Anul acesta e primul an, cred, în care n-am avut buchet de flori pentru doamna în prima zi, însă Eliza a făcut o felicitare frumoasă pe care i-a dus-o doamnei. Totul a început cu lecţiile de cusut pe etamină de acum o săptămână. Eliza ştie să coasă drept (a învăţat direct pe pânză, nu-mi aduc aminte să fi cusut cartoane perforate, deşi cred că a mai exersat pe un grilaj de plastic special conceput pentru aşa ceva) aşa că m-am gândit s-o pun să facă ceva într-o sâmbătă ca să-mi văd eu de treabă. Mare greşeală! Până la urmă a trebuit să stau numai lângă ea, pentru că nu reuşea să înţeleagă trecutul de pe un rând pe altul şi trebuie să-i trec eu mereu şi să-i arăt şi sensul de cusut.
Am încercat deocamdată doar punctul “bob de orez” cu fir mouline, am zis că la cruciuliţe trecem altă dată, mai ales că etamina era cu găuri foarte mici şi nu era deloc uşor să lucrezi pe ea. Am ales ca model o pară mică deoarece nu erau nevoie de multe culori şi nici de prea multe puncte. La ceva mai mare s-ar fi plictisit, încă şi-aşa a cam bombănit până a terminat modelul.
I-am montat etamina pe un gherghef din lemn, ca să coasă mult mai uşor.
Am decupat etamina, am apretat-o, am călcat-o şi am lipit-o pe interiorul unui carton special pentru felicitări, care avea decupată o fereastră ovală. Pe margini am lipit frunze şi mere decupate cu perforatoare speciale din hârtie glasată autocolantă.
Următorul proiect de cusut al Elizei va fi unul foarte special şi abia aştept să vă povestesc despre el!
Si fetele mele au dus felicitari cusute, insa pe carton, cate un ciorchine de strugure.
Ai poza? 🙂
Ce imi amintesc de orele de lucru manual. Abia astept sa vad urmatoarea realizare!
Şi eu mi le amintesc cu drag. Acum fac ore de arte vizuale şi abilităţi practice lucrând după un caiet special. Adică făcând mai nimic 🙁
Foarte frumoasa felicitarea ,sunt sigura ca a fost apreciata de doamna invatatoare.
Aşa sper 🙂