Mulți copii îl cunosc deja pe Tafiti, suricata poznașă din îndrăgita serie de cărți semnate de Julia Boehme și publicate de editura Univers Enciclopedic Junior. Popularitatea Lui Tafiti și a prietenilor lui este greu de contestat, mai ales că, momentan, toate volumele seriei, tipărite în mii de exemplare, sunt epuizate pe site și urmează să fie retipărite.
Cu o singură excepție…. cartea filmului: Tafiti. Aventură prin deșert (scrisă dupa un scenariu de Julia Boehme și Nicholas Hause, ilustrații Julia Ginsbach), tradusă tot de Marilena Iovu, agenta literară care nu doar că a facilitat aducerea seriei în România, ci a realizat și traducerea celor 18 volume, a cărților de activități, a unei cărți ilustrate și a unui volum de tip „caută și găsește”
Cum filmul și cartea au apărut de curând, am profitat de ocazie pentru a-i lua Marilenei un interviu despre cum a decurs traducerea, ce diferențe există între film și seria de cărți și de ce Tafiti a cucerit inimile atâtor copii.
Cum a fost experiența traducerii cărții filmului „Tafiti. Aventură prin deșert” în comparație cu traducerea volumelor din seria obișnuită cu Tafiti? A fost dificil să redai atmosfera filmului în text?
În primul rând a fost făcută într-un alt ritm! Aflând abia pe 1 octombrie că filmul urma să se lanseze în cinematografele de la noi pe 14 noiembrie, am făcut un tur de forță pentru a încheia contractul de licență și a traduce cartea în câteva zile, înainte de plecarea la Târgul de Carte de la Frankfurt. Iar editura Univers Enciclopedic s-a străduit din răsputeri să o editeze, să obțină aprobările necesare și să o tipărească într-un timp record.
Traducerea cărții filmului a fost o experiență diferită pentru că ritmul poveștii este intens, trebuie să urmărească fidel animația care este plină de aventuri, scene rapide și momente emoționale puternice. A trebuit să mă sincronizez cu dinamica filmului și să păstrez totodată spiritul personajului Tafiti.
Ce aduce nou această carte cititorilor care cunosc deja seria?
Scenariul nu este scris pe baza uneia sau mai multor cărți cu Tafiti (la noi au fost publicate 18 volume în ultimii nouă ani), ci este unul original. Cititorii fideli ai seriei știu cum s-au cunoscut Tafiti și Ciuf, dar în film este prezentată o poveste diferită, păstrând ideea de bază: Tafiti îl salvează pe Ciuf dintr-o situație care-i pune viața în pericol.
Foto din arhiva Marilenei Iovu: cartea filmului și celelalte cărți din serie
Poveștile din cărți sunt concentrate pe întâmplări și situații haioase: de la salvări spectaculoase din ghearele lui King Kofi, până la misiuni delicate, precum readucerea unui pui de elefant în turma lui. Tafiti și Ciuf descoperă hărți ale comorilor, dezleagă mistere și îi ajută pe cei aflați în nevoie, ba chiar reușesc să stingă un incendiu de vegetație.
În cartea filmului, cei doi prieteni pornesc într-o cursă contracronometru pentru salvarea bunicului lui Tafiti care a fost mușcat de un șarpe veninos – o aventură cu miză mare și o doză de adrenalină. În această carte nu apare leul peltic King Kofi (poate filmul va avea o continuare?) în schimb există personaje noi, definitorii pentru poveste, care aduc culoare, umor și multă energie.
Cum te-ai raportat la scenele dinamice sau emoționale? Se traduc diferit față de cele dintr-o poveste obișnuită?
În timp ce cărțile au o narațiune mai detaliată și se concentrează pe text, filmul adaptează povestea pentru o formă diferită de prezentare, folosind mijloace specifice cinematografiei: muzică ce amplifică trăirile, vocile actorilor, sunete care dau viață savanei, ritm alert, animație colorată și un mod aparte de a reveni asupra unor scene-cheie pentru a crea emoție. Traducerea cărții filmului este diferită față de poveștile din romane.
Atât scenele dinamice, cât și cele emoționale cer o atenție specială, pentru că ritmul lor trebuie transmis cât mai fidel. În momentele de acțiune, textul trebuie să „curgă” rapid, să păstreze tensiunea, să simți că alergi și tu alături de personaje, prin fraze scurte, cu impact, pentru ca cititorul să rămână într-un ritm alert.
Scenele emoționale se traduc diferit: cu răbdare, cu nuanțe, cu mici detalii care accentuează sensibilitatea momentului. Rolul meu este să păstrez tonul original, dar să-l fac să sune firesc, cald și plin de viață în română, astfel încât cititorii mici să simtă exact ce trăiesc Tafiti și Ciuf în acele momente.
În cartea filmului, Tafiti cunoaște un porcușor simpatic, care face mereu câte o trăsnaie. În versiunea românească el poartă numele Ciuf. De ce ai ales acest nume? Ce îi atrage cel mai mult pe copii la Tafiti și la prietenul lui, Ciuf?
În originalul din limba germană, numele personajului era Pinsel (în românește pensulă, pămătuf), botezat așa pentru că este un porc roșu de râu care la urechi pare să aibă câte o pensulă lungă. Pensulă nu suna bine. Al doilea sens al cuvântului era smoc, ciuf.
Denumirea de „Ciuf” s-a lipit imediat de el. Voiam un nume pe care copiii să-l poată rosti ușor și să le stârnească un zâmbet. „Ciuf” e scurt, rotund, afectuos, exact ca personajul. I s-a potrivit foarte bine și a devenit preferatul celor mici. Am văzut filmul și, în timpul proiecției, copiii din sală îi repetau numele și râdeau la replicile lui. E un personaj simpatic, cu o inimă mare. Sunt bucuroasă că este un nume atât de iubit.
Tafiti, suricata curioasă și isteață, descoperă lumea savanei alături de prietenul său, porcușorul Ciuf. Indiferent de încercările prin care trec, Tafiti și Ciuf rămân o echipă curajoasă, plină de idei și gata să transforme orice necaz într-o aventură memorabilă. Împreună pornesc în explorări pline de umor și primejdii.
În final, ne poți face o recomandare pentru lectura cărții și pentru vizionarea filmului „Tafiti Aventură prin deșert”?
Tafiti este un personaj în care copiii se regăsesc ușor: isteț, curios, întotdeauna gata să facă ce este corect, chiar și când este vorba de dușmani.
Cartea și filmul sunt două experiențe complementare, fiecare cu farmecul ei.
Dacă citesc mai întâi cartea, copiii intră în poveste în ritmul lor, își imaginează acțiunile personajelor, iar filmul devine apoi o bucurie suplimentară, un fel de „uau, exact așa mi-am imaginat!” sau „asta e scena pe care o știu din carte!”. Filmul este captivant, are momente comice și emoționante, este perfect pentru o ieșire în familie.
Dacă aleg să vadă mai întâi filmul, atunci lectura devine o reîntoarcere plăcută în lumea lui Tafiti. Cartea le va permite să retrăiască momentele preferate, să revadă imagini de pe ecran, să descopere lucruri noi și să aprofundeze pe îndelete relația dintre personaje.
Așadar, se poate și așa, și invers: filmul amplifică povestea prin animație, muzică, sunete și scene dinamice, iar cartea o ancorează în memorie și o păstrează aproape, ori de câte ori copiii vor dori să se întoarcă la aventurile lui Tafiti și Ciuf.
Le recomand pe amândouă pentru că în ele este vorba despre curaj, familie, prietenie și responsabilitate, fără a fi moralizatoare, și pentru că le arată copiilor că pot depăși orice obstacol dacă au curaj și un prieten loial alături.
Prieteniile neașteptate pot fi cele mai autentice, iar Tafiti și Ciuf demonstrează perfect că două personaje cât se poate de diferite pot deveni o echipă extraordinară. Iar poveștile continuă și după ce copiii părăsesc sala de cinema, în pagini, în imagini, în imaginație.
Mulțumim, Marilena, pentru munca ta de agent și traducător și abia așteptăm să vedem filmul și să citim cartea!
