Am ezitat foarte mult dacă să pun mai mult de o recomandare de câteva cuvinte despre Intim a lui Emily Nagoski, deoarece am remarcat că pe social media genul acesta de subiect atrage categoria greșită de public, iar eu n-am răbdare pentru asta. Toată lumea are o opinie despre ce-ar trebui să facă alții în dormitor și, desigur, nimeni n-are nevoie de sfaturi pentru că la ei totul e perfect.
În același timp, la orice postare în social media despre sexualitate, e festival de comentarii de la bărbații care cred că femeile ar trebui să se excite doar „când aud fermoarul de la prohab” (n-o să-l uit în veci pe nenea care a lăsat comentariul ăsta) și de femei care cred că „dacă nu-i dai, se duce la vecina”. Astfel, în mentalitatea generală, sexul e ceva care se „dă”. E biscuițelul-recompensă pentru bărbat sau o monedă de schimb pentru siguranță și fidelitate, și nu ceva care se împărtășește, se savurează și se trăiește la comun.
Din păcate, lucrurile nu stau mai bine nici la tineret, cu social media având o influență foarte proastă asupra sexualității tinerilor (consumul mare de imagini pornografice duce la distorsionarea imaginii despre cum ar trebui să arate sexualitatea sănătoasă – un studiu din 2025 efectuat în România arată că 10% dintre băieți și 6% dintre fete folosesc pornografia ca educație sexuală).
Iar faptul că fetele se educă cu privire la consimțământ și intimitate emoțională, în timp ce, statistic vorbind, băieții par să se întoarcă la mentalități învechite despre „puritate” și sexul ca ceva ce li se cuvine doar pentru că sunt bărbați (idei toxice promovate de manosferă), cu siguranță nu ajută la formarea de cupluri cu o viață sexuală sănătoasă.
De aceea, o carte ca Intim. Știința (și arta!) de a crea conexiuni sexuale de durată de Emily Nagoski (traducere Marina Oprea), editura Litera, este extrem de utilă pentru oricine dorește să facă parte dintr-un cuplu în care ambii parteneri se bucură de ceea-și pot oferi reciproc. E drept că volumul se adresează în principal cuplurilor (de lungă durată), indiferent de orientarea sexuală, dar cred că și o persoană celibatară ar putea beneficia de informațiile din carte pentru a se educa pentru o relație viitoare.
Am citit cartea asta în decurs cam de o săptămână și jumătate, pentru că am avut nevoie de multe momente în care să mă opresc și să mă gândesc la cele citite. Astfel, am reușit să înțeleg mai bine unele reacții pe care le au femeile și bărbații în cuplu și de ce e nevoie de o comunicare la un nivel foarte profund pentru a înțelege și a rezolva conflictele.
Emily Nagoski vorbește de lucruri precum acceleratorul și frânele (cele care stârnesc sau opresc dorința), despre diferența dintre plăcere și dorință, despre contextul potrivit („o combinație de stare internă și circumstanțe externe”), despre blocaje și cum să le depășim, despre ce înseamnă sexul „normal” („orice contact erotic între semeni, unde toți cei implicați se bucură să fie acolo și sunt liberi să plece fără consecințe nedorite, inclusiv consecințe emoționale, și nimeni nu trăiește durere nedorită, fizică sau emoțională”), despre spațiile din creierul nostru care favorizează plăcerea, despre dorința spontană versus dorința receptivă, despre scăderea accesibilității emoționale a partenerilor, despre mirajul genurilor (un capitol care te „iluminează” pur și simplu) și despre ideile restrictive (constructe sociale despre ce ar „trebui” să faci cu sexualitatea ta, „care definesc nu doar cine are dreptul să fie sexual, ci și cum ar trebui să fie sexul”).
Este o carte de care aș fi avut mare nevoie la 20 și ceva de ani când am intrat prima oară într-un cuplu și eram complet lipsită nu doar de orice fel de educație sexuală, ci și de o conexiune cu propriul meu corp pe care nu-l cunoșteam îndeajuns ca să știu ce are nevoie și de capacitatea de a trasa limite pe care să le cer respectate. Dar este o carte care poate ajuta și cuplurile mature (chiar dă un exemplu în carte de sexagenari care caută să-și recapete conexiunea sexuală), atât timp cât amândouă părțile implicate sunt dispuse să se lase ajutate.
„Plăcerea nu ține de a fi atins pe partea potrivită a corpului. Mai degrabă, ține de mediul potrivit, modul de a o face, de către persoana care trebuie, la momentul potrivit, în circumstanțe externe potrivite și de starea internă potrivită. Pe scurt: este senzație în contextul potrivit.”
Mi-a plăcut foarte mult conceptul de „al treilea lucru” pe care autoarea îl preia de la poetul Donald Hall și care se referă la un interes comun al cuplului, ceva care acționează ca un liant și care îi pune într-un spațiu propice augmentării plăcerii comune.
„Nu ne petreceam zilele privindu-ne în ochi. Ne uitam în ochii celuilalt atunci când făceam dragoste sau când unul din noi avea probleme, dar, în majoritatea timpului, privirile ni se împleteau atunci când priveam către un al treilea lucru. Un al treilea lucru este esențial în căsnicii, obiecte, practici, obiceiuri, arte, instituții, jocuri sau în viețile oamenilor, oferă un spațiu comun pentru extaz și satisfacție.”
O să închei cu un mesaj care mi-a rămas în minte și care cred că e foarte util de asimilat în viață ca pe un principiu sănătos după care să te ghidezi:
„Dacă faptul că nu ai parte de sex îți dă impresia că ți se întâmplă ceva rău, atunci sexul ține loc de altceva – de iubire, de un simț al identității, de senzația de reușită, de oricare alt lucru pe care ți-l poți dori atunci când vrei sex. Există nenumărate modalități de a satisface aceste alte nevoi.”
