De astăzi sunt mândra posesoare a diplomei de mai jos:
Pot să vă spun că pentru mine acest curs a fost o revelaţie. Mi-am dat seama că erau atât de multe lucruri pe care nu le ştiam şi care ar putea, într-o zi, salva viaţa Elizei sau a oricărei alte persoane. Mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care le luăm de bune, că sunt multe lucruri pe care le ignorăm şi că nu ne dăm seama că, atunci când vine vorba de salvarea unei vieţi omeneşti, dacă nu suntem personal medical instruit, ştim destul de puţine.
Am avut norocul de a câştiga acest curs la un concurs organizat de revista Good Homes în cadrul unei campanii intitulată “Copiii acasă.” Scopul acestei campanii a fost să atragă atenţia părinţilor asupra pericolelor mari şi mici la care sunt expuşi copiii în casă şi să încurajeze schimbul de experienţă între părinţi cu privire la securizarea casei, astfel încât riscul de accidente să scadă. De asemenea, am avut norocul ca acest curs să fie organizat de Parentime, o asociaţie specializată care derulează mai multe programe de educaţie parentală, printre care, cursuri de nutriţie, cursuri despre dezvoltarea copiilor pe categorii de vârste şi trainingul părinţilor eficace.
Instructorul nostru a fost doamna doctor Andrada Puşcaşu, medic specialist primiri urgenţe în cadrul spitalului de copii “Grigore Alexandrescu” şi mă bucur că am prins seria ei (deşi sunt sigură că şi celălalt instructor e la fel de bine pregătit) pentru că am simpatizat-o imediat. Recunosc că nu ştiu dacă aş fi simpatizat-o dacă ajungeam cu Eliza la ea la urgenţe, pentru că este un medic mai dur şi, aşa cum a recunoscut şi ea, unii oameni spun că n-are suflet, dar de fapt, ea se gândeşte doar la pacient şi nu la părintele care boceşte pe lângă ea. Recunosc că am înţeles mult mai multe din gândirea unui medic de urgenţe şi niciodată nu voi mai judeca greşit, prin prisma emoţiilor, un medic mai repezit sau mai nervos.
Cursul are şi o parte teoretică, dar cea mai mare este practică. Nimic nu se învaţă mai bine decât atunci când exersezi, exersezi şi iar exersezi şi eşti corectat iar şi iar şi îi vezi şi pe alţii în acţiune şi îi corectezi tu şi apoi, când ajungi la “aparat”, faci şi tu aceleaşi greşeli. Cursul are toate dotările necesare, inclusiv un bebeluş de plastic cu plămâni care se ridică şi coboară când faci corect manevra de respiraţie gură la gură.
După acest curs, nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la cazul acela de anul trecut când un băieţel a murit înecat cu o boabă de porumb sau de fasole şi să nu mă întreb dacă nu ar fi putut fi salvat dacă părinţii lui ar fi ştiut tehnica “sandviş” sau cum să aplice corect manevra Heimlich. Mă întreb mereu dacă în caz de accident voi şti cum să scot victimele din maşină fără să le fac şi mai rău, dacă ştiu să fac un pansament corect şi să opresc o sângerare, dacă ştiu ce substanţe ingerate sunt toxice şi trebuie să ajung cu copilul la spital în prima oră şi ce substanţe nu sunt toxice şi pot să o tratez eu liniştită acasă, dacă ştiu să acord primul ajutor unui înecat, unui electrocutat, unui spânzurat. Răspunsul este DA, ştiu toate aceste lucruri pentru că am făcut cursul de prim ajutor.
Toţi părinţii ar trebui să facă acest curs şi nu oricum, ci într-un cadru organizat, cu un medic specialist, care să răspundă de treizeci şi cinci de ori la aceeaşi întrebare şi care să îţi arate de treizeci şi cinci de ori ce nu faci bine la masajul cardiac. Este drept că acest curs este destul de scump pentru buzunarul părinţilor obişnuiţi (costă 500 de lei), dar puneţi în balanţă 500 de lei şi viaţa copilului vostru. Ce cântăreşte mai mult? Sunt sigură că dacă vă străduiţi, reuşiţi să puneţi deoparte 50 de lei pe lună şi în zece luni strângeţi banii. Eu vreau să-l repet şi anul viitor, sunt sigură că voi mai uita unele lucruri şi vreau să mă asigur că sunt bine pregătită în caz de, Doamne fereşte, se întâmplă vreun incident nefericit. Iar între timp, îmi voi lua una din cele două cărţi – Primul ajutor pentru sugari şi copii sau Primul ajutor în caz de urgenţe în familie – publicate la Editura Aquila (ambele cărţi sunt la reducere acum, la 39 de lei bucata), pentru a mai aprofunda unele informaţii. Reţineţi, o carte nu vă ajută decât dacă o învăţaţi pe de rost ca un student silitor. Când vă veţi afla în pericol, nu veţi avea de unde scoate cartea să căutaţi informaţia necesară, pe când de la un curs la care aţi fost timp de trei zile, câte trei ore pe zi, nu se poate să nu plecaţi cu tehnicile de bază ale acordării primului ajutor.
Nu-mi vine sa cred ca n-a lasat nimeni niciun comentariu la postarea asta pana acum. Si eu cred ca daca esti atent si implicat intr-un asemenea curs te poti descurca in situatii de urgenta. Sunt lucruri poate simplu de facut si la indemana oricui insa daca nu le stii n-ai cum sa ajuti. Ca parinte esti intr-adevar si mai expus la mai mici sau mai mari accidente cu copilul in casa si trebuie sa inveti sa le faci fata asa cum trebuie. Da, stiu, preferam sa credem mereu ca noua nu ni se intampla. Poate de asta atata tacere la postarea asta….
Eu am facut un curs similar cu un medic pediatru. E drept ca nu am avut o papusa ca aceea folosita de voi pentru a invata manevrele de resuscitare, dar am inlocuit-o cu o alta papusa – sugar. a fost un curs util, dar parca m-as mai duce la orice alt curs care ma va ajuta sa mai repet acele manevre, si sa invat altele.
de fapt cred ca mi-ar placea tare mult sa fac un curs de prim ajutor mai larg 🙂
Nedeia, un lucru bun e ca il poti lua pe bebe cu tine 🙂 Nu se supara nimeni. Era acolo o mamica cu un bebe mic, de doua luni, pe care il alapta. Cand mamica exersa, il tinea in brate organizatoarea cursului, Miruna, o femeie foarte deosebita.
Astfel de informatii si de cursuri ar trebui sa fie organizate in mult mai multe locuri din tara si cu costuri mult mai mici avand in vedere utilitatea lor. Stiu ca se mai faceau inainte la diferite locuri de munca astfel de instructaje , chiar daca nu erau pentru copiii mici. Dar in ziua de azi nu cred sa se mai dea asa importanta. Felicitari organizatorilor si felicitari si tie ca ai avut dorinta si ambitia de a-l face.
cred ca toti ar trebui sa participam la un astfel de curs… nu trebuie sa avem neaparat copil, e suficient sa venim in contact cu alte familii care se bucura de prichindei. Nu stii niciodata cum si in ce fel poti salva o viata. Super ideea, Laura. Tre’ sa caut cartea nr 2 pentru inceput si, apropos, daca mai auzi de astfel de cursuri, da sfara in tara, noi vom da vestile mai departe. Tare as vrea sa particip….
Laura, cat este cursul? L-as face si eu pentru cultura mea generala, nu am eu copil dar sunt curioasa 😛 scoala ne invata multe, numa unele chestii esentiale pentru viata de zi cu zi mai uita sa ne invete…Si de asemenea, ti-ai luat cartea cu Primul ajutor in familie? Cum este? Tnx si un weekend frumos!
Flori, am spus si in postare, e 500 de lei. Inca nu mi-am luat cartea, astept bugetul 🙂
Scuze, am citit toata postarea acum ceva timp, dar am uitat detaliul asta. 🙂 merci!