O să încep prin a spune că această carte nu este, în mod evident, pentru toată lumea. Fie pentru că nu doriți să abordați acest subiect cu copilul vostru, fie pentru că preferați o abordare mai spirituală, fie pentru că vi se pare că ce scrie acolo nu se potrivește cu viziunea voastră asupra morții și înmormântării.
Prin urmare e o carte care trebuie cumpărată după ce o răsfoiți într-o librărie și vă asigurați că este potrivită cu valorile familiei voastre.
Trecând de preambul, o să menționez că e o carte pe care eu o așteptam de multă vreme pe piața din România. La acest moment, există desigur cărticele cu povești legate de pierderea cuiva drag. Și eu le-am folosit cu succes la Eliza și le apreciez valoarea educațională.
Însă, uneori, un subiect ca acesta trebuie abordat într-o manieră mai obiectivă. Poveștile fac totul să pară departe, ca și cum moartea e doar acolo în carte, printre animăluțele din Adio, bursuc sau Bunicul leu. Unii copii preferă varianta asta, pe când alții vor detalii concrete despre ce se întâmplă atunci când murim.
Vlăduț, de exemplu, este genul de copil care pune întrebări din astea directe. Cel mai recent ne-a întrebat când se va repara bunicul și se va întoarce acasă de la cimitir, așa cum se repară mașinile la cimitirul de mașini. Alteori ne întreabă când se termină moartea și vine bunicul acasă, iar odată ne-a arătat o Biserică și ne-a spus că bunicul lui e acolo.
Prin urmare, pentru Vlad cartea Rămas bun, deces, doliu, nou apărută la editura Casa, va fi mult mai potrivită pentru o discuție despre moarte, decât una cu povești, mai ales că acest cuvânt ”murit” nu mai înseamnă nimic pentru el, obișnuit fiind deja cu jocurile video unde ”se moare” după o rundă prost jucată.
Cartea, în format mare, integral cartonat, cu clapete, prezintă câteva dintre elementele principale asociate morții: de ce mor oamenii, ce se întâmplă cu ei după aceea (cu corpurile și sufletele lor), cum se desfășoară o înmormântare, cum îți poți aduce aminte de cei dragi, cum faci față suferinței și doliului.
Deși centrată în jurul decesului bunicii Elena, cartea face trimiteri și spre decese de oameni mai tineri. De altfel, bunica nu moare de bătrânețe, ci de o boală incurabilă. Astfel, cartea încearcă să nu le inducă celor mici ideea că doar oamenii bătrâni mor.
Situația din carte se axează pe ritualul clasic al înmormântării, dar, marginal, sunt prezentate și alte variante, cum ar fi incinerarea, sau ritualurile altor culte.
Cartea le aduce aminte copiilor că oamenii care mor au trăit o viață frumoasă și că, în drumul nostru prin doliu, ne ajută foarte mult să uităm la fotografii, să povestim, să ne vedem cu oameni care i-au cunoscut pe cei plecați și să facem gesturi frumoase în amintirea celor decedați.
De asemenea, îi învață pe copii să recunoască formele și etapele doliului și să înțeleagă că niciodată nu e vina lor când moare cineva.
În contextul situației pe care o trăim de zece luni încoace, cred că aproape fiecare familie a pierdut pe cineva sau cunoaște pe cineva apropiat care a pierdut pe cineva și dacă ne doream să mai amânăm discuțiile astea, nu prea mai avem cum, când suntem înconjurați de ideea morții din toate părțile. Cred că Rămas bun, deces, doliu este o carte care nu ar trebui să lipsească din nicio casă, indiferent că alegeți să i-o citiți copilului integral sau îi selectați doar anumite părți.