De-a lungul timpului am avut multe ateliere creative în cadrul cărora copiii trebuiau să decupeze diverse elemente din carton subţire sau hârtie. Am încercat, de fiecare dată, să folosesc elemente relativ uşor de decupat, cu linii cât mai drepte şi fără elemente de fineţe. Cu toate acestea, am remarcat că foarte mulţi copii între 5 şi 8 ani (da, chiar zilele acestea am dat unei fetiţe de 8 ani să lucreze un coşuleţ şi nu ştia să decupeze) nu ştiu nici măcar să ţină foarfeca în mână corect, darămite să şi decupeze cât de cât precis. În contextul acesta, am surprins părinţii lucrând în locul copiilor şi, deşi insistam să-i lase pe cei mici să decupeze, indiferent de rezultat, urmarea era aceeaşi: toţi copiii aveau la final un produs bine decupat, îmbinat şi decorat, făcut în proporţie de 90% de părinţi, sub ochii copilului.
Deşi înţeleg faptul că adulţii vor ca produsul rezultat să fie perfect (pentru că au făcut efortul de a venit la un atelier), aş vrea să le spun că, de multe ori, scopul unui atelier nu este acesta, ci este acela de a-l învăţa pe copil nişte abilităţi (sau de a le exersa, dacă le are deja) – să decupeze, să măsoare, să lipească, să înşire, să coordoneze şi să îmbine unele elemente, să împartă materialele cu alţii, să-şi evalueze timpul de lucru etc. Nu să obţină un tablou, un coşuleţ, o felicitare perfecte.
Am citit pe net diverse materiale cu privire la momentul în care ar trebui să punem prima oară o foarfecă în mâinile copiilor. Am găsit mai multe variante dar se pare că vârsta de 3 ani e potrivită, pentru că ajută la dezvoltarea muşchilor palmei şi la coordonarea ochi-mână. La vârsta asta, copilul ar trebui să încerce doar să taie hârtie în bucăţele (mai întâi capetele, apoi să taie prin ea) iar la început ar trebui să-l ajutaţi ţinându-i hârtia pentru că nu poate, deocamdată, să facă două acţiuni în acelaşi timp (să ţină şi să taie). În jur de trei ani şi jumătate ar trebui să poate decupa pe o linie dreaptă îngroşată, iar la 4 ani deja ar trebui să poată tăia un cerc cu linie îngroşată, apoi la 4 ani şi jumătate un pătrat cu linie îngroşată.
Pentru a-şi exersa abilităţile de tăiere, puneţi-i la dispoziţie diferite tipuri de hârtie pentru tăiat (coală de scris, hârtie de ziar, de pliante, hârtie gumată, carton subţire, apoi, după 5 ani şi jumătate, îi puteţi oferi şi pânză sau carton mai gros). După ce descoperiţi că stăpâneşte bine decupatul, îi puteţi pune la dispoziţie şi foarfece cu model, care sunt ceva mai dificil de stăpânit.
De asemenea, puteţi folosi rezultatele exerciţiilor de decupare pentru a face colaje. Desenaţi un măr mare pe o coală de hârtie şi decupaţi bucăţele de hârtie roşie pe care le lipiţi aleatoriu în interiorul mărului. Decupaţi forme geometrice pe care le folosiţi ca să faceţi un tablou (o idee aici). Când mai creşte, puneţi-i la dispoziţie reviste şi pliante de la magazine şi rugaţi-l să facă diverse moodboard-uri, adică nişte colaje tematice (cu tipuri de alimente sau cu haine sau jucării). Elizei chiar i-a folosit genul acesta de activitate atunci când a avut de făcut un proiect şcolar despre stilul ei de vestimentaţie.
Aveţi grijă să le puneţi la dispoziţie copiilor foarfece potrivite pentru fiecare etapă de vârstă. Începeţi cu foarfece mici, cu vârf rotunjit, cu lama de plastic, care taie doar hârtie. Continuaţi cu foarfece ceva mai măricele, tot cu vârf rotunjit, dar care taie şi carton sau hârtie gumată. Abia după şase ani, le puteţi pune la dispoziţie o forfecuţă cu vârfuri ascuţite pentru detaliile fine şi, în funcţie de abilităţile copilului, puteţi continua ceva mai târziu cu un cutter pentru hârtie (Eliza a folosit prima oară cutterul pentru hârtie la 8 ani şi jumătate). De asemenea, cumpăraţi foarfeca potrivită pentru copilul vostru: dacă este stângaci, cumpăraţi o foarfecă specială pentru stângaci, se găsesc în librării sau pe site-urile cu papetărie specială pentru stângaci.
Educaţi copilul să folosească foarfeca pentru a tăia doar hârtia (sau celelalte materiale puse la dispoziţie), şi nu hainele, perdelele şi alte lucruri din casă (Eliza mi-a tăiat formele de brioşe din silicon când s-a apucat să folosească foarfeca pe post de pensetă, aşa că am retras o vreme privilegiul folosirii foarfecii).
Abilitățile nu se învață, iar de exersat – se exersează pentru a căpăta o deprindere. Ordinea este inversă, întâi îți formezi o deprindere, care, perfecționată, devine abilitatea de a face ceva. Împreună cu o sumă de cunoștințe, alcătuiesc o competență…
La grădiniță, decupajul și utilizarea foarfecii nu sunt în programă la grupele mică și mijlocie, așa că afirmațiile tale se susțin doar pentru sfaturi către părinți, pe baza unei experiente personale, sau pentru cei care ignoră oricum programa. Foarfecile acelea „sigure” pe care le tot lauzi sunt o prostie, care nu fac decât să le creeze copiilor frustrări inutile, să-i cocoloșim și răsfățăm inutil. Dacă tot lucrezi cu copilul acasă, dă-i de la început orice foarfecă vrea și poate mânui, metalică, cu care să reușească să decupeze corect. Iar la grădiniță caută cu inele cât mai mici, ca cele de manichiură, că doar și mâinile lor sunt pe măsură!
Recomandările mele sunt pentru părinţi, nu pentru cadre didactice. Sunt sigură că educatorii ştiu ce au de făcut sau au surse de informare adecvate. Foarfecele sigure pentru copii sunt cele cu vârf bont, eu numai din acelea folosesc la ateliere şi uneori tai şi eu cu ele acasă. Taie foarte bine, dar au vârful rotunjit şi riscul de a şi-l înfige în palme e, cu siguranţă, mai redus.
Sa le dam forfecute de manichiura, zici?! Cu una dintre alea mi-am taiat eu o bucata din deget cand eram in clasele primare. Dar trebuie sa recunosc ca mi se potriveau perfect pe degete inelele ei si nici nu am simtit cand mi-a retezat o bucata, atat de ascutita era! Asa ca recomandarile Laurei au fost foarte utile si corecte. Pe langa asta, pe mine una m-a deranjat tonul de cearta al mesajului tau, care nu a fost deloc in acord cu cel folosit de autoare.
ai atins un aspect de care m am lovit si eu de multe ori si care pur si simplu imi crea frustrari nu pentru mine, ci empatizand cu copilul si gandindu ma chiar la viitorul lui. e asa de greu sa ii convingi pe parinti sa lase copilul in pace sa greseasca si sa invete astfel… e trist dar asa se intampla. educatia nu se face doar la gradinita ci si acasa. cand vad copii in parc uimiti de banala plastilina ma intristez de a dreptul… si cate nu ar fi de spus. extrapoland ajungem la temele facute de parinti … perfecte. cred ca tot de aici porneste…
Foarte interesanta postarea.Eu ii cumparasem o foarfeca speciala pentru copii pe care scria de la +2 ani dar prea mare deprinderi nu are momentan.Probabil la 3 ani o sa taie hartiute.
Fetita mea a inceput sa foloseasca f devreme o foarfeca din aceea de plastic pentru plastilina. Pana la 3 ani cred ca a decupat tone de bastonase de plastilina. In felul asta nici eu nu am stat stresata ca se accidenteaza, ea a lucrat singura, dupa capul ei. Toata lumea era fericita :). La varsta gradinitei avea destula precizie cat sa ii dau o foarfeca pe mana.
Multumesc foarte mult pentru acest articol, imi este foarte util 😊!
Mă bucur să aud asta!