Vineri seara, pe 20 februarie, chiar de Ziua Dezrobirii Romilor, am avut bucuria de a participa la premiera de gală din România a filmului Gipsy Queen, o producție germano-turcă regizată de Hüseyin Tabak, care semnează și scenariul.
Evenimentul a avut loc în prezența actriței din rolul principal, Alina Șerban, a regizorului și a invitaților lor, printre care artistul Damian Drăghici și ministrul Muncii, Florin Manole. Toți trei au în comun faptul că sunt de etnie romă, oameni de succes care au reușit în viață, în ciuda piedicilor pe care le-au avut de înfruntat.
Alina Șerban este cunoscută atât pentru aparițiile sale în producții cinematografice din țară și din străinătate, cât și pentru spectacolul de teatru „Cel mai bun copil din lume”, pus în scenă la Teatrul Național București. Cu multe emoții în glas, Alina a împărtășit publicului propria ei poveste, un parcurs impresionant de la copilăria petrecută într-un centru de plasament la o carieră solidă în teatru și film.
Mesajul ei a fost unul sincer care a pus accentul și pe puterea comunității și nu doar pe dorința și zbaterea proprie de a reuși:
„Nu sunt aici doar pentru că am luptat. Sunt aici pentru că am avut oameni care m-au ajutat. Oameni care mi-au dat o șansă.”
Iar acum încearcă să ofere, la rândul ei, o șansă altora. Toate încasările obținute din distribuția filmului Gipsy Queen în cinematografele din România vor fi direcționate către două centre de plasament cu care colaborează, pentru a sprijini accesul copiilor la educație și sport.
Filmul m-a impresionat profund. De fiecare dată când încerc să vorbesc despre ceva care m-a emoționat atât de tare, simt că îmi lipsesc cuvintele potrivite. Este o poveste despre forța interioară a unei femei și, mai ales, a unei femei care se confruntă cu discriminarea rasială. Așa cum spunea Alina, se fac puține filme despre femei, și și mai puține despre femei puternice, iar aproape deloc despre femei rome prezentate în toată complexitatea și umanitatea lor.
Din punct de vedere vizual, filmul este realizat impecabil, cu o imagine și un montaj care susțin intensitatea poveștii. Are suspans, are momente de acțiune și, chiar dacă mi-aș fi dorit un final mai „în stil american”, nu pot să-i reproșez nimic. M-a captivat de la prima până la ultima secundă. Am stat încordată în timpul celei mai lungi scene de box filmată vreodată dintr-o singură bucată (un sport dur și brutal pe care nu-l înțeleg) iar în momentele dintre mamă și copii mi s-a strâns inima.
Cred că, de fapt, ceea ce m-a ținut atât de captivată, chiar dacă nu sunt deloc o fană a boxului, este faptul că scena aceea (care durează aproximativ șapte minute) nu este doar un moment sportiv spectaculos, ci devine o metaforă puternică a luptei ei ca mamă, ca migrantă și ca femeie supusă discriminării. În interpretarea Alinei se văd concret frământările ei interioare, disperarea și determinarea de a-și proteja copiii, și nu în ultimul rând nevoia profundă de a se salva pe sine dar și de a se reconecta cu tatăl ei, cel care a împins-o din copilărie spre acest sport.
Copiii-actori au fost impecabili, sincer rar am văzut un joc actoricesc atât de bun la niște copii, mai ales că vorbeau în două limbi diferite (romanes și germană). Nu am găsit prea multe informații despre ei, dar îi felicit pentru talent și prestație!
În fundal, am simțit că filmul vorbește și despre inegalitatea dintre sexe: în timp ce bărbatul poate pleca fără să privească înapoi, femeia rămâne, ducând singură povara responsabilității, fără dreptul de a ceda, nici fizic, nici emoțional, pentru că are copii de crescut. Dincolo de temele legate de migrație, muncă ilegală și abuzurile îndurate de cei vulnerabili, Gipsy Queen rămâne, înainte de toate, un film despre reziliență.
Pe lângă impactul emoțional și social al filmului, interpretarea Alinei Șerban în Gipsy Queen a fost recunoscută cu mai multe premii importante în cadrul festivalurilor de film europene: premiul pentru „Cea mai bună actriță” la prestigiosul Tallinn Black Nights Film Festival din Estonia, „Best Actress” la German Actors Guild Awards în 2020, și o nominalizare la Premiile Academiei Germane de Film (LOLA) pentru aceeași categorie, o recunoaștere importantă din partea industriei cinematografice germane – mai ales că Alina nu vorbește limba germană și și-a învățat replicile fonetic, lucru pe care l-a mărturisit la gală.
Gipsy Queen va intra în cinematografele din țară pe 27 februarie și va sta doar o săptămână. Vă rog eu frumos să vă faceți timp să mergeți să-l vedeți, vă promit că merită! E de văzut cu copiii de 12+ (nu are scene sau insinuări de natură sexuală, violența e mai mult în ringul de box și sunt și niște scene de bullying care i-ar putea impresiona).
În plus, deși nu agreez genul acesta de educație prin comparație (mi se pare extrem de jignitor pentru persoanele defavorizate), eu n-am putut să nu mă simt profund recunoscătoare pentru toate privilegiile pe care le am și le-am avut, și când am fost copil și, mai ales, acum când sunt părinte.
Iar dacă nu puteți ajunge, cumpărați totuși măcar un bilet. Vă reamintesc că TOATE încasările din bilete merg spre cele două centre de plasament.
