Ştiu că filmul a apărut de ceva vreme, dar am apucat să-l văd cu Eliza abia acum două săptămâni şi ne-a plăcut amândurora la nebunie. Am vrut musai să avem şi cartea ca să reluăm câteva dintre ideile principale ale filmului, deoarece încă nu a ieşit pe DVD ca să-l putem urmări iar şi iar. De când cu Întors pe dos (deşi nu pricep traducerea titlului, cea care e întoarsă pe dos e o fetiţă, deci titlul ar fi trebuit să fie, teoretic, Întoarsă pe dos), de fiecare dată când se enervează Eliza, îi spun: aha, acum e Furie la butoane! Asta declanşează o repriză de râs şi conflictul e dezamorsat mai uşor.
Încă o chestie pe care n-am priceput-o în film: când arăta în creierele mamei sau al tatălui, de ex, toate emoţiile erau fie de sex feminin, fie masculin. La Riley, însă, erau de ambele sexe. Bucurie, Tristeţe şi Dezgust erau de sex feminin iar Furie şi Frică erau de sex masculin.
În fine, trecând peste aspectele astea, e un film extraordinar şi e musai de văzut cu copiii ceva mai mari. Eliza, de aproape 7 ani, a fost impresionată, finuţa mea de aproape 6, nu. Nu mă apuc să disec eu filmul, însă mi-au plăcut concluziile pe care le-a tras Miruna Pătraşcu de la Parentime despre film şi i-am cerut permisiunea să le reproduc:
“- îţi povesteşte cum fiecare bebelus are capacitatea de a simţi emoţii încă din prima zi. Da, chiar simt frică, furie şi dezgust…
– arata cum “panoul de comandă” la care stau sentimentele se îmbunătăţeşte cu vârsta; se face mai nuanţat, mai complex
– te face sa înţelegi că, pentru a putea merge mai departe in viaţă, punctele de reper trebuie uneori sa se schimbe pentru a face loc unora noi care să te defineasca mai bine, pe tine cel din acel moment, nu pe cel din trecut
– sentimentele fac parte din umanitatea noastra
– raţionalizarea excesivă poate face sentimentele complet nefolositoare”
Concluzia generală a filmului: lasă-te cuprins de tristeţe atunci când vine şi nu o mai da la o parte pentru că vei risca s-o înlocuieşti cu sentimente mai agresive (furia, revolta, gândurile negre). Nu că sentimentele negative ar fi ceva rău, dar de ce să arzi nişte etape până acolo?
Pe site-ul Litera găsiţi cartea Întors pe dos. Povestea filmului, precum şi alte cărţi de activităţi (Întors pe dos. Cartea mea de jocuri şi activităţi Întors pe dos. Totul despre mine, Întors pe dos. Aventuri în ţara imaginaţiei şi Întors pe dos. Învăţ să citesc) care vă vor ajuta să abordaţi tema emoţiilor împreună cu copiii. Însă înainte trebuie neapărat să vedeţi filmul!
Am fost si eu cu strumfii mari (5, 7 si 10 ani), au fost incantati. Ai dreptate cu iesitul mai usor din situatii dificile, si noi ne folosim de emotii. Le-a placut mult de Bim-Bom, au inceput sa-si inchipuie cu ce ar plange ai lor :D.
Emotiile din capul celorlalte personaje aratau asemanator cu personajul in sine, ca aspect si temperament. Cred ca au facut asa ca sa inteleaga mai usor copiii ca fiecare are in cap altceva :).
Asa si-au explicat de ce pisica, de ex, are momente cand fuge ca disperata, fara motiv: o pisica-emotie calca aiurea pe panoul de comanda :D.
As lua si eu cartea dar nu sunt sigura de continut. Tu o recomanzi? Nu as da atatia bani degeaba.
Diana, cartea urmeaza indeaproape firul filmului ca toate cartile Disney care au mai aparut la noi. Are mici inconsistente de limbaj (de ex numele personajelor sunt articulate iar in film, daca imi aduc eu bine aminte, nu erau) dar reda fidel povestea. Restul cartilor sunt cu diverse jocuri.
Ah, deci e povestea in sine, nu-i asa? Eu ma tot gandeam ca au povestit cum a fost facut filmul :), de-aia nu mi se parea asa interesanta. De la caldura mi se trage :)).
Mersi mult, o iau si eu.
Adevarul e ca titlul te duce cu gandul la asta :))