Ne doream foarte mult să vedem bujorii dobrogeni, dar anul ăsta am fost prea devreme și i-am prins doar îmbobociți. Deja sunt în plină floare, așa că dacă aveți chef de-o plimbare weekendul ăsta sigur îi mai prindeți. Noi am mai fost în Măcin, pe traseul Cozluk, așa că de data asta am ales traseul Greci – Vârful Țuțuiatu.
Pentru cine o să citească acest articol mai târziu, perioada optimă de înflorire a bujorilor dobrogeni este în prima jumătate a lunii mai.
Traseul spre vârful Țuțuiatu mi se pare un traseu perfect pentru familii, deoarece copiii vor fi fascinați de câtă floră și faună puteți vedea. Noi am zărit țestoasa dobrogeană și o mulțime de gușteri, fluturi și păsări.
Marcaj: triunghi albastru
Lungime: aprox 7 km
Diferență de nivel: undeva la 480 m
Timp estimat de parcurgere: 4 ore (cu tot cu pauze)
Pentru a intra în Parcul Național se plătește o taxă de 10 lei de persoană la automatele de bilete amplasate la Centrul de vizitare din Greci sau prin SMS – aveți acolo panou cu indicații.
Echipament de munte: neapărat bocanci și bețe de drumeție, haină de ploaie, jachetă anti-vânt.
Traseul începe din comuna Greci, teoretic de la piața agroalimentară. Practic, dacă veniți cu mașina, mergeți mai departe până la cabana Relax și lăsați mașina acolo. Noi am plecat la drum după ce ne-a speriat Eliza cât de nasol e (îl mai făcuse odată mai demult, într-o tabără, dar vara, și rămăseseră fără apă pe traseu) și ne-am convins pe parcurs că nu e deloc greu, ba dimpotrivă.
Începeți urcarea lăsând pensiunea Relax în urmă și continuând pe potecă o bună bucată de vreme. Cum Țuțuiatu nu este un munte înalt, peisajele nu sunt spectaculoase, însă sunt foarte frumoase, mai ales primăvara. N-aș recomanda acest traseu vara, ar fi prea cald, nu prea sunt zone cu umbră sau surse de apă și cred că vegetația ar fi foarte uscată.
Potecile sunt pline de pietre, așa că recomand încălțăminte adecvată, altfel riscați să alunecați pe pietre și să vă accidentați. Pe mine m-a ajutat mult bățul de trekking, sincer nu mă mai văd plecând la munte fără el. Musai pălărie și cremă cu factor de protecție, o să mergeți mult prin soare și e bine să vă protejați, mai ales copiii!
Traseul are două variante: la un moment dat, de la un izvor, se separă în cel de cicloturism (marcat cu un C) și cel de picior. Vedeți în poză că arată triunghi albastru spre stânga. Noi am ales să urcăm prin dreapta, pe traseul de cicloturism și mi s-a părut o alegere foarte înțeleaptă pentru că celălalt traseu e mai abrupt și nouă ne-a fost mai bine să-l facem la coborâre.
Să aveți destulă apă la voi (1 litru de persoană minim) pentru că izvorul ăsta mai mult țârâie, iar vara mai mult ca sigur că nu curge mai deloc.
Am continuat să urcăm pe traseul pentru cicloturism până am ajuns în vârf, unde am făcut popas. Bujorii sunt chiar acolo, pe coasta muntelui, sunt o mulțime de pâlcuri, n-aveți cum să-i ratați.
La întoarcere, am luat-o pe partea cealaltă, coborând pe traseul de picior. Cum ziceam, e un pic mai abrupt, dar nu dificil, deci se poate face cu ușurință împreună cu copiii. Doar să nu fiți în sandale/teniși/șlapi!
Pe traseu sunt vreo doi căței, dar sunt prietenoși, nu am întâmpinat probleme. Aveți, însă, grijă la vipere. Mergeți cu șosete înalte și pantaloni lungi și fiți atenți pe unde călcați. Dacă le vedeți, nu le zgândăriți, ocoliți-le de la distanță și plecați mai departe. Nicio poză nu merită să ajungeți la spital pentru ea!
Nu uitați să vă luați înapoi gunoiul și să respectați natura pe traseu! Nu culegeți flori, nu deranjați animalele și nu lăsați urme vizibile ale trecerii voastre pe acolo! Drumeții plăcute!
