Așa cum vă spuneam la începutul anului, îmi doresc foarte mult ca, în 2019, să susțin mai mult micile afaceri românești, micile edituri, micile proiecte care au șanse să devină cândva mari. Este modul meu de a încuraja antreprenoriatul românesc și acele afaceri care combină inventivitatea și creativitatea cu dorința de a fabrica lucruri frumoase pentru copii.
Îmi declar sprijinul pentru toți aceia care încearcă să aducă frumosul în viața copiilor noștri, fie că e prin intermediul unor produse create de ei, fie că produsele respective sunt importate și vândute într-un magazin fizic sau online, însă am o slăbiciune pentru oamenii care sunt atât de curajoși încât se decid să fabrice singuri ceva de la zero, pentru că știu cât de greu este să găsești materia primă, oameni calificați, spațiu și uneltele necesare pentru a face asta.
Prim urmare, vă prezint azi a doua afacere de acest gen (după Atelier de creație Dandelion) la care mi-au plăcut mult atât produsele cât și persoana cu care am interacționat: www.alyna.ro. Cu această ocazie, deschid pe blog și eticheta ”fabricat în România”, care o să vă ajute să găsiți mai ușor articolele din această categorie.
Alyna este un magazin online care comercializează măsuțe și scaune din lemn pentru copii, cât și măsuțe de cafea pentru sufragerie. Ce este deosebit la aceste măsuțe și scaune este designul elegant și vesel și faptul că sunt 100% produse în România.
Am întrebat-o pe Alina Augustin, autoarea acestui concept, de ce a vrut să deschidă un atelier de fabricat mic mobilier, ce nevoi de piață a dorit să acopere și care este procesul prin care aceste măsuțe ajung de la schiță la produs.
Sunt întrebări pe care le adresez tuturor oamenilor pe care îi simt pasionați de ceea ce produc și care au încredere că pot reuși în România, în ciuda unui sistem legislativ deloc prietenos cu micii întreprinzători și a unei piețe destul de fluctuante.
Trebuie să recunosc că ideea este a mea, dar execuția a fost în mare parte a soțului meu, deci pot să mă declar norocoasă. Inspirația a venit de la intersecția a două experiențe personale: îmi căutam un set de măsuță plus scaun pentru cel mic și nu am găsit nimic să-mi placă pe la noi ori aveau prețuri total nerealiste, și un site din SUA, de print on-demand, unde am mai vândut diverse designuri pe produse personalizate a lansat o colecție de Mobilier, asemănătoare cu ale noastre, doar că destinate adulților.
Cum cele două evenimente s-au suprapus, am încercat să extrapolăm ideea pe zona de copii. Ca proces, noi facem totul de la zero: aprovizionare, debitare materiale, printare blaturi măsuțe, rotunjire colțuri, lăcuire cu produse ecologice, ambalare, expediere. Din septembrie și până de 1 decembrie când am lansat site-ul, am trecut prin multe etape de prototipare și de produse în care noi nu am fost suficient de încrezători, gândindu-ne în primul rând la copilul nostru.
De aceea, într-un final, am reușit să obținem ceva în care să credem, folosind doar materie primă de bună calitate (lemn de fag), ușor de montat și cu un preț decent.
Eu am ales pentru Vlad de pe site-ul alyna.ro o măsuță foarte colorată, cu un model cu baloane. Am fost foarte inspirată să aleg acest design care explodează de culoare, pentru că nu se vor vedea așa ușor mâzgălelile lui. La momentul pozării, era deja mâzgălită cu pixul.
Mie mi-a plăcut foarte mult eleganța acestor piese de mobilier, scaunul cu urechiușe este foarte frumos, măsuța are picioare rotunjite, frumoase, care mă duc cu gândul la niște picioare zvelte de căprioară. Colțurile rotunjite o fac foarte sigură pentru copiii mai mici și mai energici.
Vlad folosește măsuța colorată pentru a mânca o gustare, pentru a bricola și pentru a construi diverse lucruri. Ca să fac loc acestei măsuțe (ca să vă faceți o idee, aveam 5 mese în sufragerie: două birouri, o masă mare de mâncat, o măsuță de cafea și o măsuță cu suprafața gen Lego supradimensionat pentru Vlad), am scos măsuța de cafea, o chestie de vreo 30 de lei de la Ikea, pe care Vlad reușise cumva s-o găurească, izbind-o de colțul unui dulap.
Cumva nu cred că pe aceasta va reuși s-o găurească, nu e așa de ușoară încât să azvârle cu ea, iar blatul este din lemn real, rezistent, nu e un placaj subțire și gol pe interior.
Avantajul măsuțelor din lemn, versus cele din placaj sau plastic, este că după ce copilul termină cu ele, indiferent în ce stare sunt, pot fi recondiționate. O simplă șlefuire și o vopsire pot transforma măsuța într-un suport pentru flori, o măsuță de cafea, o noptieră, o măsuță pentru colțul de citit și lista poate continua.
Noi ne declarăm mulțumiți de măsuța colorată de la Alyna și îi urăm mult succes în tot ce își propune și în toate proiectele viitoare!
Foarte faină!
Scaunul e de vis!
Dar si excavatorul :))))). Unde mai pui că e și întreg :d. S. bușește mașinuțele de zici că nu e adevărat :((((. Fenomen rar întâlnit in casa mea :))))
Mașinile de plastic și Vlad le strică, le trântește unele de altele, face accidente, dă cu ele de pereți, smulge accesoriile. Dar cele de lemn au rezistat toate, sunt mult mai rezistente, accesoriile mai bine prinse, nu se strică așa ușor.
Vai ce drăguțe sunt!
Ce frumoase sunt măsuțele! Eu recunosc că m am uitat mai mult la cele pentru cafea si casă. Sunt frumos colorate si vesele. Dar si scaunelul pentru copii m-a cucerit :). Le doresc mult succes!
Încep să cred tot mai mult că meseriile prin care omul face lucruri utile, cu mâna lui, nu se vor pierde, în ciuda supratehnologizării. Doar că trebuie cumva updatate vremurilor din ce în ce mai complicate și mai exigente în care trăim.
Mult succes!
Să știi că chiar discutam zilele trecute cu cineva despre ce meserii mi-ar plăcea să aibă Eliza. Și glumeam spunând: mai bine o fac instalator sau zugrav, că nu se găsesc meseriași și se câștigă mai bine :))) Nici eu nu cred că vor dispărea meseriile prin care omul face lucruri cu mâna lui, însă cred că vor dispărea anumite tehnici. Chiar mă uitam zilele trecute la un reportaj despre olarii din zona Horezu, și un nene zicea că e singurul rămas din satul lui și nu are cui să transmită meseria. Și nu e vorba doar de olărit, ci și de alte ramuri ale artizanatului popular.
Am întâlnit și noi la un târg, un olar din zona Galațiului și spunea cam la fel. Încercam eu să îi spun de olarii de la Piscu, 1-2 câți vor mai fi și acolo, nuuuu, el era singurul…
Cam așa ne gândim și noi cu meseriile, că nu îi putem ține acasă după ce termină o facultate; băiatul însă pare cam visător, dar hei, cum ar fi un zugrav visator la decorațiuni inedite?!
De curând i-am propus soțului să se facă… sudor, sunt căutați atât la noi, cât și pe piața europeană (nu vrei să știi la cât poate ajunge salariul unui sudor român cu ceva experiență, în Europa – ceva de genul 9000 €). Nu l-am convins!
Aurelia, unchiul meu este sudor de meserie. Lucreaza pt o firma umbrela in Romania care ii plateste salariul minim (sau deloc, il trece in concediu fara plata) iar cand lucreaza in strainatate, ia destul de putini bani. Unde nu ar gasi el salariu de 9000 de Euro in Europa, ce bine le-ar fi…
Cred ca este vorba de ceva sudura speciala, ceva cu argon. Si eu am ramas uimita de asa salariu astronomic…
Ma bucur cand intalnesc oameni care gandesc ca si tine, fie si virtual. Tehnologia trebuie sa vina in completarea mestesugului, sa infrumuseteze, sa faca posibile noi conexiuni, sa adauge o fila noua la o poveste veche de secole. Asta am incercat si noi aici, sa infumusetam lemnul cu ajutorul tehnologiei si sa aducem culoare in casele voastre. Dupa 29 de ani in care am scos lemnul din casa si l-am inlocuit cu plastic, lumea incepe sa realizeze ca noi avem in spate o traditie si o conexiune cu lemnul. Lemnul are miros, are viață și are istorie. Lemnul înseamnă pentru copii comuniune cu natura, chiar dacă locuim în zone intens urbanizate. Mestesugul o sa existe atata timp cat oamenii vor “consuma” rezultatul muncii mesterilor.