Lansare de carte: Un dulău și un arici pe sârmă

N-aș fi crezut niciodată că o să ajung să vorbesc la lansarea unei cărți de non-ficțiune, și de psihologie pe deasupra, dar iată că s-a întâmplat. Laura Pănăzan, autoarea seriei de cărți Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu, tocmai ce-a scos în lume al treilea volum intitulat Un dulău și un arici pe sârmă, publicat la editura Trei.

Pe lângă invitatele de specialitate – Corina Acriș și Andreea Marin – și într-o sală plină de psihologi în public, am fost și eu, ca simplă cititoare, ca să povestesc despre cum ne poate ajuta această carte la nivel personal.

O să încep prin a spune că că am citit această carte cu multă curiozitate și, pe alocuri, cu surprindere. Mă așteptam la o carte de psihologie aplicată sau la un manual cu rețete pentru a rezolva conflictele de cuplu, dar am primit altceva și în același timp mai mult. Am primit un spațiu de reflecție, care nu oferă soluții, ci te invită să-ți pui întrebări și să te oprești, cu blândețe, asupra propriei povești.

Mi se pare important de spus că este o carte care nu se lasă citită pasiv. Ea cere prezență, răbdare și disponibilitate emoțională. Este o lectură care îndeamnă la introspecție și la o formă de prezență față de tine și față de relațiile tale.

Am apreciat că Laura a scris cartea ca pe un amestec de reflecție personală și practică terapeutică, aducând împreună fragmente de viață, experiențe din cabinet, dar și propriul proces interior și chiar procesul de scriere a cărții.

„Un dulău și un arici pe sârmă” este o explorare curajoasă a dinamicilor de cuplu, privite nu ca pe o confruntare cu vinovați, ci ca pe un dans relațional, în care reacțiile noastre de azi sunt adesea legate de atașamentele și poveștile emoționale din copilărie și de traumele și bagajele transgeneraționale.

Aș vrea să mai menționez și lexicul acestei cărți, unul personal, cu o terminologie proprie și cu metafore care creează un univers distinct, recognoscibil. De acum înainte de fiecare dată când o să aud de dulău, de arici și de durici, sau de generalul, premierul și doctorița care ne conduc, o să știu imediat că sunt termenii inventați de Laura Pănăzan pentru a facilita înțelegerea anumitor procese și fenomene emoționale.

Cred că este genul de carte care o să funcționeze diferit pentru fiecare cititor. Fiecare va rezona cu alte fragmente, alte imagini, alte teme, iar ăsta mi se pare unul dintre cele mai valoroase lucruri la ea.

„Într-o stare de siguranță psihică (…) corpul resimte o stare de bine, cu relaxare musculară și ritm cardio-respirator echilibrat, sub bagheta generalului (inconștientul). Acesta își exprimă fațeta lui pozitivă, foarte importantă. Se ocupă de treburi administrative de rutină. Evită să îl încarce pe șeful cel mare (adică pe conștient): golește stomacul, dirijează tranzitul intestinal, reglează respirația și bătăile inimii, arhivează informații în memoria implicită, dezvoltă abilități noi învățând prin imitație, declanșează reflex hormoni cu funcții de hrănire, curățare, vindecare la nivel celular, dar și de creștere și relaționare cu alte sisteme. Printre altele, tot el ne alege și partenerul de viață cel mai potrivit.”

”În momente de criză reală (…) conducătorul suprem (conștientul) este plecat cu sorcova. Suntem în no-brain, home alone, pe pilot automat, incapabili de interacțiune sănătoasă cu cineva. Ne războim, nu ne iubim. Suntem orbi în a percepe realitatea. Avem deja pe nas ochelarii situațiilor cu pierdere, pericol sau nedreptate de altă dată.”