Zilele trecute am fost cu Eliza la cumpărături de blugi. Cumpăraserăm ceva de pe net, un model care i-a plăcut foarte foarte mult, dar când a sosit coletul, a realizat că modelul acela nu i se potrivea. Pentru că își vizualizase deja ținuta pentru prima zi de școală, am pornit la drum prin mall-uri să căutăm alți blugi, același model, dar de pe la alte firme.
După câteva ore epuizante, Eliza a cedat nervos, în cele din urmă și am plecat să calmăm spiritele la un cheesecake cu caramel. Am întrebat-o de mai multe ori ce anume o supără. Mi-a spus că nu știe. Încercând s-o ajut, am avansat ipoteza că poate e atât de supărată că nu-i vin bine fix blugii care sunt cel mai la modă printre prietenele ei. A ridicat din umeri, a zis că ”poate”.
Din fericire, seara, înainte de culcare, când mai vorbeam una-alta, Eliza mi-a mărturisit în cele din urmă care era problema. Se simțea inadecvată (dpdv fizic) să poarte blugii din magazine. Toți anii mei de educație, în care am învățat-o pe Eliza despre body positivity, se făcuseră scrum din cauza unor blugi care nu-i veneau. Mai exact, din cauza industriei de modă și a curentelor sale. (am relatat întâmplarea cu acordul Elizei)
De body shaming ați auzit cu siguranță, e ceva ce se practică de când lumea și înseamnă să-ți fie rușine sau să faci pe cineva să se rușineze de felul în care arată corpul său. De-a lungul secolelor, moda s-a schimbat atât de des, că a te încadra în anumite tipare a fost, adesea, chestie de noroc. Rezultatul a fost apariția industriei de modă și cosmetice care a încercat mereu să-i facă pe oameni (cel mai des pe femei) să se rușineze de trăsăturile naturale ale corpurilor lor (greutate, siluetă, culoare a pielii etc) și să încerce să le schimbe.
Curentul de body shaming s-a intensificat în social media, unde nu doar femeile obișnuite primesc comentarii jignitoare, ci și vedetele (și mai ales ele). Adesea vedetele sunt sub și mai multă presiune, deoarece tot ce-au realizat cade pe plan secundar atunci când se dezlănțuie lumea asupra lor la postarea unei simple fotografii.
La polul opus, a apărut curentul de body positivity și e musai să vorbim despre asta cu copiii noștri de orice vârstă, de ambele sexe, dar cu atât mai mult cu fetele, pentru că ele sunt mai expuse acestor curente.
Ce este body positivity?
Este un concept destul de greu de tradus mot-a-mot în limba română. Înseamnă să-ți apreciezi corpul așa cum e și să nu-ți mai cauți defecte pentru că nu te încadrezi în niște tipare.
Corpul tău e ceva minunat, care funcționează într-un mod uimitor și care te susține în tot ce faci. Body positivity înseamnă să accepți și să îți iubești corpul pentru toate lucrurile pe care le poți face cu ajutorul lui. Indiferent că ești înalt(ă) sau scund(ă), că ai pistrui sau vitiligo, că ai pielea albă sau neagră, că ai șoldurile late, picioarele înguste, încheieturile mici, nasul mare, urechile clăpăuge, buzele subțiri sau cărnoase, gleznele păroase, părul creț sau ”lins”, blond sau brunet, abdomenul plat sau mai bombat, sânii mari sau mici, trăsături specifice pentru sindromul Down sau pentru un grup etnic din care faci parte etc.
Din păcate, industria de modă și presă din ziua de azi încearcă în permanență să ne facă să ne simțim inadecvați. De la hainele cu croieli ciudate, la reclamele agresive cu modele ”perfecte” și la revistele care încearcă să te îndese în tot felul de categorii, aceste industrii încearcă să ne convingă că nu suntem perfecți așa cum suntem, că, deh, avem nevoie de produsele lor pentru a deveni așa.
Învățați-vă copiii că nu există perfecțiune universală atunci când vine vorba de corpul nostru. Că moda e ceva care vine și trece, se schimbă. Că e ok să încerce lucruri, dar că trebuie să caute acele haine (și alte produse) care li se potrivesc lor așa cum sunt. Nu trebuie să se adapteze ei la haine, ci hainele la ei.
Din păcate, nici social media nu ajută foarte mult la asta, imaginea prezentată pe conturile vedetelor de Instagram, Facebook și TikTok fiind, evident, una de perfecțiune. Discutați cu copiii voștri cum imaginea asta este prelucrată pentru a arăta așa, pentru că acei influenceri din asta trăiesc, pentru ei este un job. În viața reală nu este așa.
De asemenea, discutați cu copiii voștri faptul că nu trebuie să mulțumească pe cineva și că dacă vor încerca să facă asta vreodată, vor da greș. Intrați, de curiozitate, pe contul de social media al oricărei vedete doriți și citiți comentariile atunci când persoana respectivă postează o poză.(e valabil în special pentru femei, dar veți găsi și la bărbați). Este jale, vă spun. Oricât de frumoasă ar fi vedeta respectivă, tot se vor găsi oameni care să spună că e grasă, urâtă, coafată nașpa, prost îmbrăcată, prost machiată, va fi criticată că a făcut ceva, că n-a făcut altceva, că a susținut sau n-a susținut o cauză sau alta etc. Pe internet, oamenii se erijează în judecători și acuzatori și oricine poate fi criticat agresiv.
Învățați-vă copiii să își iubească propriul corp pentru că este unic. Nimeni nu mai este ca ei. Învățați-i că au dreptul să-și poarte corpul cum vor ei și că schimbările datorate vârstei sunt normale și, în timp, vor lucra în favoarea lor. Citiți împreună despre body positivity pe internet.
Ce nu este body positivity
Body positivity nu înseamnă să accepți acele trăsături ale corpului tău care îți afectează sănătatea sau chiar îți pun viața în pericol. Anorexia, bulimia sau obezitatea sunt boli, cu potențial mortal, chiar, și trebuie tratate așa cum am trata oricare altă boală.
Ca părinți avem datoria (eu aș fi zis obligativitatea, dar hai să zicem datoria) să ne sprijinim copiii în a avea un stil de viață echilibrat (alimentație, sport) care să nu-i ducă pe niciuna dintre aceste căi. Iar dacă se întâmplă, să-i sprijinim în procesul de vindecare cu toate uneltele posibile. Așa cum mergem la dentist să le pună aparat dentar sau la oftalmolog să-și pună ochelari, la fel trebuie să mergem la endocrinolog și nutriționist pentru a trata eventualele tulburări alimentare.
Body positivity nu înseamnă nici să-ți obligi copilul să trăiască cu un defect fizic care îi afectează grav stima de sine, dacă acesta se poate îndrepta la un moment dat, cu costuri rezonabile pentru familie și fără a-i pune în pericol sănătatea. Vorbesc aici de anumite defecte din naștere (”buza de iepure” de exemplu, leziuni și cicatrici vizibile, excrescențe diverse etc).
În mod evident, există multe alte aspecte ale corpului uman care nu se pot îmbunătăți sau modifica nici măcar cu ajutorul medicinei moderne, și atunci copiii noștri trebuie să trăiască cu ele și aici vom lucra împreună cu un psiholog la îmbunătățirea stimei de sine în acest context.
Body positivity nu este și nici nu trebuie să fie un curent extremist. Dacă pur și simplu nu te simți bine în pielea ta, e ok să faci o schimbare: să te îngrași, să slăbești, să-ți corectezi chirurgical nasul sau să-ți scoți o aluniță, să îți îndrepți dinții sau să-ți vopsești părul, pentru că body positivity nu înseamnă nici vinovăție. După ce societatea s-a luptat ani de zile cu standardele de frumusețe ale industriei de modă și cosmetice, acum nu trebuie să trecem în extrema de a ne simți vinovați că nu ne iubim corpul așa cum e și vrem să schimbăm ceva la el.
Cum promovăm body positivity
Nu faceți niciodată remarci la adresa propriului vostru corp (”ce grasă sunt!”) sau la adresa corpului copiilor voștri. Complimentați-vă des copiii, dar încercați s-o faceți în termeni care nu-i încadrează în vreo categorie (NU ”ce slab/ă ești!”), ci ”Îmi place cum zâmbești”, ”Ai alergat super repede, ești în mare formă”, ”te pricepi la combinat haine, îți stă super bine cu ținuta asta” etc.
Dacă vă uitați împreună la diverse emisiuni, la premiile Oscar sau la concursuri de Miss, evitați să faceți comentarii la adresa vedetelor. Vă recomand călduros să vă uitați la clipul de mai jos, pentru mine a fost deschizător de ochi și minți (ce-i drept, eu nu mă uit la astfel de emisiuni, dar am notat mental să nu fac asta niciodată).
Jucați jocul aprecierii. În metrou, pe stradă, în tren, în clasă, la un eveniment, provocați-vă copilul să găsească ceva frumos de spus despre fiecare persoană pe care o vedeți. Eu îl joc singură uneori în metrou și e foarte plăcut, mă face să fiu atentă la trăsăturile oamenilor și să-mi exersez abilitatea de a găsi ceva frumos în orice om.
Recomandare de carte
La noi curentul de body positivity mai are mult până să ajungă, dar dacă vreți să le citiți copiilor despre asta, puteți începe cu cartea Mă iubesc așa cum sunt de Jessica Sanders, tradusă de mine în 2019. Este, pur și simplu, manifestul acestui curent și este punctul perfect de plecare pentru o discuție pe tema body positivity la orice vârstă. Vă spun, rar veți găsi o carte ilustrată care să poată fi citită la orice vârstă, dar asta e una dintre ele.
Am scris mai multe detalii despre carte aici.
subiectul asta nu e des discutat in Romania….si incepe de acasa. unde daca nu esti perfect /de nota 10/ primul /cea mai / etc nu esti bun.
(am fata cu 1 an mai mica decat a ta, asa ca stau sa citesc multe pt ca, vorba aia, eu urmez 😀 )
Stiu ca nu e. Si sper sa schimb asta!
Din fericire, noi nu avem încă probleme, mai zice Ana in gluma că e grasa sau se oftica fiindcă are inca sânii mici, dar nu am sesizat complexe nasoale. Rezonez însă o mie la suta dacă se poate cu tot ce ai scris. Ani de zile m-am chinuit cu regimuri de slăbit și am ajuns la 40 de ani sa iubesc și cu câteva kg în plus. Toată viața, până acum câțiva ani, am fost complexata că sunt înaltă, că am alunițe și o ureche clăpăugă 🙂 Moda promovată în magazine mi se pare imbecilă de-a dreptul, dacă nu ai sub 20 de ani și sub 50 kg greu găsești ceva decent de îmbrăcat, așa că DA, hai sa promovam body positivity cat de mult putem, pt noi in primul rand și apoi pt copiii noștri
Of, si eu trec prin aceeasi problema de fiecare data cand imi cumpar pantaloni. Niciodata nu am fost in normele de greutate. Deci si formele mele sunt… deformate si ,,strica,, aspectul unor pantaloni misto pe mine. Greu imi gasesc pantaloni comozi si prezentabili.
O urmaresc si eu Kristina. O admir. I-am cumpafrat o carte si… am pierdut-o prin teancul de carti incepute.
Imi notez cartea tradusa de tine si … poate o voi lua, poate imi rezolv si eu ceva probleme.
Legat de copii, sper sa le transmit o educatie buna. Sper, nu am de unde sa stiu tot ce vorbesc si fac ei la gradi, in parc sau la bunici.
În străinătate am mai văzut un concept, Body Neutrality, mai blând aș zice decât Body Positivity, cel puțin în percepția mea. Să ne raportăm la corpul nostru într-un fel neutru, nici că-mi place, nici că-mi displace, ci pur și simplu pentru rolul pe care îl are. Mie îmi sună mai bine conceptul ăsta, pentru că a sări de la Shame la Positivity mi se pare un pas mult prea mare.
Apropo de bolile de care ai pomenit – anorexie, bulimie etc, cred că e de datoria părinților, da, dar așa cum e de datorie să aibă grijă de orice aspect de sănătate. Cred că acele boli au mai degrabă legătură cu psihicul și nu sunt în controlul părinților. Am ținut să zic asta, pentru că din textul tău am simțit o presiune mare pe părinți, ca și cum depinde doar de ei ca ai lor copii să nu dea în bolile astea. Nu sunt specialist, dar nu cred că e așa, cred că depinde de multi factori externi.
Pentru discuții despre corp, recomand și podcastul: My Body, My Podcast.