliza a făcut 16 ani, am avut norocul să găsesc pe Trendyol și un tricou tematic cu Charles Leclerc, pe care scrie 16, și care a fost ținuta ei de parc 😀 (dacă vă gândiți că o să vă faceți ținută acolo, la magazinul Ferrari, puneți deoparte niște salarii, că tare mai sunt scumpe toate 😀 )
Excursia a fost „o dusă și-o venită”, cum zic eu, am plecat pe 2, ne-am întors pe 4 octombrie, obosite rupte și cu kilometrajul depășit. Am luat bilete la Wizz, cu plecare dimineața, pe 2 și întoarcere noaptea pe 4, astfel că am avut aproape 3 zile pline la dispoziție.
Bilete de avion: 1000 lei dus-întors + 500 lei alegerea locurilor (puteți să renunțați la asta, dacă aveți încredere că totul va fi ok dacă faceți check-in cu 24 de ore înainte de zbor).
Bilete parc (combinație Port Aventura cu Ferrari Land + 1 express pass pentru Ferrari Land): 616 lei.
De reținut: Port Aventura și Ferrari Land sunt gard în gard, dar plătești separat pentru ele. Port Aventura e deschis de la 10.30 la 18.00, iar Ferrari Land se deschide la ora 17.00 și e deschis până la 22.00 dar la ora aia, dacă nu stați în Salou sau la hotelurile lor n-o să aveți cu ce vă întoarce. Puteți lua bilete doar la unul dintre ele (mai ales că, din punctul meu de vedere, Ferrari Land nu-și merită banii).
Am aterizat în Barcelona miercuri dimineață la 9.40 și, direct din aeroport, am luat-o la goană spre stația de autobuz („tienes que correr un poquito”/„trebuie să alergi un pic”, a zis tipa de la ghișeu și habar n-aveam că vom alerga toată mini-vacanța noastră), de unde am luat un autobuz spre Tarragona, unde am fost cazate.
Bilete autobuz aeroport Barcelona – Tarragona, 2 persoane: 30 EUR.
Am ales acest orășel complet aleatoriu după ce am căutat pe Google, dar domnul Google putea să fie amabil și să-mi spună că pentru Port Aventura mai bine te cazezi în Salou, nu în Tarragona. În orice caz, din Tarragona până la Port Aventura faci 12 minute cu trenul (dacă merge) – noi am făcut vreo 30 minute cu autobuzul la dus, și 12 minute cu trenul la întors. (în jur de 3.5 EUR/persoană o călătorie).
Ne-am cazat la un hotel de o stea fix în centrul lor vechi, pietonal, lângă primărie, condiții foarte bune, curat și liniștit. Preț 2 nopți: 150 EUR. Se cheamă Plaça de la Font, l-am găsit pe Booking și eu am fost super mulțumită de raportul calitate/preț.
În prima zi ne-am plimbat prin Tarragona, am fost pe plajă, am mâncat și ne-a plouat 😀 Nu e cine știe ce ca orășel sau poate că era extra-sezon și atunci nu mai era așa animat.
Și mâncarea:
A doua zi, ne-am trezit de dimineață și am plecat la Port Aventura. Parcul e imens și frumos decorat (noi am prins Haloweenul), împărțit pe zone tematice.
Am făcut sprint prin parc, deoarece Eliza voia să bifeze doar cele mai palpitante atracții până la ora de deschidere a parcului Ferrari Land.
Am mâncat în zona Mexic, unde am prins și un spectacol deosebit de Dia de los Muertos (Pomenirea morților). Un mariachi i-a cântat Mulți ani trăiască în spaniolă, ne-am bucurat de soare și decoruri și i s-a făcut rău la Dragon Khan 😀 A fost minunat!
La 5 am mers la Ferrari Land unde am descoperit, cu neplăcere, că cea mai mare atracție a lor, rollercoaster-ul pentru care ne duseserăm acolo, nu funcționa. Eliza a fost super dezamăgită, dar na, în viață nu le putem controla pe toate. Sincer vă spun că mie mi se cam răsucea stomacul când vedeam cum arată și n-am fost așa supărată că nu funcționa. Oricum nu m-aș fi dat, pentru că nu m-am dat în absolut nimic, în afară de niște mașinuțe care mergeau pe șine, pe jos 😀
Când am fost acum doi ani la Legoland, am avut senzația că fac infarct în rollercoasterul ăla al lor și am zis gata, de-acum s-a isprăvit cu senzațiile tari pentru mine 😀 Nu mi-a părut rău deloc să mă plimb prin Port Aventura să-i țin Elizei lucrurile și s-o aștept în timp ce ea se dădea. Pur și simplu m-am bucurat de bucuria ei!
La Ferrari Land sunt puține atracții (cele mai palpitante sunt Red Fury și niște turnuri din alea unde te ridică și te aruncă în gol), e o sală de proiecție video 3D, și diverse locuri unde faci poze cu reproduceri de mașini Ferrari la supra-preț (da, am dat și noi bani că unele ieșiseră foarte mișto). Pe la ora 6.30 s-a făcut beznă și nu știu ce-ai mai fi putut să faci până la 22.00 când se închidea parcul. Am plecat la 7 și am băgat sprint până la gară, unde am prins un tren gol spre Tarragona.
A treia zi ne-am urcat în autobuz+tren (trebuia doar tren, dar aveau lucrări feroviare) și am făcut o veșnicie până în Barcelona (vreo 35 EUR două bilete). Ne-am dus direct la Sagrada Familia s-o vedem pe dinafară, apoi Eliza a vrut la Parc Guell.
Cu toată sinceritatea vă spun că nu mi-am închipuit că biletele pentru Guell vor fi epuizate. Noi am mai fost la Barcelona acum doi ani și atunci am găsit bilete pe loc. Am ieșit de la metrou, am urcat dealul (15 minute de urcuș abrupt, cu limba scoasă) și am aflat că nu putem intra, căci se terminaseră biletele. Eliza – dezamăgită, eu – surprinsă. I-am scris unei prietene care ne-a făcut rost de două bilete la un tur ghidat prin Get Your Guide care începea într-o oră jumate.
Cu gândul să nu pierdem alea 90 de minute, am băgat iar sprint la vale, am intrat la metrou și am mers la Casa Battlo și la piața Bouqueria, unde ne-am luat ceva de mâncat.
Am intrat iar la metrou, am ieșit de la metrou și Google Maps zicea că avem 21 de minute de mers pe jos până la punctul de întâlnire cu ghidul. Ei, și de aici începe distracția (și infarctul!). Google Maps e un tâmpit, pentru că dădea ruta direct prin parc, nu ocolitor. Practic ne-a dus la altă intrare și pe acolo trebuia să traversăm parcul ca să ieșim la altă intrare, unde urma să ne vedem cu ghidul. Doar că, evident, paznicii nu te lăsau să intri și ne-au trimis să facem o „plimbărică” pe munte. Da, pe o potecă neamenajată, s-o luăm noi la deal până ajungeam la destinație.
Evident că n-am făcut asta, ne-am întors și am luat-o pe partea cealaltă: 45 de minute de mers alert numai la deal și pe scări, de ne-am dat duhul și ne-am vărsat ficații până am ajuns la 15.15 fix la întâlnirea cu grupul, adică fix ora la care trebuia să fim acolo. Noroc că mie îmi place să-mi iau avans de timp oriunde mă duc!
După parc i-am zis Elizei că eu nu mai pot face un pas (mă dureau rău picioarele) și am plecat spre aeroport. Am mai fi avut timp și pentru Montjuic (așa era planul inițial), dar sincer nu mai puteam și m-am gândit că nu se dărâmă Montjuic și vom ajunge noi acolo cândva. Ghinionul a făcut să aibă întârziere avionul, așa că am pierdut vremea prin aeroport și am ajuns înapoi în România la ora 2.30 noaptea.
Iar a doua zi Eliza avea petrecere în pijamale cu prietenele ei, deci a trebuit să ne trezim, să mergem la căsuță să amenajăm, să primi musafiri etc. Iar seara m-a pocnit o migrenă cu aură cum n-am avut în viața mea! Deci mai ușor de-acu înainte cu city-break-urile pe repede înainte și bun venit „slow travel”, că altfel îmi pocnește o venă!
N-am un total de cheltuieli, dar cam astea au fost cheltuielile fixe. În rest, ne-am lăfăit cu mâncarea, pentru că eu nu-s genul care mănâncă sendvișuri, îmi place mâncarea și vreau s-o savurez oriunde m-aș duce, și evident am luat și câteva suvenituri pentru Vlad, ca să nu se supere pe noi că am fost plecate (oricum îl așteaptă și pe el o călătorie cu mami dar undeva pe la anul – dacă aveți recomandări pentru un mic pasionat de fotbal, să-mi ziceți!). Biletele la Parc Guell au fost cadou de la prietena mea pentru ziua Elizei, iar la Sagrada n-am intrat (ar fi fost vreo 80 EUR dacă am fi prins bilete 😀 )